415 matches
-
Ființă supremă creatoare, ci doar un Fecundator al Pământului și uneori un simplu ajutor al Pămîntului-Mamă. Ființa supremă de structură cerească nu-și mai păstrează locul preponderent decât la popoarele de păstori, căpătând o situație unică în religiile cu tendință monoteistă (Ahura-Mazda) sau monoteiste (Iahve, Allah). Fenomenul "îndepărtării" Zeului suprem este atestat la nivelurile arhaice de cultură. La populația australiană kulin, Ființa supremă Bundjil a creat Universul, animalele, copacii și chiar pe om; însă, după ce i-a dat fiului său puteri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ci doar un Fecundator al Pământului și uneori un simplu ajutor al Pămîntului-Mamă. Ființa supremă de structură cerească nu-și mai păstrează locul preponderent decât la popoarele de păstori, căpătând o situație unică în religiile cu tendință monoteistă (Ahura-Mazda) sau monoteiste (Iahve, Allah). Fenomenul "îndepărtării" Zeului suprem este atestat la nivelurile arhaice de cultură. La populația australiană kulin, Ființa supremă Bundjil a creat Universul, animalele, copacii și chiar pe om; însă, după ce i-a dat fiului său puteri pe Pământ, iar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de serios și de repede. Încreștinarea lor a fost practic, al doilea mare pas făcut de ei către monoteism. Primul fusese traducerea Septuagintei. Pentru ce îi interesase pe ei Septuaginta? Nu pe ei. Pe evreii care îi voiau pe greci monoteiști. Așa că încreștinarea grecilor de către Apostolul Pavel a fost decisivă pentru viața întregii Europe. Religiile politeiste, prin imoralitatea lor (subliniez) au făcut loc moralității proprii Creștinismului. Nu este pisc fără prăpastie. Poate că te plictisesc... Nu. Nici într-un caz... Într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ei nu știu ce-i aceea soarta nemiloasă și nu cred că aceasta ar avea vreo înrâurire asupra oamenilor. Ei cinstesc și râuri, nimfe și alte zeități și le aduc jertfe, iar cu prețul jertfelor fac proorociri". Dar religia slavilor nu era monoteistă, cum ar putea rezulta din textul lui Procopius, deoarece se știe cu certitudine că slaviiaveau și alte divinități importante, șapte zei principali cărora le aduceau sacrificii. Zeul lor suprem era Perun, stăpânul întregii lumi, Dajbog, zeul soarelui și luminii, Velisi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
De fapt, nu v-ați ridicat niciodată împotriva autorității, este o iluzie. Ați urmat pur și simplu un prinț al Egiptului și ați înfăptuit țelul unui faraon, stăpînul vostru. Ați realizat un ideal în fața căruia eșuase poporul său: îmbrățișarea religiei monoteiste". Nu are rost să mai insistăm, după mulți alții, asupra fragilității raționamentului lui Freud și a datelor pe care se sprijină. Cînd inversează sensul povestirii biblice, care are un caracter istoric 495, departe de a dezvălui adevărul legendei, el făurește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acesta. II Să ne întoarcem la el și să admitem, împreună cu Freud, că ar fi fost egiptean. S-ar fi născut în secolul al XIV-lea î. Hr., în epoca faraonului Amenofis al IV-lea. Acesta s-a convertit la cultul monoteist al lui Aton și în cinstea lui și-a preschimbat numele în Ikhanaton. A încercat să taie din rădăcină politeismul cu zeitățile și idolatriile străvechi, ajungînd chiar să interzică folosirea pluralului de la cuvîntul "zeu". I s-a înălțat o nouă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sînt opera unor astfel de minorități, a unor astfel de oameni aparte sau situați pieziș în societățile existente 502. Or, după spusele lui Freud, aceste elemente există în momentul morții faraonului. Mai întîi, un conducător tenace. Apoi, descoperirea acelei religii monoteiste, neștiută pînă atunci. În sfîrșit, un șir de triburi nesupuse aflate la margini de imperiu. Tocmai datorită acestui motiv au fost alese de Moise pentru a face din ele poporul său: "Moise se coborîse spre evrei. Făcuse din ei poporul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
altă metodă decît regele: poruncea, impunea poporului credința sa"504. La fel va face, peste două milenii, un Lenin, crezînd că trebuie plantată din afară conștiința socialistă la muncitori. Moise a crezut că-i va aduce pe evrei la credința monoteistă prin coerciție. Cu toate acestea, rigorile religiei și limitele propagării ei favorizează o întreagă serie de răscoale al căror ecou apare în Biblie vițelul de aur, sfărîmarea tablelor legii etc. În cursul uneia dintre aceste răzmerițe, Moise ar fi fost
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
adesea dacă nu întotdeauna, aceștia erau batjocoriți și maltratați, chiar executați cu cruzime. La fel, tatăl arhaic n-a ajuns să fie divinizat decît la multă vreme după uciderea lui violentă"508. După înfăptuirea uciderii, evreii se îndepărtează de religia monoteistă. "Moise a murit, dar cine oare nu moare?", aceasta este concluzia unei elegii liturgice care transformă crima într-un fapt firesc. Formează din nou o societate tribală, adoră mai mulți zei, Yahve fiind cel mai important dintre aceștia, reiau practicile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în arhierplan. O liniște desăvîrșită a învăluit ceea ce păruse a fi atît de însemnat la plecarea din Egipt: "A urmat, susține Freud, o lungă perioadă după respingerea religiei lui Moise în timpul căreia nu s-a descoperit nici un semn al ideii monoteiste, al disprețului pentru ceremonial sau al puternicului accent pus pe etică"509. El crede că masele se află într-o situație comparabilă cu cea a individului ieșind din copilărie. Acesta trece printr-o perioadă de latență. Majoritatea evenimentelor și a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de viață socială distincte. Mai precis, tot ceea ce fusese impus prin autoritatea fără margini a tatălui și ce a fost instituit prin legămîntul fraților și dreptul mamelor cu care aceștia s-au asociat. Să nu ne mirăm deci că doctrina monoteistă a lui Moise, reînviind, a asimilat în corpul ei elemente ale cultului lui Iahve, adoptat de evrei după făptuirea omorului și în timpul îndelungatei ei eclipse. Freud exprimă convingerea fermă că dualitatea regăsită dincolo de unitatea recreată a religiei și a poporului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
reușit să exercite o atracție deosebită asupra unei părți consistente a opiniei păgâne, convertind numeroși păgâni ori creând simpatii față de religia mozaică, acțiuni utile în timp și spațiu. O frumoasă contribuție la realizarea acestei atracții a adus-o și credința monoteistă, legea morală a Decalogului și într-o anumită măsură liturgia și riturile sinagogilor (templul fiind numai la Ierusalim; simbol al unității cultului și referinței tuturor sinagogilor), care erau deschise și păgânilor. Adaptându-se limbilor vorbite ale regiunilor, în care locuiau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de la sanctuarul său central, Serapeionul din Alexandria, în întreaga lume mediteraneană până la Roma. Pretutindeni răsuna aclamația în cinstea sa: Serapis este învingător (nikă ó Sárapis). Și împăratul Iulian (361-363) îl celebra printr-o sentință care ne lasă să înțelegem tendința monoteistă a figurii sale: Un singur lucru este Zeus, Hades și Helios, un singur lucru este Serapis. Asia Mică a fost patria cultului marii mame Cybele, zeița fecundității, fiind foarte curând predicată grecilor. În perioada elenistică, cultul ei se răspândise rapid
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
implicit o recunoaștere a Bisericii ca asociație, fiind un prim pas spre o viitoare recunoaștere oficială a creștinismului ca religio licita. Succesiv, Aurelian (270-275), numit dominus și deus, a revigorat sincretismul religios propagând oficial cultul lui Sol Invictus, de tendință monoteistă, cu intenția vădită de a vedea unificați creștinii și mithraici, sirieni și isisani sub o aceiași concepție religioasă, neținând cont de faptul că, toate tentativele imperiale vorbeau lămurit despre o manevră disperată de a păstra controlul unității Imperiului. În anul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
asemenea aserțiune, nu-l împiedică în definirea realității Dumnezeului biblic generic ca numen sau divinitas, asimilându-l astfel cunoscutelor divinități ale panteonului. Chiar dacă în opera sa se vorbește despre o mare divinitate, aceasta nu trebuie înțeleasă în sensul unei reprezentări monoteiste a lui Dumnezeu; aici se regăsește trăsătura henoteistă prezentă în religiozitatea contemporană necreștină. În ciuda respectului său față de creștinism, pentru el adevărații adoratori ai divinității sunt cei care o demonstrează printr-o viață virtuoasă. Prin acesta ne prezintă un criteriu de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Războiul este un fapt acceptat, parte a raportului normal dintre popoare, iar Dumnezeu este prezentat, printr-un antropomorfism accentuat, asemenea unui războinic care luptă pentru Israel. Ideea de război sfânt, prefigurare a judecării popoarelor la sfârșitul lumii, provine din concepția monoteistă israelită, potrivit căreia Dumnezeu trebuie să se îngrijească de toate: un război purtat în favoarea și cu ajutorul lui Jahve. Prima parte a istoriei mântuirii se dezvoltă lent, cu o dinamică destul de vizibilă în care, Dumnezeu, deși acționează în istorie, nu înlătură
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rațională a filozofiei grecești, își începea prestigioasa interpretare latină a creștinismului oferind contribuții deosebite elaborării teologice grecești. Ulterior, când s-a exprimat prin categorii preluate din filozofia greacă, avea să cadă în aceiași contradicție ca și Tatianus. Folosirea acestor subiecte monoteiste prezente în filozofia și în poezia greacă, în polemica cu păgânismul, era inevitabilă și necesita supunerea acestora unor elaborări atente și prezentate în funcție de mesajul creștin, ținând cont de gradul de cultură al ascultătorului păgân. Respingerea culturii păgâne, în opinia sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale operelor de artă în calitate de componente ale praxisului ritualic se situau în afara autonomiei; dar tocmai caracterul lor sacral împiedica desfătarea." Theodor Adorno, 1995, p. 32 Creația este, înainte de toate, o imagine teologică. Pornind de la aceasta, se organizează ierarhia tuturor religiilor monoteiste care plasează un Dumnezeu creator supraterestru la originea lumii. În regim creștin, acest Dumnezeu este iremediabil imaginat după modelul muncii unui meșteșugar care, cu unealta sa, modelează obiectul transformând o materie primă. Biblia, de exemplu, îl concepe ca pe un
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care constă, pentru a-l parafraza pe Marx, în a lua "lucrurile logicii drept logica lucrurilor". Cu alte cuvinte, a lua conceptele drept realitate. Este un realism sau un ontologism. Teodicee: problemă teologică și metafizică pusă de toate marile religii monoteiste, a cărei rezolvare permite, după Weber, specificarea lor: cum să se justifice suferința, ne-dreptatea și răul (pământești), dată fiind bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu? Indice de nume A Adorno, Theodor, 77, 85, 147-149, 162, 165-166, 168, 174 -175. Aguilar
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
faptului că soarele va simboliza întotdeauna mai clar supraconștiința umană, astfel încit soarele real va fi în cele din urmă înlocuit prin simbolul spiritului idealizat, prin simbolul "Spirit", epoca mitică se împarte în două perioade principale: politeism și monoteism. Perioada monoteistă este la rîndi ei împărțită în două faze caracterizate printr-o diferență în evoluția simbolului "spiritului", faze clar diferențiate (el puțin în privința culturilor care au influențat Occidentul) prin ciclurile miturilor prezente în Vechiul și în Noul Testament. În conformitate cu cele afirmate mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
însuți" (defulează-ți culpa). Semnificația aceasta morală a misterelor este clar asumată într-o a doua fază (prima fiind sensul agrar). Misterele din Eleusis devin conform sensului lor cel mai profund și mai complet o veritabilă prefigurare păgînă a mitului monoteist și creștin, care, la rîndul lui va exprima conținutul comun al unei maniere mult mai profunde, mai ample și mai clare, înrudirea dintre aceste două semificații este documentată istoric: primii creștini au stabilit o legătură între misterele eleusine și noua
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
radicală constă în faptul că monoteismul condensează conflictele în legea armoniei supraconștiente (Dumnezeul unic) și în legea dizarmoniei subconștiente (Satan). Vechiul Testament relatează istoria poporului ales simbolic de Dumnezeul unic (realmente ales, deoarece acesta a fost primul care a conceput viziunea monoteistă). Textul prezintă istoria reală presărată cu simbolisme: alianța cu Cel Veșnic (viziunea adevărului etern) și neîncetatele decăderi. Noul Testament demonstrează că în acest cadru al decadenței popoarelor și al culturii acestora, individul poate "renaște" la sensul vieții. Apariția monoteismului este determinată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
au transformat în popoare fondatoare ale unor regate puternice. Transformarea aceasta s-a operat mult timp înainte ca Israel să devină la rîndul lui regat, după ce poporul lui fusese ținut în sclavie în Egipt. Nu este imposibil ca însăși cultura monoteistă a evreilor să fi fost influențată de egipteni, care cunoșteau deja o divinitate supremă: Amon Rashunter. Oricum ar fi, influența nu s-ar fi putut exercita decît colateral, căci mitul alianței datează din epoca lui Abraham. Fapt este că numai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de egipteni, care cunoșteau deja o divinitate supremă: Amon Rashunter. Oricum ar fi, influența nu s-ar fi putut exercita decît colateral, căci mitul alianței datează din epoca lui Abraham. Fapt este că numai evreii au creat un veritabil mit monoteist, fixat deja pe vremea lui Moise și transformat în sistem teologic în perioada apogeului puterii regatului lui Israel (deși relativ slab și amenințat tot timpul de marile puteri de atunci: egiptenii, asirienii, babilonienii), în metropole se adună bogății, ceea ce duce
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
punându-și la căpătâi divinitățile binevoitoare, în special statuia sau imaginea zeului Bes, ocrotitorul somnului. În antichitatea greacă și romană, interpretarea viselor era o artă. Înaintea fiecărui eveniment important, regele sau împăratul cerea să îi fie interpretate visele. În religiile monoteiste, visele profectice jalonează povestirile și învățăturile textelor sfinte. Numeroase referiri se fac și în Biblie, de exemplu visul cu cele șapte vaci slabe și cele șapte vaci grase, al lui Faraon și interpretarea înțeleaptă pe care o face Iosif. În
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]