425 matches
-
singur cuvânt", revine frecvent asupra notațiilor mai vechi, corectând sau nuanțând cele deja spuse. Vrea să scrie "cu concepte senzitive/ deci cu lucrurile/ în starea lor cea mai pură". Din această perspectivă, poemul perfect apare ca un "obiect spiritual", o "monadă senzitivă", una dintre materiile pe care oceanologii le studiază în apele lacului Leman: "acele materii senzitive/ de fapt cele mai frumoase/ care nu vor exista niciodată"... Lucrurile se leagă: discreția autorului ca autor se explică și prin natura poeziei pe
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
Ruperea amniosului este prima dintr-un nesfârșit șir de tragedii care marchează destinul fiecărui om: "Le Juge était colčre,/ je ne pouvais entendre/ l'orage de ses dires:/ dans mon cocon heureux,/ je nageais, insouciant/ des foudres qui léchaient/ ma monade invincibile./ Puis un coup de maillet/ arręta la sentence./ Tout mon cosmos vibra,/ se fęla, se brisa.// Ensuite je fus banni - / larme - au sein du monde". (Amnios) Fără a fi în mod explicit filosofică, poezia lui Ilie Constantin oferă consistente
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
Blake: "Să vezi lumea într-un grăunte de nisip/și cerul într-o floare sălbatică./ Să ții infinitatea în palma mâinii tale/și eternitatea într-o oră." Ludicul, numitor comun al miturilor, literaturii și matematicii Dar în filozofie și matematică? Monadele lui Leibniz sunt expresii ale principiului holografic. Focul poate fi recuperat de orice scânteie, iar funcțiile oglinzii sunt recuperate de orice ciob al ei. Funcțiile analitice, care sunt, în esență, exprimate prin niște polinoame de grad infinit (despre polinoame de
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
poartă în marsupiu "coeficientul de modernitate". E o linie a echilibrului și a serenității melancolice, care cuprinde deopotrivă mistica plaiului natal și atracția mediteraneeană, ilustrate de Alecsandri (însuși Pillat s-a văzut ca o reîncarnare a acestuia), însă răspunzînd unei "monade" care circulă productiv prin etapele lirismului indigen: Poetul are, la drept vorbind, două serii complementare de "epigoni": o serie de epigoni "prin antecedență" și o serie de epigoni "prin descendență". E vorba, desigur, nu atît de patologia epigonismului, cît de
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
spirituale, plasticieni, cronicari, istorici de artă etc. - din capitala Ungariei. Completând selecția inițială cu un set de lucrări recente, sculptorul Péter Jecza va expune 45 de statui turnate în bronz și 20 de desene. Înălțimea lucrărilor noi din ciclurile „Tors“, „Monade“, „Carte“ etc. variază între 10 și 50 cm. Expoziția va rămâne deschisă până la sfârșitul primei decade a lunii februarie. IOAN STANCIU Pictor timișorean, la Paris l Expoziție personală în Franța În cadrul manifestărilor culturale dedicate marcării zilei de 24 ianuarie, Unirea
Agenda2003-3-03-10 () [Corola-journal/Journalistic/280589_a_281918]
-
său. Arta e fatalmente legată de singurătate. Dar cum stau lucrurile sub unghiul viziunii care antrenează o concepție asupra lumii date, o atitudine articulată în raport cu lumea? Lumea e compusă și ea dintr-un șir de unicități, dintr-un angrenaj de monade la nivelul ființelor și obiectelor, al spețelor și al stihiilor. Solitudinea poetului apare înconjurată de singurătățile microcosmice care alcătuiesc macrocosmul: "Lacrima se odihnește în ochi,/ Timpul face la fel, în sineși.//(...) Apa, în picătura ei,/ scaldă mulțimile,/ văzduhul primenește păsările
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
poartă zilnic același costum de catifea reiată, dacă nu cumva are mai multe la fel și scrie „o carte mică și furioasă despre muncă", zeci de alte mostre de diversitate americană trăiesc laolaltă și aproape nediferențiat viața unidimensională din interiorul monadei corporatiste în curs de dezintegrare din care sunt eliminate pe rând. Acolo, înăuntru, se petrec grozăvii lipsite de noimă: teroarea poartă nume neașteptate, de la numerele de inventar de pe mobilier percepute ca o amenințare continuă și pentru cei ce pleacă și
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
petale de crini. Flori regale. Ea plutește. Se ridică în aer... Este ușoară. Ca și imponderabilă. Privește lumea materială de sus, și vede cum coprul cu răni precum cele ale lui Lazăr, trupul său, odată perfect, acum se divide în monade. Ca într-o inginerie genetică. Miliarde și miliarde de femei pe nume Martina Sâmbure, stau ca viespii în fagure, în nava fostei basilici cisterciene. Cuminți, la locul lor, sunt și relicvele. Undeva, în fundal, s-a trântit o ușă și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de figuri geometrice, ajungîndu-se pînă la sentința că sufletul e „un tetragon cu unghiuri drepte”, nuanță care ar suna enorm dacă nu am regăsi-o în Timaiosul lui Platon, unde natura lucrurilor e considerată a fi triunghiulară. În aceeași logică, monada este masculină și diada feminină, iar numărul zeilor este cifra 3, însăși Minerva purtînd cognomenul de „Tritogeneia”. Dar excesele acestea pălesc atunci cînd recunoști flerul cu care pitagoreicii au simțit că armonia universului ascultă de niște legi care se reduc
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
då seama de sine, de calitåțile disponibile, și-și propune så devinå? Chiar dacå e de neatins arhetipul, plåsmuit în imaginate zeitåți, este de ajuns luarea acestuia drept țintå, din el izvorând credință în norme etice și estetice, pre supuse monade comune. „Adevårul, mai înainte de a ne stă întreg în fațå, se manifestå treptat”. Am poposit în aceastå dimensiune fårå a ști nimic despre alte posibile tårâmuri ale trecutului meu spiritual. De fapt nimeni nu știe, se vorbește doar despre existente
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
stă. O vrabie umblă pe-arătător. Subt bolți de nicăiri nici un ecou. Părul tău joacă în vântul pe care 1-am întîlnit ieri în alt oraș și care ne-a ajuns din nou. [1929] * PERSPECTIVĂ Noapte. Subt sfere, subt marile, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor - lauda somnului. [1929] * DRUMUL SFÎNTULUI "Fetele au îndrăgit balaurul" (Motiv de poveste) Pe cal turnat în oțele Sfântul Gheorghe caută semne de drum - și în vânt se oglindește
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
nicăiri nici un ecou. Părul tău joacă în vântul pe care 1-am întîlnit ieri în alt oraș și care ne-a ajuns din nou. [1929] * PERSPECTIVĂ Noapte. Subt sfere, subt marile, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor - lauda somnului. [1929] * DRUMUL SFÎNTULUI "Fetele au îndrăgit balaurul" (Motiv de poveste) Pe cal turnat în oțele Sfântul Gheorghe caută semne de drum - și în vânt se oglindește pe rând în ape sfinte și rele. Când numai
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ochii tăi verzi. Ascultând revelații fără cuvinte subt iarba cerului zborul ți-l pierzi. Din văzduhul boltitelor amiezi ghicești în adâncuri misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. PERSPECTIVĂ Noapte. Subt sfere, subt marile, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor - lauda somnului. TĂGĂDUIRI Arbori cu crengi tămăduitor aplecate fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin. Pe toate potecile zilei cu surâs tomnatic se răstignesc singuri Cristoși înalți pe cruci
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cerului zborul ți-l pierzi. Din văzduhul boltitelor amiezi ghicești în adâncuri misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. PERSPECTIVĂ Noapte. Subt sfere, subt marile, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor - lauda somnului. TĂGĂDUIRI Arbori cu crengi tămăduitor aplecate fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin. Pe toate potecile zilei cu surâs tomnatic se răstignesc singuri Cristoși înalți pe cruci de arin. Grele din înălțimi cad ciocârlii ca lacrimi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
o realitate originară devine adesea joc, ba chiar destul de des, dar că adevărata plăcere și cea mai înaltă satisfacție spirituală ți-o oferă metamorfozarea jocului în realitate. Le va demonstra deci cât de frumos este jocul când îl reduci la „monadă”, ce rafinament poate respira o fantezie oarecare întoarsă către origini. Un rege trebuie să și conducă, dar în același timp să și instruiască poporul. Astfel, istoria monarhiei își urmează drumul pe care el, acum, la 800 de metri înălțime, îl
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
occidental, dar incapabil să potențeze fondul intern, a ratat simbioza dintre modernitatea occidentală și fondul cultural autohton. Miza societății românești este nu doar aceea a adaptării valorilor culturale occidentale, a produselor și ratelor sale de schimb, cât mai ales impunerea monadei noastre culturale, ca instrument de autoprotecție a fondului intern față cu inovațiile importate. Eminescu era convins că națiunea nu se află în imposibilitate de a se adapta rigorilor lumii moderne, însă cu condiția de a-și conserva fondul existenței sale
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
cândva. Și cum poetul e precedat și format de forma fără vorbe-a poemelor sale, Dumnezeu însuși se naște din miezul creației lui ca s-o poată crea. Toate lumile există ca să fie existate. Toate sânt gravide cu propriii zei, monadele sânt femei îngrecate cu statui de lumină, arborele-nstelat e-nflorit și în ovarele florilor e vid și e bucurie. Toți creatorii sânt creaturile creaturilor lor și se nasc ca să le creeze, formând o dualitate nefisurabilă. Noi sîntem creație. Într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
artistic. Accentul logic nu îndestulează decât cugetarea noastră abstractă. Accentul simbolic reproduce în noi prin ton diferitele intuițiuni; el trezește intuițiunea noastră poetică; însă de sine el nu produce o unitate spirituală. Amândouă momentele acestea ni dau avizarea unei unități (monade) mai naltă a lor. O unitate care face să se nască înainte-ne un întreg organic în formă. Prin aceasta noi căpătăm o impresiune artistică, și prin ton suntem transpuși într-o mișcare amăsurată coprinsului vorbirei. Această mișcare o împlinește
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
8, 44), ea devine suprema formă a identității obținute prin limită. Aici nu este vorba deci de tristețea mărginirii, ci, dimpotrivă, de satisfacția unei împliniri. Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa parmenidiană, această uriașă monadă cosmică, este vorba de însăși bucuria finitului celebrată la scară cosmică. Se vorbește îndeobște despre proasta întîlnire pe care grecii au avut-o cu infinitul.1 Acest lucru nu se referă, desigur, la faptul că ei nu ar fi avut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire; și orice sferă pare să fie o beție a limitei, o celebrare a ei. Iată de ce sculptura este cea mai netragică dintre arte; în ea limita este benefică, trebuie celebrată, nu contestată. Putem spune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ore, jumătate din el fiind consacrat familiei prezidențiale, în care presa, teatrul și filmul erau supuse celei mai teribile cenzuri, în care viața își pierduse idealul și sensul, Jurnalul deschidea deodată o fereastră înlăuntrul unui univers care avea compactitatea unei monade oarbe. Orice infern devenea suportabil dacă paradisul culturii era cu putință. Și paginile Jurnalului dovedeau că paradisul era cu putință; chiar și în România lui Ceaușescu. Ele descriau drumul către acest paradis ca pe un drum al eliberării și al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
istorică. Ritmul accelerat și respirația amplă a marilor culturi satisfac o sete demiurgică. Într-adevăr, ele constituie totalități cu caracter cosmic, în așa măsură dimensiunea lor depășește umanul. Culturile mari sânt lumi; existența lor justifică monadologia. Atât numai, că aceste monade nu trăiesc în armonie, încît trebuie să aibă cîte-o fereastră, prin care se zăresc pentru a se urî. Demiurgia culturilor dă omului viețuitor în ele o satisfacție automată a poftei lui de absolut. Acel ce suferă de superstiția istoriei și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ceea ce nu este documentar. Transistoria este în sine. Relativismul a transformat devenirea în absolut și a exagerat concretul până la substanțializare. Anulând categorii și eliminând generalul, a fixat celula istoriei în totalitatea concretă și închisă a perioadei istorice. Epoca a devenit monadă, iar generația, un grup organic de o convergență perfectă. În sine, epocile nu sânt universale, dar toate conțin un sâmbure de universalitate. Cele cu adevărat mari se leagănă în universal. Acest proces nu se întîmplă conștient sau voit, ci naiv
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al II-lea transformă curtea Într-un laborator alchimic, Îi invită pe Commenius și pe John Dee, astrologul curții Angliei, care dezvăluise toate secretele cosmosului În câteva păginuțe dintr-o Monas Ierogliphica, Îți jur că așa se intitula, monas Înseamnă «monadă».” „Ce, am zis ceva?” „Medicul lui Rudolf al II-lea este acel Michael Maier care scrie o carte de embleme vizuale și muzicale, Atalanta fugiens, un banchet de ouă filosofale, de dragoni care-și mușcă coada, sfincși, nimic nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
România literară, 1987 "Lucian Vasiliu are, în mod cert, o personalitate distinctă în poezia de azi, a reușit să-și găsească, încă de la debut, registrul, tonalitatea și temele proprii de explorare a unui univers interior temeinic structurat în literatură o "monadă" ușor de recunoscut în peisajul atît de divers al liricii și epicii noastre contemporane.[...] Figura centrală a poeziei lui Lucian Vasiliu este chiar textul care dă seamă despre propria sa geneză și care, prin aceasta, fixează tiparul nou al realului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]