352 matches
-
stradă, unchiul meu, pe atunci de 80 de ani, a scos dintr-un dulap vechiul drapel cu coroană, pe care îl ținuse ascuns vreme de 45 de ani, și l-a înmânat solemn tinerei generații. Unchiul meu nu era un monarhist fervent, era doar un domn în vârstă care nu renunțase, vreme de jumătate de secol, la speranța de a vedea sfârșitul dictaturii comuniste. E greu de negat faptul că, în Occident în Europa Occidentală mai cu seamă comunismul a păstrat
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
început câteva puncte importante a căror formulare era în cel mai bun caz discutabilă: încă din articolul 2, a cărui revizuire era interzisă printr-un alt articol, dubla definire a României ca republică și ca Stat național, suscita atât protestele monarhiștilor, care sperau într-o restaurație, cât și pe cele ale reprezentanților minorităților, cu deosebire ai celei maghiare, dar și a acelora dintre majoritari care militau pentru o formulă mai nuanțată și mai integratoare. Pe de altă parte, noua constituție declara
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
evident? De securiști, pentru compromiterea Casei Regale Române. "L-a convins pe Rege să se vândă lui Iliescu pentru a-și recupera proprietățile, a fost ambasadorul at large al lui Năstase și acum vrea să compromită complet ultimele speranțe ale monarhiștilor, nu vezi că-i agent dublu?" este, de regulă, discursul acestor atoateștiutori, inflexibili apărători ai neprihănirii românești, modulat în diverse registre. Cum - la o asemenea brutală și necuviincioasă insinuare - niciun membru al Casei Regale nu ar avea cum să se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ale Revoluției și întemeierea statului-națiune republican. Dar existau alte forțe care se opuneau nu numai Revoluției, ci și însuși statului-națiune și, în mod deosebit, democrației reprezentative liberale pe care acesta o vestea. Acestea erau în primul rând "forțele de reacție", monarhiștii, nobilii, ierarhii Bisericii Catolice precum și acele populații precum cele din vestul Franței unde aceste forțe își exercitau au-toritatea. Bineînțeles, exista o anumită doză de oportunism printre aceste grupări deoarece favorizaseră centralizarea în timpul monarhiei iar acum, în mod contrar, se îndreptau
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
opunându-se descentralizării dar, după cum a evidențiat Vivian Schmidt,27 oscilau între centralizare și descentralizare, depinzând de poziția diviziunii: dacă era la putere sau în opoziție. Acest șablon a continuat de-a lungul secolelor XIX și XX. Amândoi scriitorii erau monarhiști și catolici înflăcărați care atacau înseși principiile Revoluției și noțiuni ca drepturile omului și cetățeanului și democrația.28 De Maistre a considerat Revoluția drept o pedeapsă divină asupra Franței pentru încălcarea voii lui Dumnezeu și pleda pentru supunerea față de papalitate
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pe lângă inventarul lexical monosemic, ilustrat de termeni precum: administrație, advocatură, alegeri, ambasadă, cadastru, carantină, cesiune, confederație, congres, consiliu, consorțiu, constituție, consulat, decret, protocol, retrocedare, rezoluție, electori, tranzacție, suzeranitate, sufragiu, subvenție ș.a. cuvinte ca liberalism, burghezie, conservator, reacționar, amovibil, fiziocrați, germanofil, monarhist, reformă, remaniere, utilitarism, tiranie ș.a. dobândesc sensuri variate, în funcție de contextele lingvistice în care apar și de intențiile discursive ale jurnalistului. 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate Analiza semantică a publicisticii eminesciene are în vedere statutul mesajului publicistic, variantă a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Sau poate revoluționar? Puțin înainte de Februarie, el a cunoscut închisoarea, a stat mult timp în exil. După alegerea sa, jură credință Republicii, constituie un guvern esențialmente conservator și pare a fi astfel omul Partidului ordinii, format din moderați și din monarhiști, ca Thiers. Partidul ordinii triumfă în alegerile legislative din 13 mai 1849, în timp ce republicanii moderați suferă o înfrîngere dureroasă. Dar noua Adunare conține totuși o minoritate de democrați-socialiști, "montagnarzii". Polarizarea vieții politice se accentuează după revolta din 13 iunie și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din 31 mai 1850 restrînge net sufragiul și reduce numărul alegătorilor de la 9 milioane la mai puțin de 7 milioane (pentru a fi alegător trebuie să domiciliezi trei ani în regiunea respectivă, ceea ce lovește mai ales mîna de lucru mobilă). Monarhiștii speră atunci o restaurație, dar divizarea dintre legitimiști, fideli contelui de Chambord, și orleaniști conduce la eșec. În același timp, "Prințul-Președinte" cîștigă masele prin călătoriile sale în provincie și își consolidează autoritatea. Neputînd obține, în termenii Constituției, un al doilea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
delimitîndu-le în același timp, a individului, a presei, a sufragiului, a reprezentării naționale, a guvernului care este emanația acesteia, constituie platforma opoziției liberale. 24. Republică parlamentară și laicitate (1870-1914) Născută din revoluția de la 4 septembrie 1870, Republica triumfă asupra conservatorilor monarhiști. Ea reunește democrația politică, regimul parlamentar și laicitatea. Cu sfîrșitul secolului, se afirmă ascensiunea socialismului. A III-a Republică se naște în plină dramă. Războiul continuă, dus de guvernul Apărării naționale, compus din deputați republicani de Paris. Începînd din 18
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pentru capitală și pentru marile orașe din provincie, Lyon, Marsilia, Toulouse, care au cunoscut și ele efemere Comune. Victoria republicanilor. Restaurația monarhistă pare imposibilă după refuzul contelui de Chambord, pretendentul legitimist, de a adopta drapelul tricolor cerut de orleaniști. Divizați, monarhiștii trebuie să continue să se încreadă în Thiers. Legea Rivet din 31 august 1871 organizează puterile acestuia: el este în același timp șef al guvernului și președinte al Republicii. El obține evacuarea din teritoriu a germanilor încă din 1873, grație
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pacifistă, ea pare de acum încolo garanția stabilității. Prin călătoriile sale în provincie, Gambetta contribuie la difuzarea unei veritabile pedagogii a sufragiului universal, pentru a cîștiga satele de partea Republicii. Dar, cînd Thiers se pronunță în noiembrie '72 pentru Republică, monarhiștii îl constrîng la demisie (24 mai 1873). Adunarea desemnează pentru președinția Republicii pe mareșalul Mac-Mahon, simptizant legitimist. Condus de fapt de ducele de Broglie, un orleanist, guvernul adoptă o politică de "ordin moral", conservatoare, antirepublicană și clericală, pe care o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
limitate de către Senat, de inspirație conservatoare. Ales de colegii electorale în care Franța rurală este suprareprezentată (fiecare comună are un mare elector), Senatul numără 300 de membri, dintre care 75 sînt "inamovibili", aleși pe viață de către Adunarea națională, apoi cooptați. Monarhiștii nu-și pierdeau speranța în faptul că aceste instituții ar fi putut avea cîndva în fruntea lor un monarh constituțional. Criza din 16 mai. Alegerile legislative din 1876 conferă majoritate republicanilor, care triumfă în special în est, sud-est și în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în 1887, republican dar belicos, neliniștește guvernul, care-l scoate la pensie. Boulanger poate atunci să-și construiască o carieră politică triumfală prin jocul alegerilor parțiale. Deviza sa "dizolvare, Constituantă, revizuire" îi reunește pe nemulțumiți: radicali, iacobini, naționaliști cerînd revanșa, monarhiști sperînd restaurația, bonapartiști autoritari. Născut la stînga, boulanjismul, un timp, menține echivocul, dar glisează rapid la dreapta. El marchează apariția unui naționalism de dreapta antiparlamentar. Dar Boulanger nu știe să-și exploateze succesul și mișcarea sa regresează după ianuarie 1889
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
avut totuși adversari crînceni. Partizani ai "reculegerii", Clemenceau și radicalii se ridică în 1885 împotriva "acestor expediții coloniale care ne iau aurul nostru și cel mai bun sînge al nostru", slăbesc armata necesară pentru apărarea națională, sînt contrare "drepturilor omului". Monarhiștii avansează motive analoge. Dar, de la începutul secolului, starea de spirit este cu totul alta. La putere, radicalii au asigurat continuitatea politicii coloniale. Mult timp ostilă, dreapta naționalistă ajunge să o susțină: "Iubesc Marocul, scrie Maurice Barrès în 1912, pentru ca el
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
c? muncitorul german era �mburghezit; că �boier� ce era, standardul lui ridicat de via?? avea nevoie de truda sclavilor. A?a �nc�ț muncitorul german era �mpotriva �raselor inferioare�, de care avea nevoie doar �n calitate de sclave ale culturii lui28. Lui Iorga, monarhist convins, personal devotat Regelui Ferdinand ? i Reginei Maria, �i venea greu s? accepte c? dinastia regal? rom�n? era de origine german?. A scris articole, a ? inut prelegeri ? i a publicat o carte despre �Leg? turile latine ale familiei regale�, accentu�nd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
pentru Carol a fost o gre? eal? ? i s? a dovedit fatidic? �n ultim? instan??. Iorga era loial fă?? de Palat �ntruc�ț consideră Coroană drept un bastion �n fă? a politicianismului egoist al partidelor politice. Se punea problema: era oare Iorga un monarhist sau pur ? i simplu era palatist? R? spunsul lui a fost c? nu era nici una, nici altă, ci �regalist�! A explicat c? a �ncercat s? fie un slujitor dezinteresat al Coroanei pentru binele comun. Coroană era simbolul na? iunii. �ntr
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Iorga scria: �Carol ar trebui s? se �ntoarc? �n ? ar? , s? fie al? turi de șo? ia ? i de fiul s? u. Acest lucru a devenit o chestiune de credin?? pentru con? tiin? a mea�198. Poporul rom�n, profund religios ? i monarhist �n cea mai mare parte, dorea din tot sufletul �ntoarcerea lui Carol, �Prin? ul de vis�, care avea s? le �mbun? ț?? easc? soarta. �n to? i anii ace? tia (din 1922 p�n? �n 1928), Iorga a r? mas �n opozi? ie, sper�nd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
acordă importanță în ideologia nazistă și nu este folosită decît după 1930 de către două grupări pur și simplu conservatoare: una creată de juristul catolic-autoritar Carl Schmitt care impune în 1931-1932 expresia totale Staat, cealaltă fiind legată de "conservatorii populari" (creștinii monarhiști). Cf. J.-P. Faye, Langages totalitaires, Paris, Hermann, 1972, p.269-275 și 377-390. 364 Prefața la A. Hitler, Mon combat, Paris, Nouvelles Éditions latines, 1933, p.11. 365 L. Kolakowski, L'Esprit révolutionnaire, Paris, Complexe, 1978, p.104. 366 L.
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Legalitatea, dar la referendumul din 1997 partizanii săi reprezentau numai 33% din numărul votanților (cifră contestabilă, avînd În vedere că opțiunea pentru republică a avut loc În condițiile În care partidul Socialist domina cea mai mare parte din teritoriu, iar monarhiștii erau asociați cu partidul a cărui Înfrîngere era previzibilă, cel Democrat). Partidul Democrat fusese Învingător În 1992, fiindcă influența comuniștilor În media scăzuse și fiindcă Berisha era susținut de SUA (pe cînd Italia, sub guvernul socialist al lui Craxi, ținea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
secolul al XIX-lea. Pentru liberalismul românesc, ideea a mai fost pusă în evidență cu ocazia episodului de la 4 martie 1871, când "liberalii radicali au renunțat la [...] tactica revoluționară și opțiunile democratice și republicane, acceptând formula liberală clasică-reformiști oligarhici și monarhist constituțională"314. Un spor de autoritate pe seama instituției monarhice este susținut de georgiști și în articolul intitulat Monarhism și democrație 315, în care este analizat raportul între democrație, Constituție și monarhie. Autorul ia în discuție situația în care apar conflicte
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Dígame și cumpărase revista Letras, transformând-o în revistă pentru familie. Totuși, în sânul conducerii editurii au coexistat două tendințe care s-au ciocnit frecvent: una propunea colaborarea cu regimul, cealaltă era reticentă față de acesta. Alte ziare importante au fost monarhistul liberal ABC și La Vanguardia, care-și arăta în doze echilibrate partizanatul catalan și spiritul liberal moderat. (Jose Maria La Porte Fernandez-Alfaro, op. cit., p. 87.) 215 Propagandă, în sensul de apărare a poziției Biserici Catolice în societate și de expunere
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
discursului cât ținuta ei excentrică de amazoană. Exaltata adeptă a schimbărilor sociale deschisese și un birou în care se analizau contestații ale celor acuzați și arestați, a salvat și pe bani și gratis pe mulți acuzați drept dușmani ai revoluției, monarhiști. După tăvălugul terorii, Parisul se răsfăța în petreceri și dezmăț. Thérèse ce, între timp se căsătorise cu comisarul Jean Lambert Tallien și devenise doamna Tallien, dădea tonul modei în saloanele pariziene și în propriul salon prin vestimentație și bijuterii. Vedetele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
considera că muncitorul german era îmburghezit; ca "boier" ce era, standardul lui ridicat de viață avea nevoie de truda sclavilor. Așa încît muncitorul german era împotriva "raselor inferioare", de care avea nevoie doar în calitate de sclave ale culturii lui28. Lui Iorga, monarhist convins, personal devotat Regelui Ferdinand și Reginei Maria, îi venea greu să accepte că dinastia regală română era de origine germană. A scris articole, a ținut prelegeri și a publicat o carte despre "Legăturile latine ale familiei regale", accentuînd asupra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
afecțiunea lui pentru Carol a fost o greșeală și s-a dovedit fatidică în ultimă instanță. Iorga era loial față de Palat întrucît considera Coroana drept un bastion în fața politicianismului egoist al partidelor politice. Se punea problema: era oare Iorga un monarhist sau pur și simplu era palatist? Răspunsul lui a fost că nu era nici una, nici alta, ci "regalist"! A explicat că a încercat să fie un slujitor dezinteresat al Coroanei pentru binele comun. Coroana era simbolul națiunii. Într-un editorial
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nostalgia pentru trecutul preindustrial grav amenințat de realitățile secolului al XX-lea. El gîndea în spiritul naționalismului integral, sinonim cu Ortodoxia și cu "românul autentic", țăranul. Legiunea îl definea pe Eminescu drept "marele precursor al mișcării legionare". Codreanu a fost monarhist pînă la capăt, în ciuda conflictelor serioase de mai tîrziu cu Carol al II-lea. Din moment ce naționalismul era sinonim cu Ortodoxia (sau, mai curînd, cu mistica ortodoxă), el considera națiunea ca un tot, punînd mare accent pe țărani și pe muncitori
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]