424 matches
-
face posibilă organizarea cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa cosmică sprijinind lumea”. Abia în Upanișadele din a doua categorie (contemporane cu Bhagavadgītă, secolul al IV-lea Î.Hr.), VIșṇu va fi exaltat ca zeu suprem de structură monoteistă. k) Rudrá. Este o divinitate de tip contrar. Nu are apropiați printre zei, nu-i iubește pe oameni, Îi terorizează prin furia sa demonică, doborându-i prin boli și calamități. Locuiește în păduri și jungle. Este „domnul fiarelor sălbatice”, fiind
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în condițiile în care deși cele două religii au o bază comună acestea o interpretează diferit. Interpretarea în contextul islamismului care se înțelege pe șine "că o reluare a revelației primordiale a unicului Dumnezeu, adică a adevăratei religii" a misionarismului monoteist, pe care Abraham îl răspândește, atrage atenția asupra faptului că acesta din urmă n-a fost "nici iudeu, nici creștin; mai degrabă el e animat de o credință nouă".256 Religia lui Mahomed strict monoteista, esențializata în și prin formularea
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a adevăratei religii" a misionarismului monoteist, pe care Abraham îl răspândește, atrage atenția asupra faptului că acesta din urmă n-a fost "nici iudeu, nici creștin; mai degrabă el e animat de o credință nouă".256 Religia lui Mahomed strict monoteista, esențializata în și prin formularea tradițional islamică: "nu există alt Dumnezeu în afară de Allah și Mahomed este trimisul lui Allah", are ca scop restabilirea credinței pur monoteiste a lui Abraham, în pofida faptului că tradiția coranica tolerează sau chiar accepta pluralismul religios
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
mai degrabă el e animat de o credință nouă".256 Religia lui Mahomed strict monoteista, esențializata în și prin formularea tradițional islamică: "nu există alt Dumnezeu în afară de Allah și Mahomed este trimisul lui Allah", are ca scop restabilirea credinței pur monoteiste a lui Abraham, în pofida faptului că tradiția coranica tolerează sau chiar accepta pluralismul religios.257 Din această perspectivă problemă palestiniană tinde să se transforme din una arabo-israeliană în una musulmano-iudaică, căpătând astfel un pronunțat caracter religios și de aici o
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
monoteismul cel mai mare pericol pentru umanitate și vede în politeism imaginea gândirii libere. Analizele noastre de mai sus verifică implicit această concluzie: dominația și absolutizarea conceptului și adevărului în filosofia modernă nu sunt decât supraviețuiri camuflate ale formulei relfgioase monoteiste. Combătîndu-le, afirmând absența adevărului unic și pluralitatea interpretărilor, Nietzsche critică implicit monoteismul creștin. Anunțând, la sfârșitul modernității clasice, "moartea lui Dumnezeu" se prea poate ca Nietzsche să nu fi anunțat atât domnia Supraomului, cât instalarea politeismului modernității târzii. De vreme ce lumea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
complet Independent în raport cu orice” într-adevăr face deosebire în mod fundamental de majoritatea celorlalte religii politeiste, în care dumnezeul/dumnezeii iau naștere într-un univers preexistent. În același timp această accepțiune a Sfintei Treimi se diferențiază net și de viziunea monoteistă a evreilor nominali, care în 1500 de ani până la Hristos nu au primit niciodată vreo mărturie ce i-ar fi putut duce la o asemenea accepțiune. Problema trinității rămâne destul de controversată, la fel cum a fost și la Conciliul de la
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
al adoptării acestei dogme ca oficială de către bisericile creștine a dus la reacții adverse în lumea orientală. Se pot observa remarci de condamnare și în scrierile musulmane referitor la această dogmă, ținând cont că și islamul are la bază credința monoteistă iudaică și îl acceptă pe Iisus Hristos drept un profet foarte important, la fel ca Moise. Din acest punct de vedere mulți exegeți susțin că "acest cuvânt simplu al adevărului despre mântuire și despre viața veșnică a devenit tot mai
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
asa cum au fost formulate în crezul lui Rabbi Moshe ben Maimon (Maimonide). Data tradițională a nașterii și a morții sale în calendarul evreiesc este 7 Adar. Moise este considerat un profet din cei mai însemnați și de alte religii monoteiste -precum creștinismul și islamul. Samaritenii îl consideră drept unicul profet. Istoricitatea ieșirii (exodului) la data fixată de ipotetica cronologie biblică este însă îndoielnică, ca și existența evreilor pe teritoriul egiptean la acea dată sau mai înainte. Arheologii Israel Finkelstein și
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
zeii fiind puțini, dar cu responsabilități bine definite. Dacii venerau un număr de 4-5 zei majori: zeul războiului, asemănător zeului grec Ares și probabil încă un număr restrâns de zei minori. De la apariția profetului Zamolxis în Dacia, religia dacică devine monoteistă, acest profet fiind divinizat după moarte și considerat zeul suprem. Dacii se considerau nemuritori, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materială la cea spirituală, cea a morților, peste care guverna zeul lor Zamolxes. De aceea, înaintea unor
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
10,11), deși, termenul de "duh" în Scripturile ebraice, cu referire la "spiritul lui Dumnezeu", apare de mai multe ori. În iudaism, Dumnezeu este Unul, ideea de Dumnezeu ca o dualitate sau trinitate printre adepți poate fi Shituf (sau "non-pur monoteistă"). Termenul Ruach HaKodesh (Duhul Sfânt) se găsește frecvent în literatura Talmudică și Midrashică. În unele cazuri, semnifică inspirația profetică, în timp ce în alte cazuri este folosit ca o întruchipare sau ca o metonimie pentru Dumnezeu. Rabinicul "Duhul Sfânt", are un anumit
Duhul Sfânt () [Corola-website/Science/299637_a_300966]
-
Neil Asher Silberman), curățind textele biblice de referințe la acești dumnezei mai mici, care au început să fie considerați a fi îngeri. Scrierile biblice au fost însă doar în bună parte, nu și complet modificate, pentru a reflecta noua percepție monoteistă, așa cum o ilustrează de exemplu versetul 43 din Deuteronom capitol 32, în care pasajul cu referire la dumnezei care se închină lui Iahve a fost modificat pentru a face referire doar la îngeri care i se închină zeului suprem. În
Înger () [Corola-website/Science/299691_a_301020]
-
zeitate a gospodăriei, zeitate lunară și zeitate solară. Vezi și Listă de zeități fictive, Listă de persoane considerate zeități Dintre articolele corelate amintim: Deva, Demizeu, Divinitate, Dumnezeu, Zeu (zeitate masculină), Zeiță, Mitologie, Religie, Scriptură. Credința Bahá'í este o religie monoteistă ce susține că variate figuri din alte religii proeminente - de exemplu, Moise (Iudaism), Iisus (Creștinism), Muhammad (Islam), Zoroaster (Zoroastrianism) și Krishna (Hinduism) erau cu toții mesageri ai unui singur Dumnezeu. Vezi listele mai complete la mitologie celtică și politeism celtic. "Vezi
Listă de zei după zona geografică () [Corola-website/Science/299875_a_301204]
-
biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh împreună cu zeități locale, ca Așerah si Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh, în perioada monarhică. Sursa deuteronomistă oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pe larg pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh, în perioada monarhică. Sursa deuteronomistă oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pe larg pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomiști în scopul de
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh, sau Dumnezeu, împreună cu zeități locale, ca Așerah și Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh. Sursa deuteronomică oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomică pe surse
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
și Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh. Sursa deuteronomică oferă dovezi ale existenței unei puternice facțiuni monoteiste în timpul domniei regelui Iozia, spre sfârșitul secolului al VII-lea î.e.n., dar puterea și prevalența unei adorări monoteiste anterioare a lui Iahveh este pusă la îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomică pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomici în scopul de a-și
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
cf. Gn 25,7-11). Amintirea lui a rămas și a fost vie în toate veacurile următoare în mijlocul poporului ales, care de la el a moștenit și numele și - mai ales - promisiunea mesianica. Figură lui Abraham este prezentă în cele trei culte monoteiste: iudaism, creștinism și islamism. Aceste trei culte, deopotrivă celebrează eminenta sfințenie a lui Abraham, care este considerată sub trei aspecte: Iudaismul vede în Abraham prietenul intim al lui YHWH, cu care Domnul încheie alianță; creștinismul vede în el atât modelul
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
Yehudah", „Iuda”; în ebraică: יַהֲדוּת, "Yahadut", caracterele distinctive a iudaicului "eáqnov"), cunoscut și sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creștinism și islam. Termenul "iudaism" își are originea în numele regatului Iuda, țara tribului Iuda—descendenții celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele secolului XVII î.Hr.) -- cu capitala la Ierusalim, lăcașul Marelui Templu. Istoria iudaismului este împărțită
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
Tanahul (Tora scrisă) și Talmudul (Tora orală). Halaha reglementează aspectele vieții evreilor care nu sunt reflectate în codurile penale sau civile din sistemul secular, ci servesc doar ca ghid obligatoriu pentru cei aparținând aceluiași curent religios. Iudaismul este o religie monoteistă, bazată pe principii și etică, incluse în Biblia ebraică (Tanah), precum au fost, în continuare, explorate și explicate în Talmud și în alte texte. În conformitate cu tradiția evreiască, iudaismul începe cu Legământul dintre Dumnezeu și Abraham. În timp ce iudaismul a fost rareori
Iudaism () [Corola-website/Science/296541_a_297870]
-
ul (Arabă:إسلام ) este o religie avraamică, monoteistă, fiind a doua religie în lume în ceea ce privește numărul de adepți, după creștinism. Sensul general al cuvântului este pace și supunere față de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor. Religia a fost fondată în secolul al VII-lea în Peninsula Arabă, pe teritoriul actual
Islam () [Corola-website/Science/296539_a_297868]
-
ul este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de iudaism și islam. Considerând împreună catolicii, protestanții și ortodocșii sub eticheta globală de „creștini”, religia acestora este, actualmente, cea mai importantă din punct de vedere numeric, cu un număr de 2,4 miliarde de adepți. Islamul, cealaltă religie
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
contemporane, alături de iudaism și islam. Considerând împreună catolicii, protestanții și ortodocșii sub eticheta globală de „creștini”, religia acestora este, actualmente, cea mai importantă din punct de vedere numeric, cu un număr de 2,4 miliarde de adepți. Islamul, cealaltă religie monoteistă derivată din tradiția religioasă iudaică, este a doua ca pondere numerică a adepților în lume. ul are originea în iudaism. Ca moștenitor (alături de islam și iudaismul contemporan) al tradiției religioase orientale, creștinismul perpetuează până în zilele noastre credințe și mituri născute
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
monoteismul său, conform, de altfel, matricei originare ebraice, aceasta deși, fiind, totuși, o altă religie din aceeași matrice, anume islamul, percepe creștinismul ca fiind o formă de politeism (sîrk), iar istoricii religiei situează creștinismul pe o poziție aparte în raport cu religiile monoteiste cu caracter exclusiv (absolut), precum islamul și iudaismul, din cauza noțiunii specific creștine de Treime, adică "trei persoane de-o unică substanță", fapt ce clasează creștinismul în categoria monoteismelor pluriforme, alături de religiile primitive, care, prin expresia unui monoteism pluriform (mai mulți
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
scăzut. Astfel, în iulie 1998, revista britanică "Nature" publica rezultatele unui sondaj despre credință la intelectuali. Conform acestui sondaj numai 40% (25% credincioși și 15% agnostici) din membrii comunității științifice cred într-un dumnezeu personal (cum este acela al religiilor monoteiste precum creștinismul, islamul și iudaismul), în timp ce doar 7% dintre membrii elitei comunității științifice (cum sunt, de exemplu, membrii Academiei Naționale de Științe a S.U.A.) cred în existența aceluiași tip de dumnezeu. Rezultatele sondajului demonstrau, practic, o inversiune a raportului
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
nu punea accentul pe ideea de "falși zei" sau "false religii". Mai târziu, când gândirea critică s-a impus în Vest, acest fapt a dus la apariția fenomenului numit "religio duplex" (religia dublă), care împarte populația unei națiuni de tradiție monoteistă (creștină) între "religia populară", a omului de rând, pentru care adevărurile de credință sunt absolute, și religia elitelor, sau "religia celor inițiați", care înțeleseseră caracterul relativ al adevărurilor de credință, dar care țineau la conceptul de Ființă superioară și morala
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]