809 matches
-
se coace - mizantropie totală! Nu mai vreau să revăd pe nimeni, nici măcar pe Infante, și mă bucur că a plecat; pe Giglio și pe Florino n-aș fi putut să-i suport astăzi, mai cu seamă pe Giglio. Cât despre Monsenior, prezența lui m-ar obliga la analiză și la introspecție și nu-mi arde deloc de așa ceva. Pe Mihai îl detest în clipa de față, cu toate că sunt conștient că aceasta nu e decât reversul afecțiunii; părinții mei mă enervează, iar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
diplomatic este reprezentantul Sfântului Scaun Santa Sede. Nu e cazul să calific eu diplomația Vaticanului. Era de înaltă clasă, șlefuită secole de-a rândul, avea în fiecare loc sat, oraș, fie ce-o fi o armată de ochi și urechi. Monseniorul de la Santiago era un om cu experiență, pe măsura problemelor "Misiunii", toată lumea, din Chile, din SUA și Europa Occidentală, văzând în biserica catolică o instituție capabilă să se implice în respectarea drepturilor omului, în protejarea deținuților și urmăriților. Și spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
precum biserica. America Latină fusese cucerită cu "crucea și spada", așa că... Pinochet mai avea nevoie de Vatican și în complicata problemă a litigiului cu Argentina pentru insulele din Canalul Beagle, arbitrajul Papei Ioan Paul II fiind în derulare... Discuția mea cu Monseniorul a fost utilă și deschisă. El dorea să știe ce interese avem, eu doream să aflu cum mai apreciază Vaticanul situația și evoluțiile viitoare din Chile. Citisem mult despre Inchiziție, biserica catolică, Vatican, legende, secrete, bârfe de alcov despre "papii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în Mine; ca să fie desăvârșiți în unire, pentru ca lumea să cunoască că Tu M-ai trimis și I-ai iubit pe ei, așa cum M-ai iubit pe Mine» (In 17,21-23). Dar ce mai știe lumea de astăzi despre Cristos? Monseniorul Adriano Bernareggi, episcop de Bergamo, în scrisoarea Responsabilità del Sacerdote nell’ora attuale, adresându-se clerului diecezei, spunea: „Avem impresia că întreaga lume interioară a conștiinței stă să se prăbușească. Dintotdeauna a existat o tendință spre viața materială. Creștinismul, ca să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sfinții din timpul Reformei. E timpul să ne decidem, pentru că timpul este decisiv. 8. Pentru o nouă generație de oameni ai spiritului În fața unei lumi preocupate de materie, de interese vulgare, de egoism, așa cum a fost descrisă mai sus de monseniorul Adriano Bernareggi, trebuie să ridicăm o generație de oameni ai Duhului Sfânt sută la sută, oameni care să arate nu cu vorbele, ci cu faptele, că realitatea care depășește totul nu este materia iluzorie, ci spiritul; spiritul creator al lui
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
iubitoare, ca să-i scoată de sub stăpânirea satanei, care voia să-i distrugă, și să-i pună sub dulcea libertate a iubirii Sale, pe care dorea să o fixeze în inimile tuturor celor care ar fi voit să îmbrățișeze această devoțiune“. Monseniorul Olgiati conclude: „A practica devoțiunea Preasfintei Inimi nu înseamnă altceva decât să-ți propui să cucerești întreaga lume pentru Cristos, consacrându-te bătăliei sfinte, în numele Iubirii. O asemenea idee, la prima vedere, ne înfricoșează. Oare putem noi să înfruntăm o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
servit sub îndrumarea Preasfințitului Dr. Tit Liviu Chinezu, atunci protopop al Bucureștiului și Vechiului Regat. Alături de dânsul am fost în directa legătură cu Preasfințitul Dr. Vasile Aftenie, vicar general al Mitropoliei noastre la București, avându-l ca director spiritual pe Monseniorul Vladimir I. Ghika. Ce mi-aș fi putut dori mai mult de la Bunul Dumnezeu? Păcat că a durat atât de puțin... În 28 octombrie 1948, au fost arestați Preasfințiții Aftenie și Chinezu, iar eu, împreună cu minunatul meu coleg preotul Gheorghe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
suferința Lui. În ceea ce privește unele evenimente ieșite din comun, înțeleg comunul vieții de închisoare și lagăre comuniste (se știe ce au însemnat acestea) făcând parte dintre cei cu condamnări mici, (cinci ani) nu aș putea spune ceva cu totul deosebit. Cu monseniorul episcop Duma, cu părinții: Anton Bișoc, Mihai Dămoc, Alexandru Ghiuzan, Mihai Rotaru, Matei Ghiuzan, Martin Mihoc, Ștefan Apostol, Gh. Dumitraș, Dumitru Pascal, Anton Olaru, Dominic Neculăeș, Iosif Iacob și Iosif Duman, nu am fost împreună în închisoare. Despre părintele Vamoșiu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile..." Monseniorul Jan Dlugosz Istoric, diplomat, episcop al Cracoviei (1415-1480) "Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă sau voință... Sau dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului vostru..." Din scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Grünwald, am văzut câteva cruci putrezite pe brațele cărora se mai putea citi: Ion, Vasile, Gheorghe... Pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești", filozofează Vlaicu. Noroc de nobila șleahtă poloneză și de îngerul nostru păzitor, monseniorul Dlugosz, care au protestat că e samavolnic ceea ce vor să săvârșească împotriva Moldovei-prietene, spune Ștefan. Prea mulți ne-au jinduit, oftează Vlaicu. În cancelariile "Marilor Puteri" împărățiile a fiert, fierbe și va fierbe cazanul Satanei, cuvântă Țamblac. Acolo, la masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în Polonia gândesc ca el, ia cuvântul Tăutu. Mulți se uimesc și se întreabă: "Cum e posibil? Moldova, o țară atât de mică, cu mijloace atât de modeste -, să înfăptuiască lucruri atât de mărețe, aproape peste fire? E un miracol!" Monseniorul Dlugosz, episcopul Cracoviei, te are în mare admirație. A scris prea frumoase cuvinte despre "Ștefan cel Mare". Citanie Ioane! și Stanciu despăturește o hârtie și i-o întinde lui Tăutu. Tăutu își drege glasul și începe, solemn, emoționant: "O, bărbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atât de strălucită biruință asupra turcilor! După a mea socotință, ai fi vrednic să stai la conducerea oștirilor creștine în lupta împotriva otomanilor; în vreme ce ceilalți crai și domni creștini putrezesc în trândăvie, în desfătări și se pierd în războaie civile..." Monseniorul Jan Dlugosz, Cronica Polonorum Istoric, diplomat, episcop al Cracoviei (1415 1480) * "...Soarta Europei s-ar schimba, dacă ar avea și ceilalți principi creștini o astfel de inimă sau voință... Sau , dacă, singur, ați avea atâta putere pe măsura măreției sufletului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
salvat viața și-ar trebui să-ți mulțumesc altfel decât cu acest dar neîn semnat. Păstrează agrafa asta. și vino la curtea ducelui Ber told. Ai să găsești de lucru la el. E un stăpân generos ca și unchiul său, monseniorul Gebhard din Konstanz. Dacă vii de acolo nu se poate să nu fi auzit de el. Ia-o spre apus. Din colo de poiană e o cărare care merge tot pe vârful mun telui. Mergi pe ea și ai să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spuse că va trebui să fie foarte precaut. Ca Întotdeauna, destinele care secerau capetele Încoronate atrăgeau În vârte jul lor alte destine mai umile. Auzise multe despre du cele Bertold, nepotul episcopului de Konstanz. Simeon Își aminti cu recunoștință de monseniorul episcop. „Un om sfânt“, Își spuse. „Dacă și Bertold ar fi numai pe jumătate atât de bun...“ Ca de obicei, cioplitorul visa cu ochii deschiși. Bunăoară acum Îl vedea aievea pe sfințitul Gebhard, cu fața lui slabă și plină de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de copil. Își cunoștea pe nume meșterii și calfele, până și ucenicii. știa ce necazuri are fiecare și medicul lui, Geronimo din Padova, avea mai mult de lucru cu familiile lor decât cu măritul stăpân. și când, duminica la liturghie, monseniorul Gebhard Îngenunchea În fața altarului, capul lui cărunt era Înconjurat de o lumină dulce și imaterială. Cu mirare aflase Simeon că sub trăsăturile angelice se ascundea un cap politic de o mare agerime, că monseniorul avea nu numai prieteni și admiratori
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
stăpân. și când, duminica la liturghie, monseniorul Gebhard Îngenunchea În fața altarului, capul lui cărunt era Înconjurat de o lumină dulce și imaterială. Cu mirare aflase Simeon că sub trăsăturile angelice se ascundea un cap politic de o mare agerime, că monseniorul avea nu numai prieteni și admiratori, ci și dușmani neîm pă cați, pe care Îi ținea În frâu cu mare Îndemânare. Cu blân dețea lui provocase mai multe neajunsuri casei imperiale și vasalilor ei decât toate incursiunile și luptele rudelor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
putea fi călugărul cel rotofei, bogat Împodobit, care se Întâlnise cu un nobil cavaler ce nu părea un Înger al nevinovăției, tocmai aici, În acest colț uitat al Pădurii Negre. Se strădui să-și amintească tot ce auzise la Curtea monseniorului epis cop Gebhard, spunându-și În același timp că numele ora șului Konstanz nu trebuia pomenit În nici un fel, atâta timp cât nu știa cine era interlocutorul lui. și, pe măsură ce po vestea, amintirile deveneau din ce În ce mai clare. Da, acum era sigur, călugărul din fața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tot ce auzise șoptindu-se la Konstanz. „Asta e. Acum se leagă toate. și eu am picat la mij loc Într-o intrigă politică dintre cele mai primejdioase, din care n-am cum să mai scap. Dacă pomenesc acum numele monseniorului Gebhard sau măcar cuvântul Konstanz, e ca și cum mi-aș lega singur lațul de gât...“ Îi povesti așadar călugărului că În ultimii ani, după ce a fugit din ce În ce mai departe, gonit de disperare și Încercând să scape de visele pline de sânge, a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
amărăciunea, m-am adâncit În manuscrisele mânăstirii și, după ani grei de răzvrătire, am Început să pricep că viața are și alte chipuri decât cele pe care le cunoșteam eu. Mi-am făcut deci novi ciatul și, curând după aceea, monseniorul Manasse, care avea strânse legături cu mânăstirea noastră, m-a luat la sine, având tre buință de un secretar. Avea nevoie de un om de Încredere și nu uitase prietenia care-l legase În tinerețe de părintele meu. În această
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
n-a făcut nimănui nici un rău. De ce să cadă osânda și pe capul ei? Ce fel de om al Bisericii este cel ce osândește la pedeapsa veșnică un prunc Încă din pântecele maicii lui?! — Taci, copila mea, i-a răspuns monseniorul astupându-i gura cu palmele. Biserica n-are nici un amestec aici. și Dumnezeu cu atât mai puțin. La mijloc sunt interese și ambiții care nu-ți sunt străine. și trebuie să recunoști că ai trăit În păcat cu monarhul nostru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a adăugat bătrânul prelat, care, pe lângă multe alte calități, avea și umor din plin. Bertranda a născut În aceeași noapte. Nici nu-i de mirare, după toate greutățile prin care trecuse. O naștere grea și chinuitoare. O ascunsesem, la porunca monseniorului, Într-o aripă izolată a palatului și-am stat toată noaptea la ușa de după care se auzeau gemete care-ți rupeau inima. Era prima oară când mă aflam Într-o asemenea Împrejurare, adăugă călugărul clătinând din cap, și nu pot
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aflam Într-o asemenea Împrejurare, adăugă călugărul clătinând din cap, și nu pot spune cât de uimit am fost. Da, viața noastră are legi ciudate și numai Înțelepciunea fără margini a Părintelui nostru Ceresc poate cuprinde sensurile Înțelese și neînțelese... Monseniorul trimisese după medicul său personal, care-i era devotat și pe a cărui discreție se putea bizui. I-am admirat curajul: el, primul prelat al Bisericii francilor, adăpostea o adulteră scoasă În afara legii, făcându-se și el vinovat În fața autorității
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a leșina, arhiepiscopul l-a botezat În aceeași dimineață cu acest nume. știam că Bodo fusese fratele iubit al doamnei Bertranda, care a murit de tânăr Într-un turnir, un cavaler frumos, plâns de doamne și cântat de trubaduri. Apoi monseniorul m-a chemat să ne sfătuim. Situația era Într-adevăr primejdioasă. Regele nu mai voia să audă de iubita lui, la el nu mai putea afla ajutor. Pruncul stătea sub osânda mamei și spionii reginei Bertha și ai delfinului Ludovic
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de sânge care mai târziu putea să ridice pretenții la coroană. Mai pune la socoteală și „mânia sfântă“ a papei și a legatului Hugo de Die, care nu putea uita afrontul ce i se făcuse la Conciliul din Reims. Așa că monseniorul a luat o hotărâre grabnică și În același timp cea mai Înțeleaptă cu putință, aceea de a-i pune la adăpost pe prunc și pe mama lui de mânia pontificală și de planurile de asasinat ale reginei și ale delfinului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Putea să se Întâmple orice În acele zile și i-am arătat lămurit situația În care se afla. Mi-a dat dreptate și, deși o durea inima că se desparte de fiul ei, a Înțeles că altă ieșire nu avea. Monseniorul Manasse a trimis-o În taină și cu mare grabă la mânăstirea Sfântu l Maximin, departe În sud. El i-a dat de veste și lui Raymond Berenger, contele catalan de Provence, punând-o sub protecția lui. Catalanul nu-l
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]