3,169 matches
-
predici și minuni incredibile, va intra triumfal în Ierusalim, ca Messia și va fi încoronat acolo. Antichrist se va arăta, asemenea lui Iisus, ca profet, rege și mare preot, și își va completa oficiul destructiv ca învățător al omenirii, ca monarh supranațional, și ca primat suprem al tuturor religiilor, cerând să fie venerat ca Dumnezeu. Antichristul va oferi proiectele cele mai fiabile pentru rezolvarea crizei globale și pentru stabilirea unei politici sociale uniforme. Omenirea, sătulă de războaie și necazuri, și orbită
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
pe care le furnizează. Prin urmare, coastele sale au fost ocupate de greci de la o perioadă timpurie. Dintre acestea, un oraș înfloritor era Sinope.Iar Amastris, care est la câțiva kilometri de răul Părtenie, a devenit important în perioada guvernări monarhilor macedoneeni, în timp ce Amisus, o colonie din Sinope situat la o distanță scurtă la est de răul Halys (și, prin urmare, nu sunt strict în "Paflagonia" după cum remarcă Strabon). Orașele cele mai importante din interior au fost Gangra - în antichitate capitala
Paflagonia () [Corola-website/Science/327662_a_328991]
-
domnie” a reginei Lady Jane Grey aceasta fiind îndepărtată și executată în șase luni mai târziu, urcând pe tronul Angliei Maria I. Contemporanii descriu reacția poporului la venirea la tron a reginei Maria ca fiind cea mai afectuoasă pentru un monarh din dinastia Tudor. Maria, catolică devotată, influențată semnificativ de catre regele catolic al Spaniei și al Sfântului Imperiu Roman, Carol al V-lea, a încercat să reîntroducă catolicismul în Anglia. Această convingere a dus la arderea a 274 de protestanti, înregistrați
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
său în administrarea regatului Angliei. Epoca Tudorilor este văzută ca fiind una decisivă si care ridică o serie de întrebări al căror răspuns trebuia dat în secolul următor și în perioada Războiului Civil Englez. Erau întrebări despre echilibrul dintre puterea monarhului și cea a Parlamentului. Unii istorici cred că Thomas Cromwell a realizat o "Revoluție Tudor" în guvernare și că Parlamentul a devenit mult mai important în timpul în care a fost el cancelar. Alți istorici cred că "Revoluția Tudor" s-a
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
o comisie extraordinară și a poruncit ca procesul să aibă loc în prezența sa. Rabinul a recunoscut că a formulat mai multe afirmații împotriva creștinismului, dar că nu a scris nimic altceva decât argumentele aduse în cursul disputei în prezența monarhului, care a garantat libertatea sa de expresie. Justețea apărării sale a fost recunoscută de către rege și de către comisie, dar, pentru a-i satisface pe dominicani, Ramban a fost condamnat la doi ani de exil, iar scrierea cu pricina a fost
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
obicei cunoscut și menționat ca Jan Kazimierz. Părinții lui au fost Sigismund al III-lea Vasa (1566-1632) și Constance de Austria (1588-1631). Fratele său mai mare și moștenitorul tronului a fost Władysław IV Vasa. A fost al treilea și ultimul monarh pe tronul polonez din Casa de Vasa. A fost ultimul conducător al uniunii polono-lituaniene care a avut o legătură de sânge cu dinastia Jagiellon, prin linia feminină. Tatăl lui Sigismund, nepot al regelui Gustav I al Suediei, i-a succedat
Ioan Cazimir al II-lea Vasa () [Corola-website/Science/324244_a_325573]
-
ca reprezentant francez în Polonia pentru a negocia alegerea lui Henric la tronul polonez în schimbul sprijinului militar împotriva Rusiei, asistență diplomatică cu Imperiul Otoman, și subvenții financiare. La 16 mai 1573, nobilii polonezi l-au ales pe Henric ca primul monarh ales al Comunității polono-lituaniene. Nobilii lituanieni au boicotat alegerile și rămas în grija Consiliul ducal lituanian să confirme alegerea. O delegație poloneză a mers la La Rochelle să se întâlnească cu Henric care conducea asediul de La Rochelle. Henric a părăsit
Henric al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/312075_a_313404]
-
I al Angliei l-a investit pe fiul său mai mare, viitorul rege Eduard al II-lea al Angliei, ca Prinț de Wales. Din acel moment, cu excepția regelui Eduard al III-lea al Angliei, cei mai mari fii ai tuturor monarhilor englezi au purtat acest titlu. După moartea reginei Elisabeta I a Angliei care nu a avut moștenitori, în 1603 coroanele Angliei și Scoției s-au unit, iar regele Iacob al VI-lea al Scoției devenea Iacob I al Angliei. Prin
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
I, tronul a fost preluat de către vărul Matildei, Ștefan de Blois. Matilda a continuat să fie conducător de facti pentru câteva luni, fiind prima femeie care avea să domnească, însă nu a fost niciodată încoronată și este rareori menționată ca monarh al Angliei. Contele Eustațiu al IV-lea de Boulogne (c 1130 - 17 august 1153) a fost numit co-regent al Angliei de către tatăl său, regele Ștefan, la 6 aprilie 1152, în scopul de a garanta succesiunea la tron (acesta fiind obiceiul
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
regele Henric al VII-lea, după ce l-a învins pe Richard al III-lea in bătălia de la Bosworth Field din 1485, a pus capăt Războiului celor Două Roze. Odată cu Henric al VIII-lea, care a rupt legătura cu Biserica Romano-Catolică, monarhul devenea șeful suprem al Bisericii Angliei și a Bisericii Irlandei. Titlul Elisabetei I a fost de Guvernator Suprem al Bisericii Angliei. Pretendenți disputați Edward al VI-lea a numit-o pe Lady Jane Grey ca moștenitor al său, intervenind ordinea
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
iulie, Consiliul Privat a inversat taberele și a proclamat-o pe sora vitregă a lui Eduard al VI-lea, Lady Mary. Jane a fost executată în 1554, la vârstă de 16. Mulți istorici nu consideră că Jane a fost un monarh legitim. În conformitate cu termenii Tratatului de căsătorie dintre Filip I de Napoli (Filip al II-lea al Spaniei de la 15 ianuarie 1556) și Regina Maria I, Filip avea să se bucure de titlul și onorurile Mariei, atâta timp cât căsătoria celor doi avea
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
-lea. În 1604, el a adoptat titlul de rege al Marii Britanii. Cu toate acestea, cele două Parlamente au rămas separate. După executarea lui Carol I și până la restaurarea lui Carol al II-lea, în 1660, Anglia nu a avut nici un monarh domnitor. În schimb, în 1653, Oliver Cromwell și Richard Cromwell au deținut puterea ca Lorzi Protectori, în timpul perioadei cunoscute sub numele de Protectorat, până când monarhia a fost restaurată. Deși monarhia a fost restaurată în 1660, nu a fost posibilă nici
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
și 1707, dintre Parlamentul Angliei și cel al Scoției pentru a pune în aplicare Tratatul Unirii convenit pe 22 iulie 1706. Actele au dus la unirea Regatului Angliei cu Regatul Scoției (state suverane separate, cu legislaturi separate, dar cu același monarh) în Regatul Unit al Marii Britanii. Cele două țări au avut în comun un monarh timp de aproximativ 100 de ani (de la Uniunea Coroanelor din 1603, când regele Iacob al VI-lea al Scoției a moștenit tronul englez de la verișoara lui
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
Tratatul Unirii convenit pe 22 iulie 1706. Actele au dus la unirea Regatului Angliei cu Regatul Scoției (state suverane separate, cu legislaturi separate, dar cu același monarh) în Regatul Unit al Marii Britanii. Cele două țări au avut în comun un monarh timp de aproximativ 100 de ani (de la Uniunea Coroanelor din 1603, când regele Iacob al VI-lea al Scoției a moștenit tronul englez de la verișoara lui primară, Regina Elisabeta I). Deși descris ca o Uniune de coroane, până la 1707 au
Lista monarhilor englezi () [Corola-website/Science/333036_a_334365]
-
calitatea de membru al Curții Imperiale. La 24 august 1884, înnobilarea automată a fost abrogată din statutele Ordinului Coroanei de Fier (Decretul Ministerului de Interne KK), precum și din cele ale Ordinului Leopold. Ca Mare Maestru al Ordinului a figurat mereu monarhul domnind.
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
mai mare parte a armatei, magnaților și hatmanilor trecuseră de partea suedezilor. În condițiile în care regele Ioan Cazimir susese obligat să se refugieze peste graniță și lua în considerație abdicarea, sprijinul puternic al lui Czarniecki l-au făcut pe monarh să-și schimbe deciziile și să continue lupta antisuedeză. Pentru sprijinul său necondiționat, regele l-a răsplătit cu funcția de regimentarz regal și cu noi moșii. Czarniecki a condus un război de gherilă împotriva trupelor lui Carol al X-lea
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
Реєстрові козаки, "Reestrovi kozaki", poloneză: "Kozacy rejestrowi") erau cazacii (în cea mai mare parte cei din Zaporijie), care făceau parte din trupele regulate ale Uniunii statale polono-lituaniene. Cazacii înregistrați au fost parte a armatei polono-lituaniene în perioada 1582 - 1699. Primul monarh care a introdus acest sistem a fost Stefan Batory, al cărui prim registru conținea 500 de nume. Cazacii înregistrați formau o elită în rândul cazacilor. Ei erau comandați de "starșina" („bătrâni”) și "otamani" care erau responsabili în fața marelui hatman al
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
la statutul de țărani, în vreme ce cazacii cereau continuu creșterea numărului celor cuprinși în „registru”. Conflictul cazaci-șleahtă era agravat de sprijinul tradițional pe care cazacii îl ofereau regelui, care era de multe ori în conflict cu nobilimea, care încerca reducerea puterii monarhului. Tensiunile dintre cazaci și șleahtici s-au agravat în special de la sfârșitul secolului al XVI-lea, ducând la izbucnirea unor revolte, cea mai mare fiind răscoala lui Hmelnițki din 1648. În timpul acestor rebeliuni, cazacii înregistrați au fost forțați să aleagă
Cazac înregistrat () [Corola-website/Science/317593_a_318922]
-
ca urmare a demisiei guvernului. Regele face porpunerea în urma consultării cu o comisie de informare, ce are rolul de a consulta toți actorii politici. Regele este văzut de asemenea ca un personaj unificator ce reprezintă identitatea națională comună belgiană. Actualul monarh, Albert II, i-a succedat fratelui său, Baudouin I, care a decedat la data de 31 iulie, 1993. Albert a depus jurământul pentru a devenii rege la data de 9 august, 1993. Guvernul federal este format din miniștri și secretari
Politica Belgiei () [Corola-website/Science/303277_a_304606]
-
Insula Mân emite propriile monede și bancnote care circulă liber alături de monedele Regatului Unit și bancnotele engleze sau scoțiene. Poștă Insulei Mân emite propriile timbre, având un venit semnificativ din emiterea edițiilor speciale pentru colecționări. În fiecare Dependența a Coroanei, monarhul britanic este reprezentat de un Locotenent Guvernator, un post care este în principal ceremonial. Insulele Canalului fac parte din teritoriile anexate de Ducatul Normandiei în 933 de la Ducatul Bretaniei. William Cuceritorul, Ducele de Normandia, a pretins titlul de Rege al
Dependențele coroanei () [Corola-website/Science/305637_a_306966]
-
și-a securizat pretenția prin Cucerirea Normanda a Angliei. În urmă conflictelor ulterioare dintre Regele Anglie și Regele franței, acesta din urmă i-a retras primului titlul de Duce de Normandia în 1204, dar Insulele Canalului au rămas loiale acestuia. Monarhii britanici au retaliat, pretinzând titlul de rege al Franței, pretenție la care au renunțat în 1801. La nici un moment nu s-a pus problema că insulele canalului să devină partea a Regatului Angliei sau să formeze o uniune asemenea celei
Dependențele coroanei () [Corola-website/Science/305637_a_306966]
-
renunțat la acest titlu. După Revoluția Engleză, odată cu restaurația lui Carol al II-lea Stuart care și-a petrecut exilul în Jersey, Insulele Canalului au primit privilegii suplimentare inclusiv puterea de a-și impune propriile taxe vamale. În Insula Mân monarhul britanic este cunoscut ca "Lord of Mann", un titlu deținut succesiv de o serie de nobili nordici, scoțieni și englezi, până în 1765 când a fost atribuit definitiv monarhului britanic. Guvernul Britanic este singurul responsabil pentru apărarea și reprezentarea internațională a
Dependențele coroanei () [Corola-website/Science/305637_a_306966]
-
inclusiv puterea de a-și impune propriile taxe vamale. În Insula Mân monarhul britanic este cunoscut ca "Lord of Mann", un titlu deținut succesiv de o serie de nobili nordici, scoțieni și englezi, până în 1765 când a fost atribuit definitiv monarhului britanic. Guvernul Britanic este singurul responsabil pentru apărarea și reprezentarea internațională a dependentelor, dar fiecare insula are responsabilitatea gestionării vamelor și a imigrației. Dependentele se află în responsabilitatea Departamentului pentru afaceri Consituționale ale guvernului britanic, până în 2001 ele fiind sub
Dependențele coroanei () [Corola-website/Science/305637_a_306966]
-
cum ar fi să pună bateriile de coastă ale Lisabonei în stare de apărare și 6 000 de oameni au fost plasați în fortăreața de la Peniche. În acest timp, relațiile franco-spaniole se deteriorează atunci când Napoleon anexează Regatul Etruriei, al cărui monarh era era fiica cea mare a regeui Spaniei dar care devenise un centru de contrabandă și spionaj. La 12 octombrie, convins că nu va putea convinge Portugalia să se alăture de bună voie Blocadei Continentale, Napoleon i-a ordonat lui
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
scrisoare lui Napoleon, în care îl acuză că l-ar fi montat pe Prințul Asturiilor împotriva sa. Drept urmare, pe 7 noiembrie, ambasadorul Spaniei, Masserano, este convocat la castelul de la Fontainebleau, unde Împăratul, extrem de furios, îl apostrofează cu virulență cu privire la scrisoarea monarhului spaniol. În acest timp, un „Al doilea Corp de observație al Girondei”, 25 000 de oameni, sub comanda generalului Dupont, intră la rândul lor în Spania, cu destinația Vitoria (13 noiembrie), iar Junot intră cu oamenii săi în Portugalia la
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]