418 matches
-
democratică nu constituie o soluție acceptabilă la problema stabilirii și interpretării drepturilor individuale fundamentale, pentru ideea garantării constituționale a acestor drepturi și pentru controlul judiciar ca modalitate de interpretare și garantare a lor45. Transformarea acestei poziții într-o obiecție la adresa moralismului nu reprezintă, însă, o manevră argumentativă admisibilă într-un discus filosofic serios (de vreme ce ea constituie un sofism de tip petitio principii)46. Și da, destui moraliști au încercat să elaboreze teorii care să contribuie, în măsura posibilităților filosofiei politice, la
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
după cum văd eu lucrurile, m-am achitat, în sfârșit, și de ultima sarcină importantă pe care mi-am asumat-o în această carte: sarcina de a sprijini cu argumente și cea de a patra concluzie cu privire la disputa dintre realism și moralism în filosofia politică anunțată în cuvântul înainte, i.e., concluzia că toate obiecțiile avansate în cruciada realiștilor împotriva "moralismului" sunt obiecții nesustenabile. Cuvânt de încheiere Din punctul meu de vedere, argumentarea de până acum ne permite să fim suficient de încrezători
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
asumat-o în această carte: sarcina de a sprijini cu argumente și cea de a patra concluzie cu privire la disputa dintre realism și moralism în filosofia politică anunțată în cuvântul înainte, i.e., concluzia că toate obiecțiile avansate în cruciada realiștilor împotriva "moralismului" sunt obiecții nesustenabile. Cuvânt de încheiere Din punctul meu de vedere, argumentarea de până acum ne permite să fim suficient de încrezători în îndreptățirea reafirmării concluziei generale indicate în cuvântul înainte, i.e., concluzia că realiștii - radicali sau moderați - nu au
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
poate fi subsumat într-un mod cu totul neproblematic acestei caracterizări, i.e., proiectul justificării epistemice a democrației liberale inițiat și susținut de Cheryl Misak și Robert Talisse. Aceasta este totuși, cred că veți fi de acord, o problemă minoră a moralismului ca teză potrivit căreia filosofia politică este o diviziune a eticii, de vreme ce despre aproape toate celelalte proiecte din filosofia politică se poate spune cu certitudine că sunt proiecte care se mișcă (și) în spațiul normativității morale. Sintetizând diversele observații și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
realizarea "obiectivelor fundamentale ale politicii". Propriile noastre observații și argumente împotriva realiștilor au arătat, însă, din nou, că niciunul dintre aceste argumente nu constituie un argument solid și convingător. Dimpotrivă. Unele dintre ele reprezintă eșecuri lamentabile ale cruciadei realiste împotriva moralismului. Deși pe parcursul cărții am ridicat multe alte observații care compromit aceste argumente, aici mă voi mulțumi să reamintesc doar că primul argument este discreditat în special de lipsa de susținere a sugestiei că problemele "moraliste" nu constituie teme autentice de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sau se pot elibera de principiile, valorile, convingerile și intuițiile morale, am constatat în special atunci când am analizat disputa Eva Erman și Niklas Möller vs. Robert Jubb și Enzo Rossi, este o idee falsă. Realismul radical este, de fapt, un moralism deghizat. Nicio concepție plauzibilă (i.e., egalitariană) a legitimității sau autorității politice nu poate fi întemeiată fără recursul la principiul egalității umane fundamentale. Ideea - afirmată de Jubb și Rossi - că realiștii își pot întemeia în mod instrumental condițiile egalitariene ale legitimității
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
modul serios", se dovedește că exigența metodologică a realismului radical - renunțarea la principiile și valorile morale în argumentarea din filosofia politică - este una imposibil de realizat în practică și, ca atare, "nerealistă". Mai mult, faptul că realismul radical este un moralism deghizat este reliefat - și mai vădit - și de două dintre tezele sale fundamentale, teze de care depinde întregul proiect de scoatere a filosofiei politice "în afara eticii": distincția "moralistă" (i.e., impregnată de valori și convingeri morale) între politică și dominație și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
i.e., impregnată de valori și convingeri morale) între politică și dominație și teza că politica este preferabilă dominației (teză ce nu poate fi întemeiată decât în baza unor standarde sau convingeri morale "pre-politice"). După cum am văzut în capitolul despre justificarea moralismului, realiștii radicali au ratat, de asemenea, și în tentativa de a discredita un alt argument major care demonstrează legitimitatea păstrării filosofiei politice în spațiul normativității morale. Am în vedere, desigur, argumentul lui Charles Larmore. Argumentul arată, în mod indenegabil, că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
drepte a puterii coercitive". Faptul că cetățenii statelor asiatice moderne (și ai unora dintre statele post-comuniste europene) par să nu fie la fel de exigenți față de puterea politică precum cetățenii statelor liberal-democratice cu tradiție poate cel mult să pună în discuție legitimitatea moralismului universalist ca teorie a legitimității. El nu delegitimează însă moralismul parohialist sau ideea că filosofia politică este îndreptățită și obligată să răspundă exigențelor cetățenilor statelor liberale în teoretizarea condițiilor legitimității politice (fie ele și condiții valabile doar în cazul statelor
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și ai unora dintre statele post-comuniste europene) par să nu fie la fel de exigenți față de puterea politică precum cetățenii statelor liberal-democratice cu tradiție poate cel mult să pună în discuție legitimitatea moralismului universalist ca teorie a legitimității. El nu delegitimează însă moralismul parohialist sau ideea că filosofia politică este îndreptățită și obligată să răspundă exigențelor cetățenilor statelor liberale în teoretizarea condițiilor legitimității politice (fie ele și condiții valabile doar în cazul statelor în care liberalismul se află la el acasă). Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ele și condiții valabile doar în cazul statelor în care liberalismul se află la el acasă). Nu numai că nu au reușit să-și întemeieze principalele teze "pozitive" pe care le sprijină, dar, prin obiecțiile pe care le-au adus moralismului, realiștii, și în special realiștii radicali, au reușit să stabilească un adevărat record în privința celor mai slabe obiecții avansate în ultima vreme împotriva unui curent de opinie din filosofia politică. Fiecare dintre obiecțiile realiste împotriva moralismului are, după cum am constatat
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
care le-au adus moralismului, realiștii, și în special realiștii radicali, au reușit să stabilească un adevărat record în privința celor mai slabe obiecții avansate în ultima vreme împotriva unui curent de opinie din filosofia politică. Fiecare dintre obiecțiile realiste împotriva moralismului are, după cum am constatat, cel puțin unul dintre următoarele defecte: confuzia între filosofia politică și științele politice, confuzia între normativ și descriptiv, confuzia între filosofia politică și discursurile motivaționale pentru cetățeni sau politicieni, interpretarea eronată a susținerilor, obiectivelor, ambițiilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
descriptiv, confuzia între filosofia politică și discursurile motivaționale pentru cetățeni sau politicieni, interpretarea eronată a susținerilor, obiectivelor, ambițiilor și metodologiei moraliștilor, recursul la strategii sofistice de argumentare (în special de tip ad hominem sau petitio principii), confuzia sau echivocația între moralismul ca metodologie de argumentare filosofică (sau ca teză despre metodologia adecvată a filosofiei politice) și moralismul ca teorie sau practică evaluativă referitoare la politică și comportamentul politic (i.e., moralismul ca absolutism moral cu privire la politică și comportamentul politic) și - nu în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
obiectivelor, ambițiilor și metodologiei moraliștilor, recursul la strategii sofistice de argumentare (în special de tip ad hominem sau petitio principii), confuzia sau echivocația între moralismul ca metodologie de argumentare filosofică (sau ca teză despre metodologia adecvată a filosofiei politice) și moralismul ca teorie sau practică evaluativă referitoare la politică și comportamentul politic (i.e., moralismul ca absolutism moral cu privire la politică și comportamentul politic) și - nu în ultimul rând - "îmbogățirea" teoriilor moraliste cu idei sau puncte de vedere de care acestea sunt cu
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de tip ad hominem sau petitio principii), confuzia sau echivocația între moralismul ca metodologie de argumentare filosofică (sau ca teză despre metodologia adecvată a filosofiei politice) și moralismul ca teorie sau practică evaluativă referitoare la politică și comportamentul politic (i.e., moralismul ca absolutism moral cu privire la politică și comportamentul politic) și - nu în ultimul rând - "îmbogățirea" teoriilor moraliste cu idei sau puncte de vedere de care acestea sunt cu totul străine (precum ideea că politica este "etică aplicată"). În același timp, am
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
străine (precum ideea că politica este "etică aplicată"). În același timp, am putut constata totuși și faptul că unii realiști au început să conștientizeze caracterul extrem de precar și nedrept (dacă nu chiar diletant) al obiecțiilor avansate până la acest moment împotriva moralismului. Sunt speranțe reale, așadar, ca, în viitor, dialogul realiștilor cu moraliștii să nu mai fie un dialog al surzilor, unul bazat pe lecturi pe diagonală ale scrierilor moraliste, pe strategii extrem de inechitabile de interpretare a acestor scrieri, pe reflecții foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în European Journal of Political Theory 9 (2010), pp. 412-430. Berlin, Isaiah, Four Essays on Liberty. Oxford University Press, Oxford, 1969. Trad. rom. Patru eseuri despre libertate, Editura Humanitas, București, 1996. --. Liberty, Oxford University Press, Oxford, 2002. Bertram, Christopher, "Realism, Moralism, Models and Institutions", în Journal of International Political Theory (2016), DOI: 10.1177/1755088215626939. Boot, Martijn, "The Aim of a Theory of Justice", în Ethical Theory and Moral Practice 15, 1 (2012), pp. 7-21. Bricmont, Jean și Alan Sokal, Intellectual
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Political Science Review 102, 3 (2008), pp. 387-392. Clayton, Matthew, ",Liberal Equality: Political not Erinaceous", în Critical Review of International Social and Political Philosophy (2016), DOI: 10.1080/13698230.2016. 1146307. Coady, C. A. J., (ed.) What's Wrong with Moralism, Blackwell, Malden, 2006. Coady, C. A. J., Messy Morality. The Challenge of Politics, Oxford University Press, Oxford, 2008. Cohen, G. A., "On the Currency of Egalitarian Justice", în Ethics, 99, 4 (1989), pp. 906-944. Retipărit în G. A. Cohen, On
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Oxford, 2013. Freeman, Samuel, "Review of Raymond Geuss, Philosophy and Real Politics", în Ethics 120, 1 (2009), pp. 175-184. --. "Ideal Theory and the Justice of Institutions vs. Comprehensive Outcomes", în Rutgers Law Journal 43 (2012), pp. 169-210. --. "The Case against Moralism", The New York Review of Books 61, 12 (2014), pp. 50-52. Freyenhagen, Fabian. "Taking Reasonable Pluralism Seriously: An Internal Critique of Political Liberalism". Politics, Philosophy & Economics 10, 3 (2011): 323-342. Fried, Charles, "Philosophy Matters", în Harvard Law Review 111, 7 (1998
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
12 (2014), pp. 50-52. Freyenhagen, Fabian. "Taking Reasonable Pluralism Seriously: An Internal Critique of Political Liberalism". Politics, Philosophy & Economics 10, 3 (2011): 323-342. Fried, Charles, "Philosophy Matters", în Harvard Law Review 111, 7 (1998), pp. 1739-1750. Galston, William, "Realism and Moralism in Political Theory: The Legacies of John Rawls", în Reflections on Rawls: An Assessment of His Legacy, (ed.) Shaun Young, Ashgate, Aldershot, 2009, pp. 111-129. --. "Realism in Political Theory", în European Journal of Political Theory 9, 4 (2010), pp. 385-411
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Political Liberalism", în Journal of Philosophy 92, 3 (1995), pp. 109-131. --. Between Facts and Norms, Polity Press, Cambridge Press, 1997. --. Conștiință morală și acțiune comunicativă, Editura All București, 2000. Hall, Edward, "The Limits of Bernard Williams's Critique of Political Moralism", în Ethical Perspectives 20, 2 (2013), pp. 217-243. --. "Political Realism and Fact-Sensitivity". în Res Publica: A Journal of Moral, Legal and Social Philosophy 19, 2 (2013), pp. 173-181. --. "Bernard Williams and the Basic Legitimation Demand: A Defence", în Political Studies
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
33, 2 (2011), pp. 371-386. Hinton, Timothy, "Must Egalitarians Choose Between Fairness and Respect?", în Philosophy & Public Affairs 30 (2001), pp. 72-87. Honig, Bonnie, Political Theory and the Displacement of Politics, Cornell University Press, Ithaca, 1993. Horton, John, "Realism, Liberal Moralism and a Political Theory of Modus Vivendi", în European Journal of Political Theory 9, 4 (2010), pp. 431-448. --. "Political Legitimacy, Justice and Consent", în Critical Review of International Social and Political Philosophy 15, 2 (2012), pp. 129-148. Hurka, Thomas, "Review
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Sfera Politicii 5/171 (2012), pp. 124-135. --. "Egalitarianismul", în Teorii și ideologii politice, (coord.) Eugen Huzum, Editura Institutul European, Iași, 2013, pp. 49-88. --. "Despre baza principiului egalității umane fundamentale", în Transilvania 3 (2013), pp. 1-7. --."Realismul în filosofia politică: un moralism deghizat", în Ideo: Revista română de studii filosofice și sociale 1, 1 (2016), pp. 85-106. Jahanbegloo, Ramin, Conversations with Isaiah Berlin, Charles Scribner's Sons, New York, 1991. Johanssen, Kyle, "Explanation and Justification: Understanding the Functions of Fact-Insensitive Principles", în Socialist
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Primacy of Politics. Towards a More Realistic Liberalism", în Juncture 21, 4 (2015), pp. 305-310. --. "What Is Realism For? Recovering the Intellectual Context of Political Realism", Draft, 2015, https://sheffield.academia.edu/ MattSleat. --. "The Value of Global Justice: Realism and Moralism", în Journal of International Political Theory (2016), DOI: 10.1177/1755088216628323. Sokal, Alan și Jean Bricmont, Fashionable Nonsense: Postmodern Intellectuals' Abuse of Science, Picador, New York, 1999. Stemplowska, Zofia, "What's Ideal About Ideal Theory?", în Social Justice: Ideal Theory, Nonideal
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Stears, Oxford University Press, Oxford, 2008, pp. 49-69. Talisse, Robert B., Democracy After Liberalism: Pragmatism and Deliberative Politics, Routledge, New York, 2005. A Pragmatist Philosophy of Democracy, Routledge, New York, 2007. --. Democracy and Moral Conflict, Cambridge University Press, Cambridge, 2009. Taylor, Craig, Moralism: A Study of a Vice, Acumen, Durham, 2012. Taylor, Robert, Reconstructing Rawls: The Kantian Foundations of Justice as Fairness, University Park, Pennsylvania State University Press, 2011. Temkin, Larry, Inequality, Oxford University Press, New York, 1993. --. "Equality, Priority, and the Levelling Down
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]