392 matches
-
revoluționar și anticatolic era departe de a-și fi istovit posibilitățile de realizare istorică. Ceea ce urmărea Salazar, prin tezele sale, era în primul rând să pună la îndemînă tuturor adepților Centrului Catolic un model de argumentare și propagandă printre catolicii monarhiști; în același timp, această nouă profesiune de credință față de regimul republican ar fi convins poate Guvernul de sinceritatea Centrului și poate chiar s-ar fi ajuns la dobândirea anumitor libertăți religioase. Zece ani mai târziu, într-un important discurs ținut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
guvernelor a deschis răni adânci în conștiința națiunii..." Dacă acțiunea Centrului Catolic - nici măcar după această supremă încercare din 1922 - n-a dobândit nici o libertate religioasă din partea guvernelor republicane, în schimb ea a adâncit mai mult ruptura dintre Centru și partidele monarhiste. Salazar se aștepta la această agravare a raporturilor cu monarhiștii. Însă el probabil că pierduse încă de pe atunci și în chip definitiv speranța într-o revoluție monarhistă victorioasă și aștepta să se desemneze în câmpul politic o nouă forță, destul de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
republicane, în schimb ea a adâncit mai mult ruptura dintre Centru și partidele monarhiste. Salazar se aștepta la această agravare a raporturilor cu monarhiștii. Însă el probabil că pierduse încă de pe atunci și în chip definitiv speranța într-o revoluție monarhistă victorioasă și aștepta să se desemneze în câmpul politic o nouă forță, destul de puternică pentru a putea într-o zi stăvilii dezmățul guvernărilor demagogice. Deocamdată, această forță nu se face simțită. Antonio Maria da Silva guvernează, cum am văzut, până la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
știa pe cine să mai creadă, în ce să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva organiza "Legiunea Roșie", integraliștii erau sabotați și atacați de celălalt mare partid monarhist și de catolici. Atât integralismul cât și monarhismul treceau printr-o criză. Portugalia era dezgustată și obosită de republicanismul demagogic, dar puțini mai credeau în sorții de izbândă ai unei încercări de restaurare. Chiar monarhiștii înțelegeau că, după atâtea momente
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Braga. În ziua de 26 mai, la cinci și jumătate după amiază, generalul coboară treptele locuinței lui Manuel Murias cu îndoiala în inimă. Nu știu ce să fac... să mă duc?... să nu mă duc?!..." Ca în toate revoluțiile portugheze, militare sau monarhiste, izbânda atârna de câteva detalii. De data aceasta, norocul stă de partea revoluționarilor. Gomes da Costa ajunge cu bine la Braga, dobândește adeziunea majorității ofițerilor diviziei a VIII-a, și, în dimineața zilei de 28 mai, comunică prin radiograme tuturor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fi fost repede înfrînt. Dar P.T.T. și celelalte nuclee insurecte, aveau grijă ca Guvernul și organele lui să nu fie exact informați. În afară de toate acestea, norocul era de partea lui Gomes da Costa. Căci numai norocul face ca un gazetar monarhist, Correia Marques, care era prevăzut cu o seamă de telegrame false, să fie arestat de guvernamentali lângă Braga, să i se citească telegramele - fiecare din ele anunțând o nouă garnizoană revoltată - la Statul Major al coloanei guvernamentale și să fie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a revoluționarilor, și primul motiv de disensiune între șefii mișcării. Greșeală, pentru că cer Președintelui să alcătuiască el Guvernul, anulând astfel orice caracter revoluționar al mișcării. Motiv de disensiune, pentru că, temîndu-se ca nu cumva mișcarea să se transforme într-o încercare monarhistă, Cabeçadas se grăbește să accentueze asupra "republicanilor care merită încrederea țării". Integraliștii, care avuseseră un rol de frunte în pregătirea complotului, primeau astfel un duș rece chiar în ziua biruinței. Din Nord, Gomes da Costa înainta spre Capitală cu trupele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Finanțe, Generalul Sinel de Cordes. În 1928, masa monarhiștilor continua să fie împărțită între constituționaliști - care rămăseseră credincioși lui Don Manuel - și integraliști, care recunoșteau drept singur pretendent pe Don Duarte. (Moartea lui Don Manuel în 1932, a împăcat familia monarhistă portugheză, strîngînd-o în jurul lui Don Duarte). Integralismul suferise însă o pierdere hotărâtoare în 1925, prin moartea lui Antonio Sardinha. Creatorul și șeful politic al mișcării integraliste moare la 37 de ani, înainte de a-și fi putut da toată măsura geniului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
integralismul intră într-o permanentă criză. O parte din colaboratorii lui Sardinha hotărâse să ajute regimul instaurat de generalul Carmona și salvat de Salazar - în timp ce altă parte se păstrează în continuă opoziție. Fapt este că, în 1928, integralismul ca și monarhiștii constituționaliști încearcă să forțeze mâna Guvernului condiționând votarea generalului Carmona de reîntoarcerea familiei regale. Deși nu era un republican convins, generalul Carmona nu putea accepta condițiile monarhiștilor, știind prea bine că prezența familiei regale și a fostului rege, Don Manuel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reacționase mișcarea de la 28 mai, e invitat să se întoarcă în patrie. Pentru a nu marca hotărât înfrîngerea suferită, Guvernul publică în același timp și un decret prin care sunt amnestiați și liberi să se întoarcă în Portugalia toți emigrații monarhiști. Succesul alegerilor este astfel asigurat. La 25 martie 1928, generalul Carmona este ales Președinte al Republicii cu 740.830 de voturi. Dar prestigiul dictaturii militare ieșise știrbit. Pentru întîia oară de la 28 mai 1926, revoluția e silită să accepte un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o propune mișcarea de la 28 mai. Revoluție, evident, anevoie de realizat. Și aceasta datorită nu atât elementelor de opoziție demo-liberale și de extremă stângă - în majoritatea lor compromise prin guvernările anterioare - cât mai ales elementelor de dreapta, în speță grupărilor monarhiste. Paradoxul dictaturii militare era că realizase o revoluție "reacționară", suspendând Constituția republicană și anulând toate libertățile și obiceiurile instaurate de Republică - rămânând totuși republicană. În aceeași situație paradoxală se găsea și Salazar începîndu-și opera sa de restaurare a spiritului imanent
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Salazar avusese prilejul să-și realizeze ideile sale sociale și politice. Ca orientare ideologică generală, el se găsea alături de atâția alți "reacționari" care criticaseră spiritul așezărilor demo-republicane. Revoluția pe care o urmărea Salazar nu se putea realiza cu oamenii grupărilor monarhiste decât în măsura în care aceștia renunțau să se mai considere oameni aparținând unei anumite grupări. Cu alte cuvinte, Salazar aplica acum, la guvern, și în folosul mișcării de la 28 mai, ceea ce propusese cu câțiva ani în urmă la Congresul Centrului Catolic, adresîndu-se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
decât în măsura în care aceștia renunțau să se mai considere oameni aparținând unei anumite grupări. Cu alte cuvinte, Salazar aplica acum, la guvern, și în folosul mișcării de la 28 mai, ceea ce propusese cu câțiva ani în urmă la Congresul Centrului Catolic, adresîndu-se monarhiștilor, spre folosul Centrului. Nici nu putea proceda altminteri. Dacă nu putea colabora cu oamenii vechiului regim pentru că îl despărțeau prăpăstii ideologice, nu putea, pe de altă parte, colabora nici cu naționaliștii monarhiști ca atare, pentru că asta ar fi implicat primejduirea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ani în urmă la Congresul Centrului Catolic, adresîndu-se monarhiștilor, spre folosul Centrului. Nici nu putea proceda altminteri. Dacă nu putea colabora cu oamenii vechiului regim pentru că îl despărțeau prăpăstii ideologice, nu putea, pe de altă parte, colabora nici cu naționaliștii monarhiști ca atare, pentru că asta ar fi implicat primejduirea unității națiunii; monarhiștii constituționaliști sau integraliști erau, sau tindeau a fi partide și Salazar nu-și îngăduia să împartă din nou familia portugheză. Instinctul său politic îl avertiza și de astă dată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mâinile armatei în mâna unui profesor de Economie Politică. Ca pretutindeni, dar mai vârtos în Portugalia, aceste elemente atât de eterogene colaborau din răsputeri la răsturnarea dictaturii Carmona-Salazar. Afonso Costa ataca regimul din străinătate, așa cum făceau, în Portugalia, anumiți șefi monarhiști ca Paiva Couceiro - sau integraliști, ca Hippolito Raposo. Regimul își lua măsurile de apărare, deportând pe acești nemulțumiți în insula Madeira și arhipelagurile atlantice. La un moment dat se adunaseră în insule atât de mulți, încît îndrăznesc să se răscoale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-o continuăm. Restaurare materială, restaurare morală, restaurare națională..." O nouă generație creștea în acest spirit, și Portugalia părea că, în sfârșit, își regăsește liniștea fertilă pe care o pierduse cu mulți ani în urmă. Chiar dificultățile provocate de grupările monarhiste păreau că sunt pe cale de a fii înlăturate. Sentimentele și doctrinele monarhiste câștigau neîncetat teren în elitele portugheze. Conflictul între constituționaliști și integraliști își pierduse virulența după așa numitul "Acord de la Paris", prin care ultimul rege care domnise în Portugalia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
creștea în acest spirit, și Portugalia părea că, în sfârșit, își regăsește liniștea fertilă pe care o pierduse cu mulți ani în urmă. Chiar dificultățile provocate de grupările monarhiste păreau că sunt pe cale de a fii înlăturate. Sentimentele și doctrinele monarhiste câștigau neîncetat teren în elitele portugheze. Conflictul între constituționaliști și integraliști își pierduse virulența după așa numitul "Acord de la Paris", prin care ultimul rege care domnise în Portugalia, Don Manuel II, recunoaște ca moștenitor al Tronului pe Don Duarte, descendent
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
e adus în patrie și înmormîntat cu cinstea cuvenită. Însuși Salazar urmează cortegiul funerar. Dar, într-o cuvântare ținută mai târziu, la 23 Noiembrie 1933, și în care analizează toate forțele politice și atitudinea lor față de dictatură, dă să înțeleagă monarhiștilor că pierderea lui Don Manuel II le-a fost fatală. Dimpotrivă, majoritatea monarhiștilor - în deosebi "legitimiștii", care au ținut vie timp de o sută de ani, amintirea lui Don Miguel, desțăratul - socoteau săvârșirea lui - Don Manuel II ca un semn
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Dimpotrivă, majoritatea monarhiștilor - în deosebi "legitimiștii", care au ținut vie timp de o sută de ani, amintirea lui Don Miguel, desțăratul - socoteau săvârșirea lui - Don Manuel II ca un semn al proniei cerești; căci, pe de o parte, unea taberele monarhiste în jurul aceluiași pretendent, iar pe de alta parte restaura adevărata, legitima ramură dinastică... O bună parte dintre monarhiști s-au încadrat treptat regimului salazarian, fără să renunțe totuși la idealul lor politic ; socotesc, însă, că o restaurare nu e oportună
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și înfățișarea Portugaliei? O reîntoarcere la haosul democratic sau o monarhie integrală, singura - pretind apologeții ei - care ar putea duce mai departe revoluția lui Salazar?!... În ceea ce privește opiniile personale ale lui Salazar, e greu de spus dacă ele sunt republicane sau monarhiste. Salazar urmărește, înainte de toate, unirea familiei portugheze. Dacă, această unire e periclitată printr-o restaurare a monarhiei atunci este fățiș, și cu toate mijloacele care-i stau la îndemînă, antimonarhic. Dacă, dimpotrivă, majoritatea neamului va cere într-o zi restaurarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ultimii ani ai Monarhiei: Jesus Pahon, La revolución portuguesa. De Don Carlos Sidonio Paes (Madrid, 1941), excelentă monografie bine documentată, cuprinzând o bibliografie completa; Arthur Ribeiro Lopes, Histoire de la République portugaise, (Paris, 1939), lucrare de introducere; Pentru istoria partidelor politice monarhiste din timpul lui Don Carlos: L Pahon. op. cit. p. 44 sq.; Raul Brandao, Memoria, vol. I-II (Lisboa, 1925) și Vale de Josafat (Lisboa, 1933); Antonio Cabral, As minhas memoria politicas; vol. I, Cinzas de passado (Lisboa, 1929); II. Na
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
L. 1934); Purgatorio das ideas (L. 1929) etc. De asemenea: Hipólito Raposo, Dois nacionalismos (L. 1929); Joao Ameal, Panorama do Nacionalismo portugues (L. 1932); Theophilo Duarte, op. cit. p. 109 sq.; Alfredo Pimenta, Palavras á juventude (Porto, 1941). Doctrina și polemica monarhistă în lucrările lui Alfredo Pi-menta : Politica monarchica (1917), A revoluçao monarchica (1919), Cartas monarchicas (1923), Mesagem ao Lugar-Tenente de El-Rei (1923), As bases da monarchia futura (1923); Despre politica centrului catolic: Ziarul Centrului, Novidades; J. Fernando de Suoza, Acçao Catholica
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
scuipi cele două coji, deplasezi miezul neted spre molarii din stânga și-l ronțăi acolo, În timp ce următoarea sămânță, care Între timp a fost deja despicată În partea dreaptă, este prelucrată la rândul ei. Apropo de dreapta, a recunoscut că este un „monarhist“ convins (de natură mai degrabă romantică decât politică) deplângând apoi așa-zisele (și perfect abstractele) mele vederi „democratice“. Mi-a recitat câteva mostre din fluentul lui album de poezii, remarcând cu mândrie că a fost felicitat de Dilanov-Tomski, un poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la întrebarea de mai sus, ce l-o fi apucat p-ăla chelu' din capu' statului? S-o fi făcut, fără să știm noi, vreun sondaj printre nenorociții de români și spre surprinderea lui Băsescu, a reieșit că sunt românii monarhiști, într-o proporție prea îngrijorătoare? Sau te pomenești, că Regele și-a manifestat dorința să candideze la președinție, în caz că este suspendat actualul președinte? Sau poate chestia o fi pe latura feminină, care se știe că este mai al dracului și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
te speli de păcate radicalizându-ți discursul și trăgându-i cu „Trăiască regele!", a patra zi după scripturi. Deci, domnilor, nu vi se face oarecum greață și o lehamite nesfârșită, când vedeți modul oripilant al momentului, când băsistul notoriu, devine monarhist peste noapte, aproximativ cu aceeași viteză și după identica metodă cu care pedeliștii (partid democrat de stânga) s-au culcat de stânga și s¬au sculat peste noapte de dreapta! Și uite-așa, istoria noastră mult prea încercată, a ajuns
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]