749 matches
-
am mai găsit-o. vs N-am mai găsit cartea., Lui Mihai i-am dat romanul./ Am dat lui Mihai romanul.; Copacii i-a tăiat Tudor./ Niște copaci a tăiat Tudor. • substantive determinate prin articol definit și pronume precedate de morfemul pe: L-am văzut pe fratele tău.”vs Ți-am văzut fratele., L-am văzut pe portar. (pe portarul școlii.) vs Am văzut portarul școlii., Au lăudat-o pe Ioana./ Pe Ioana au lăudat-o., L-am văzut pe altul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
neutru, toate cazurile sunt omonime, la amândouă persoanele: La persoana a II-a omonimia cuprinde și pluralul, iar la persoana a III-a, omonimia cazuală se desfășoară în forme diferite de singular și plural: Distincția nominativ-acuzativ este asigurată, direct, de morfemul pe, expresie a acuzativului complement direct și, indirect, prin alte prepoziții care impun cazul acuzativ în realizarea altor funcții sintactice: dumneavoastră/pe dumneavoastră, (cu, la) dumneavoastră etc. Vocativul persoanei a II-a este marcat prin intonație: dumneavoastră! Distincția genitiv-dativ se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbal sau adjectival: Vă dau dumneavoastră, idei folositoare dumneavoastră sau prin intermediul prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) specifice: Toți se-nvârt în jurul dumneavoastră. (G.)/Datorită dumneavoastră am mers mai departe. (D.) În anumite condiții sintactice (sau morfosintactice), identitatea de genitiv este fixată de morfemul, variabil, al, ai, a, ale: ideea aceasta a dumneavoastră. FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL DE POLITEȚETC "FLEXIUNEA PRONUMELUI PERSONAL DE POLITE}E" Persoanatc "Persoana" Categoria gramaticală a persoanei se organizează numai în doi termeni, pentru persoanele a II-a și a III
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dumnea-ei/dumnea-lor. La persoana a II-a, forma rămâne aceeași: dumneavoastră. În stilul solemn, opoziția de număr se realizează la nivelul ambilor constituenți: domnia-ta, domnia-voastră/domniile voastre, domnia-sa (lui, ei)/domniile lor. Opoziția este marcată, în planul expresiei, prin morfeme discontinue alcătuite dintr-un morfem complex, în structura primului termen (dezinență „substantivală” + „articol”: domni-a < domni + e + a/domni + i + le) și din dezinența din structura termenului pronominal (-ă/-e: voastră/voastre): -a...-ă/-ile...-e: domnia-voastră/domniile voastre sau (și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II-a, forma rămâne aceeași: dumneavoastră. În stilul solemn, opoziția de număr se realizează la nivelul ambilor constituenți: domnia-ta, domnia-voastră/domniile voastre, domnia-sa (lui, ei)/domniile lor. Opoziția este marcată, în planul expresiei, prin morfeme discontinue alcătuite dintr-un morfem complex, în structura primului termen (dezinență „substantivală” + „articol”: domni-a < domni + e + a/domni + i + le) și din dezinența din structura termenului pronominal (-ă/-e: voastră/voastre): -a...-ă/-ile...-e: domnia-voastră/domniile voastre sau (și) prin supletivismul formelor la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dumneasa/dumisale (domnia voastră)/domniei voastre etc. La plural, opoziția se realizează numai la nivelul primului termen, substantival: domniile lor/domniilor lor; domniile voastre/domniilor voastre. Omonimia nominativ-acuzativ se anulează prin intonație, marcă specifică vocativului: dumneata!, dumneavoastră!, domnia-voastră! Omonimia acuzativ-nominativ se anulează prin prezența morfemului pe, semn al acuzativului: „Pe dumneavoastră (domnia-noastră) v-au chemat!” sau prin intermediul prepozițiilor care impun cazul acuzativ: cu, la, pentru etc.; Merg cu dumnealui (domnia-lui, domnia voastră etc.). Omonimia genitiv-dativ se anulează sintactic: • prin pronume personale, forme neaccentuate care reiau sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
domniei lui) cartea.” (D.) • prin natura regentului; genitivul este postsubstantival, dativul, postverbal sau postadjectival: „Ideile dumneavoastră (dumitale) sunt întrucâtva subiective.” (G.)/„Vă spun totul dumneavoastră (domniilor voastre).” (D.), ideile dumnealui (G.)/Le-am dat dumnealui (domniei-sale), folositoare dumnealui (domniei sale) (D.); • prin morfemul de genitiv: al, a, ai, ale: un proiect al dumitale (dumneavoastră, domniei sale) ( G.)/necesar dumitale (dumneavoastră, domniei sale) ( D.). PRONUMELE PERSONAL DE IDENTIFICARETC "PRONUMELE PERSONAL DE IDENTIFICARE" Pronumele personal de identificare însoțește pronume personale, neutre și reflexive, sau substantive, subliniind identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când ipostaza de obiect al verbului este un mijloc de fixare a identității subiect-obiect. Ipostaza de obiect este conținutul semantic-sintactic al pronumelui reflexiv care realizează funcții sintactice. Ipostaza de subiect-obiect este conținutul semantic-morfologic al pronumelui reflexiv care se constituie în morfem al categoriei gramaticale a diatezei. Trăsătura semantică ‘reflexivitate’ se poate pierde. Pronumele devine atunci morfem lexical, constituent al verbelor pronominale, condiție a existenței acestora ca unități lexicale: a se căciuli, a se sfii etc. sau a identității lor semantice: a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de obiect este conținutul semantic-sintactic al pronumelui reflexiv care realizează funcții sintactice. Ipostaza de subiect-obiect este conținutul semantic-morfologic al pronumelui reflexiv care se constituie în morfem al categoriei gramaticale a diatezei. Trăsătura semantică ‘reflexivitate’ se poate pierde. Pronumele devine atunci morfem lexical, constituent al verbelor pronominale, condiție a existenței acestora ca unități lexicale: a se căciuli, a se sfii etc. sau a identității lor semantice: a se uita (‘a privi’) vs a uita (‘a pierde din memorie’). Absența ‘reflexivității’ înseamnă anularea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitivul: Nu mai văd nimic înaintea mea., Și-a creat în jurul său o atmosferă total nefavorabilă., Prin tot ce faci ești împotriva ta. Pronumele în cazul dativ realizează funcția de complement indirect sau de complement de reciprocitate când nu este morfem de diateză: „Nu-și trăise decât șie.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 91), „Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi.” (Idem, I, p. 101) În cazul acuzativ, realizează funcții sintactice forma accentuată: • complement de agent: „Când
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de dativ, forma neaccentuată, rămânerea în afara relațiilor sintactice și, în consecință, în afara funcțiilor sintactice 8. Funcționează atunci ca element constitutiv al unor verbe pronominale: a-și închipui, a se ajunge (cu sensul ‘a parveni’), a se întâmpla etc. sau ca morfem al categoriei gramaticale a diatezei, în alcătuirea planului expresiei mai multor termeni corelativi: • diateza reflexivă: „Când mă privesc într-o fântână/mă văd cu-adevărat în zi/așa cum sunt și-am fost și-oi fi.” (L. Blaga, p. 372) • diateza
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sa/ale sale, a lor/ale lor La persoana a III-a, plural, opoziția de gen se realizează numai la nivelul primului constituent: ai lor/ale lor. În accentuarea opoziției de număr și gen, intervin și alternanțe fonetice, condiționate de morfemele dezinențiale în structura pronumelor simple: e/ea (meu/mea), o/oa (nostru/noastră/noastre), str/ștr (vostru/voștri). Cazultc "Cazul" La singular, pronumele posesive realizează, în sfera limbii literare, numai opoziția nominativ-acuzativ; marca distinctivă a cazului acuzativ este morfemul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de morfemele dezinențiale în structura pronumelor simple: e/ea (meu/mea), o/oa (nostru/noastră/noastre), str/ștr (vostru/voștri). Cazultc "Cazul" La singular, pronumele posesive realizează, în sfera limbii literare, numai opoziția nominativ-acuzativ; marca distinctivă a cazului acuzativ este morfemul pe: al meu/pe al meu. Când acuzativul nu este expresia funcției sintactice de complement direct, anularea omonimiei cu nominativul este realizată prin intermediul prepozițiilor cerute de funcțiile sintactice pe care le exprimă: la/cu/despre/pentru al meu. În limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizată prin intermediul prepozițiilor cerute de funcțiile sintactice pe care le exprimă: la/cu/despre/pentru al meu. În limbajul popular intervin uneori și forme de genitiv-dativ, realizate dezinențial, mai rar și numai la feminin: alei mele10, sau prin articolul definit - morfem cazual, numai la masculin și se pare că numai pentru persoana I: lui al meu11. La plural, se realizează două forme cazuale reprezentând omonimiile nominativ-acuzativ: ai mei, ale mele, ai noștri etc. și genitiv-dativ: alor mei, alor noștri, alor mele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propria structură și morfologie. Când precede substantivul, acesta rămâne nedeterminat iar adjectivul este lipsit de particula -a și își modifică structura în funcție de genul, numărul și cazul substantivului. În flexiunea cazuală, substantivele feminine realizează opoziția numai la nivel dezinențial, fără intervenția morfemului determinării. Substantivele masculine rămân invariabile după caz. Singular N.Ac.: acest copil (M) - această fetiță (F) etc. G.D.: acestui copil - acestei fetițe Plural N.Ac.: acești copii (M) - aceste fetițe (F) etc. G.D.: acestor copii - acestor fetițe Adjectivul urmează substantivul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acestui copil - acestei fetițe Plural N.Ac.: acești copii (M) - aceste fetițe (F) etc. G.D.: acestor copii - acestor fetițe Adjectivul urmează substantivul mai ales la nominativ-acuzativ. Genitiv-dativul caracterizează în vorbirea curentă numai sintagmele cu substantive masculine. Substantivul acestor sintagme primește morfemul determinării definite și își schimbă forma în funcție de cele două serii cazuale. Adjectivul rămâne invariabil în funcție de caz: N.Ac.: copilul acesta, fetița aceasta, copiii aceștia, fetițele acestea G.D.: copilului acesta Sintagmele cu substantivele feminine la singular sau cu substantive de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toți din subclasa a treia. Ca sens gramatical, determinarea este o variabilă și caracterizează pronumele din prima subclasă (cu excepția pronumelor de singular: unu, una și unele pronume din subclasa a III-a: mulți, câțiva, puțini). Opoziția categorială se realizează prin morfemul cel, marcă a determinării definite în opoziție cu morfemul Ø, marcă a nedeterminării: Doi au plecat, ceilalți se mai gândesc./ Cei doi au plecat, ceilalți se mai gândesc. Mulți au fost, puțini au rămas./ Cei mulți au plecat, cei puțini
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este o variabilă și caracterizează pronumele din prima subclasă (cu excepția pronumelor de singular: unu, una și unele pronume din subclasa a III-a: mulți, câțiva, puțini). Opoziția categorială se realizează prin morfemul cel, marcă a determinării definite în opoziție cu morfemul Ø, marcă a nedeterminării: Doi au plecat, ceilalți se mai gândesc./ Cei doi au plecat, ceilalți se mai gândesc. Mulți au fost, puțini au rămas./ Cei mulți au plecat, cei puțini au rămas. Pronumele de cuantificare distributivă nu cunoaște categoria
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unu/douăzeci și unu, câte unu/una, douăzeci și una -i/-e (la pronume cu forme de plural): mulți/multe, câțiva/câteva, toți/toate -i/-ă (variantă contextuală a lui e): doi, amândoi, două, amândouă -i/-le: tustrei/tustrele -i+i/-e+le (dezinență + morfem de determinare): ambii/ambele. Substantivele din structura pronumelor compuse o sută, o mie etc. au genul stabil, marcat, la nivelul dezinențelor, din perspectiva opozițiilor dezinențiale de gen din flexiunea adjectivală; la singular sunt considerate în corelația singular-plural: -e/-i (feminin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de alternanțe fonetice, provocate de dezinență: ț/t: mulți/multe, câțiva/câteva, toți/toate; o/oa: toți/toate. Pronumele de cuantificare numerică, dezvoltând determinarea ca sens gramatical, când sunt determinate definit, realizează opoziția de gen (la plural) și la nivelul morfemului determinării: cei doi/cele două, cei câțiva/cele câteva. Cazultc "Cazul" În desfășurarea flexiunii cazuale, se accentuează deosebirile dintre subclasele pronumelui de cuantificare. Pronumele de cuantificare numerică simplă și pronumele de cuantificare distributivă realizează opozițiile cazuale prin flexiune analitică: • genitivul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cele două, cei câțiva/cele câteva. Cazultc "Cazul" În desfășurarea flexiunii cazuale, se accentuează deosebirile dintre subclasele pronumelui de cuantificare. Pronumele de cuantificare numerică simplă și pronumele de cuantificare distributivă realizează opozițiile cazuale prin flexiune analitică: • genitivul se exprimă prin morfemul a: Numele a doi dintre ei s-a șters., Am pus câte o masă în fața a câte patru. Observații: Pronumele de cuantificare distributivă se întrebuințează rar la genitiv. • dativul (ambelor subcategorii de pronume) se exprimă prin morfemul la: Am dat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se exprimă prin morfemul a: Numele a doi dintre ei s-a șters., Am pus câte o masă în fața a câte patru. Observații: Pronumele de cuantificare distributivă se întrebuințează rar la genitiv. • dativul (ambelor subcategorii de pronume) se exprimă prin morfemul la: Am dat la trei din ei câte un măr., Am dat un măr la câte doi. • nominativul are morfemul Ø, iar acuzativul morfemul pe, dacă pronumele, marcat semantic de trăsătura ‘cunoscut’, realizează funcția de complement direct: Au venit doi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câte patru. Observații: Pronumele de cuantificare distributivă se întrebuințează rar la genitiv. • dativul (ambelor subcategorii de pronume) se exprimă prin morfemul la: Am dat la trei din ei câte un măr., Am dat un măr la câte doi. • nominativul are morfemul Ø, iar acuzativul morfemul pe, dacă pronumele, marcat semantic de trăsătura ‘cunoscut’, realizează funcția de complement direct: Au venit doi (câte doi) la mine., I-am chemat pe doi la mine., I-am luat pe câte doi. Când realizează alte
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de cuantificare distributivă se întrebuințează rar la genitiv. • dativul (ambelor subcategorii de pronume) se exprimă prin morfemul la: Am dat la trei din ei câte un măr., Am dat un măr la câte doi. • nominativul are morfemul Ø, iar acuzativul morfemul pe, dacă pronumele, marcat semantic de trăsătura ‘cunoscut’, realizează funcția de complement direct: Au venit doi (câte doi) la mine., I-am chemat pe doi la mine., I-am luat pe câte doi. Când realizează alte funcții, acuzativul se distinge
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-or(a): multora, câtorva, atâtora Pronumele amândoi și toți au flexiune cazuală neregulată; prezintă reduplicarea silabei dezinențiale: N.Ac.: -i, -ă; -i, -e: amândoi, amândouă, toți, toate G.D.: (-ur)-or + or (a): amândurora, tuturora Acuzativul se distinge de nominativ prin morfemul pe sau prin intermediul prepozițiilor cu recțiune de acuzativ: I-am văzut pe amândoi (pe câțiva). / S-au văzut câțiva, amândoi. iar genitivul, prin morfemul a sau prin intermediul prepozițiilor specifice acestui caz: Ideea aceasta a multora dintre ei devine tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]