2,922 matches
-
de pînză roșie, cîteva scaune, o lumină palidă, totul evoca un loc de reuniune din alte timpuri. Modest și neimpunător, el are forța concretă a unui mediu evocator unde trei actori excepționali comunică între ei rămînînd în același timp singuri. Monologul transcende fără încetare solitudinea, el e un apel lansat către camarazii de demult. Văzînd acest spectacol, mi s-a reconfirmat justețea frazei lui Antoine Vitez care afirma că "se poate face teatru din tot". Dar pentru aceasta e necesar de
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
și l-a format în timp, dar supus unei tot mai puternice presiuni a contextului, artistul a găsit soluția angajării într-o dezbatere directă, lipsită de orice ipocrizie și, de cele mai multe ori, publică. în cadrul unor expoziții, simpozioane, convorbiri sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
complementare care participă într-o măsură egală, dar pe căi diferite, la constituirea textelui: primul transmite ceea ce vede, iar cel de-al doilea, mai ales, ceea ce simte. Vlad Ștefan este autorul primei narațiuni a volumului, Semne pregătitoare pentru o aventură; monologul său interior se declanșează în clipa opțiunii ("A picta sau a scrie?"), iar perspectiva demersului său privește condițiile trecerii "unei caligrafii de imagini prin regimul sever al unui alfabet"; pictura este "stadiul primar" al spiritului angajat definitiv în materialitatea a
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
citate - cîteva propoziții dintr-un articol de dicționar despre Arno Schmidt pe care Gheorghe Crăciun îl citează în narațiunile sale: "încearcă experimente formale și abordează teze conformiste. Proza, scrisă la persoana I, este cînd bizar fantastică, cînd realistă. Folosește uneori monologul interior și speculează combinațiile picturii suprarealiste. El recurge la tehnica instantaneelor și renunță la continuitatea acțiunii în favoarea desprinderii faptelor din flux și a reliefării unor momente izolate semnificative".
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
actorii-acrobați-jongleuri-clowni-dansatori evoluau printre conducte, cabluri electrice, pasarele, contoare, tuburi, țevării, balustrade, robinete, manete, mașinării, exponate de muzeu etc. Deplasările între etaje sugerau bolgiile din care cortegiul diavolesc va fi pornit să bântuie o Moscovă tetanizată sub umbra lui Stalin. Adeseori monologul și plastica mișcării fuzionau în mod fericit - de exemplu, tirada lui Woland (interpretat de acrobatul de culoare Luciano Lopes) preceda o cățărare pe frânghie la mare înălțime, de unde personajul se lansa în picaj, fără plasă dedesubt, asigurat doar de punctele
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
botez eu personajele. -Dar piesa care dă titlul volumului? M-am gândit de mult să scriu despre noi, cei care (ne) spunem povești și noi, cei care jucăm roluri, în fața noastră și în fața celorlalți. Asta e America și acustica: un monolog insuportabil și irepresibil. Fiecare din noi vrea la un moment dat să suprime vocea obsesivă care se aude înăuntru. Și să topească toate rolurile la care e condamnat și se condamnă singur. Probabil că, așa cum mi l-am închipuit eu
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
insuportabil și irepresibil. Fiecare din noi vrea la un moment dat să suprime vocea obsesivă care se aude înăuntru. Și să topească toate rolurile la care e condamnat și se condamnă singur. Probabil că, așa cum mi l-am închipuit eu, monologul e foarte greu de jucat. Dar asta nu m-a putut împiedica să-l scriu. Iar ultima, Domnul vrea să știe tot e o "comedie supranaturalistă". Dumnezeu (Dumnezeul din piesă) vrea să înțeleagă ce e nebunia. Știu că Dumnezeu trebuie
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
e o "comedie supranaturalistă". Dumnezeu (Dumnezeul din piesă) vrea să înțeleagă ce e nebunia. Știu că Dumnezeu trebuie să fie invizibil și prezent. Eu l-am făcut vizibil și absent. De fapt, am vrut mai de mult să scriu un monolog în jurul întrebării " Cât costă un kilogram de carne de mine?" și, într-un fel, am construit piesa ca să ajung aici. - Cât a contat pentru dramaturgul care ești "intimitatea" cu Eugen Ionescu, prin traducerea pieselor lui? Și cum a fost să
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
noastre culturale, ci și al literaturii pe care o scrie, un talent robust, fără instrucție, un romancier punându-și experiențele și viscerele pe masă. Că lucrurile nu stau nicidecum așa, o dovedește faptul că absolut toate scenele, descrierile, dialogurile și monologurile personajelor, stilul direct legat ori cel indirect liber utilizate consecvent, portretele atent conturate și insistența autorului asupra unor "amănunte" sunt subsumate unui proiect narativ pe cât de complex, pe atât de bine urmărit și împlinit. Amantul Colivăresei este cronica unei lumi
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
a fost sincer cu noi când se întreba "unde sunt zăpezile de altădată?" (...) Acum e înnorat și plouă în dușmănie". Farmecul prozelor miniaturale ale lui Ioan Holban provine din alternanța, bine dozată, dintre efigia realului brut (figurat, uneori, prin simple monologuri, alteori prin enumerări de poncife ori de evenimente focalizate mediatic) și frisonul literar. Mâna expertă în a decupa, spre a stabili proporții, este cea a literatului.
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
ceea ce știm cu toții: capacitatea de a intra în rezonanță sufletească cu omul din fața ta, punîndu-te în pielea lui și încercînd, pentru o vreme, să vezi lumea cu ochii lui. Fără empatie, dialogul dintre oameni ar fi un schimb intermitent de monologuri paralele. În fond, iadul este acea formă de conviețuire în care oamenii, comunicînd unii cu alții, nu se mai pot regăsi în sentimentele celorlalți. Conviețuire fără compătimire, aceasta e regula infernului. Karl Albrecht nu e teoretician, ci practician al inteligenței
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
cine sunt cei trei. Puteți să-i alegeți singuri. Serviciul funerar începe mâine-dimineață la ora șapte. Pantomima luase sfârșit: pașii ofițerului răsunau strident pe beton. Chavel se întrebă pentru o clipă cum s-ar putea numi secvența mimată: „noapte“, „fată“, „monolog“ sau poate „treizeci“, dar, de fapt, ea purta numele „ostatic“. Vreme îndelungată nici unul nu spuse nimic, apoi un bărbat din Alsacia, pe nume Krogh, întrebă: —Ei, ce ziceți, e cazul să ne oferim de bunăvoie? — Ce prostie! exclamă unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Ia toată sticla. Între noi, nu mai e cazul să salvăm aparențele. Lionel se șterge la ochi și dă o dușcă pe gât, renunțând la aparențe. Robespierre îi linge dosul palmei și devine, dintr-odată, foarte prietenos. De-a lungul monologului lui Lionel, cățelușul îi va sorbi fiecare lacrimă, așa cum Liliane îi va sorbi fiecare cuvânt. — Imediat după naștere, am fost abandonat, găsit înainte de-a îngheța și dus la un orfelinat. Oliver Twist se poate considera norocos față de cum am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-i pese că bea din sticlă și după Lionel, și după Robespierre. — Mai ales. — Lionel, tu ești alesul! țipă isterică Liliane și-l pupă pe frunte. Lionel se uită atent la ea, îi ia sticla din mână și-și reia monologul: Mi-am luat abonament la meciurile echipei SCO Angers, care nici nu știu în ce ligă joacă. — În liga a doua, îl ajută Liliane competentă. — ...am purtat numai costume gri - deși urăsc griul - ca să nu mă fac remarcat, am salutat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu o comedie, la un teatru din Banat: Într-un moment liric al spectacolului, alesem o melodie frumoasă, de Tiberiu Olah. La discuții, cum era pe atunci (1985), un tîmpit se trezește vorbind:„cîntecul ăla n-are ce căuta pe monologul unui infractor (eroul piesei-n.n.) fiindcă se intitulează Spre comunism, În zbor!” E-te, scîrț! Nu spun că, directorul instituției fiind fricos & obedient, m-a obligat s-o schimb?... Am pus Vangelis. Că ăsta nu dădea titluri oportuniste la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un alt text, doar spre a nu panica histrionii. Eram, de mult, pe cînd se filma serialul tv Mușatinii, În platou. Unul dintre actori, azi dispărut, venise la Înregistrare cam...obosit. Și tocmai În ziua aia urma să se Înregistreze monologul său! Sufleur - unul dintre cei mai buni ai Naționalului, bătrînul Nic. Ei bine, printr-o pantomimă de maximă elocvență, acesta a reușit să-i sugereze comedianului, textul, necompromițînd filmarea! Și totuși, există multe instituții de spectacol, care nu au pe
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pe care Simona îl trecu neobservat. Domnule doctor, fiindcă tot sunteți aici și ne cunoaștem de câtva timp, mă înfățișez în fața dumneavoastră ca în fața unui duhovnic. Luați vă rog loc pe un scaun, îl rugă ea. Urmă o destăinuire, un monolog, care dovedea că toate aceste gânduri cu o deosebită încărcătură afectivă, le purta ca pe o mare greutate de multă vreme. Acum găsise prilejul să-și deșerte tot sacul. Destăinuirile depășeau pragul unor mărturisiri de natură strict intimă. Spera, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
interesant este că deja adolescentul pare maturizat, cu o bună stăpânire a limbii române (chiar dacă uneori este ispitit de folosirea unor epitete „tari” și de prețiozități stilistice), familiarizat cu unele abilități de captare a interesului cititorului, vădind apoi preferințe pentru monologul interior, uneori cu exces de reflexivitate, ca oglindă a unui radicalism raționalist specific adolescenței, de care suferă mai toți eroii. De altminteri, pare să fie chiar boala protagoniștilor săi, vecină, păstrând proporțiile, cu a dostoievskianului Rodion Raskolnikov, printr-o probabilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sine” o face nefericită, ea comparându-se cu Don Quijote în luptă cu morile de vânt. Trăiește un simțământ de revoltă împotriva propriei vieți „greșite”, invocând introspectiv vechiul îndemn socratic: Cunoaște-te pe tine însuți! Autorul își exersează priceperea în tehnica monologului interior. Eroina este uimită că a pierdut o viață întreagă la infectul ghișeu. „Vreau afară!”, strigă vocea ei interioară. Se zbate în îndoieli și în contradicții, sperând că-i vor trece „gărgăunii”. Rareș Tiron are intuiția ironiei destinului. Într-o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
neașteptate, urmări pe care le cunosc foarte bine și sunt pregătit, cu condeiul în mână, să le fac cunoscute și altora. Iată. Locuind de multă vreme singur și fără prea multe legături sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața oglinzii sale, așa cum s-ar înfățișa în fața unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată, când
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
legături sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinații către monolog. Prin urmare, în fiecare dimineață, fără nicio excepție, el se înfățișa în fața oglinzii sale, așa cum s-ar înfățișa în fața unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată, când se afla acolo, privea acea față omenească cu un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de sus până jos, constata mulțumit că toate sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
neschimbatele vorbe, pe care le auzea el de fiecare dată, când trebuia să plece la biserică. Nimic nu mai era sacru în inima lui. Pentru el, rugăciunea devenise, pur și simplu, dintr-un dialog tainic, sfânt și special, doar un monolog banal, anost și mărunt, cu totul lipsit de căldura atenției lui. Se putea foarte bine lipsi de el, deși încă nu se hotărâse s-o facă; era o deprindere mult prea adânc fixată în firea lui. De altfel, era pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu am primit și eu un bilet de gală la marele spectacol al vieții?! Iluziile pierdute în copilăria întreruptă, sfâșiată și călcată în picioare mi-au lăsat în urmă cicatrice severe, iar din preaplinul sufletului împătimit de ură izvorăște un monolog abisal al anticomunismului. Dacă-l voi face cât de cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și liniște, așa cum nu are iadul celor înțărânați fără cruce. Când se îmbată gândul cu licoarea senzuală a visului, incurabilă este beția
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
stropiră cu un pahar de bere rece și ascultară muzică. În pauza ce urmă până la desert, Alex trase scaunul mai aproape de Ina, îi luă mâna stângă în mâna lui cu o delicatețe demnă de un cavaler adevărat și începu un monolog care Inei avea să-i rămână lipit de inimă toată viața: - Vreau, draga mea, ca această mână mică, fină... și spunând acestea, urmărea sumedenia de linii ce brăzdau palma fetei cu aere voite de cunoscător, ca după o pauză să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]