1,213 matches
-
doamnei Duffield la Combe nu a fost un succes. Primul ei șoc a fost să descopere că numele căsuței lui Jake nu era nici Caprifoi, nici Floare de Măr, nici altul la fel de pitoresc, ci unul cu mult mai frapant: Vechea Morgă. —Vrei să spui... că aici se depozitau cadavrele? i-a suflat ea fiică-sii. Alice a ridicat din umeri. —Și ce-i cu asta? Refolosim o clădire veche într-un fel inteligent. Cel puțin chiria e ieftină. Maică-sa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu? Probabil că ai niște economii serioase, mai ales acum că ți-ai vândut apartamentul din New York. Alice a tăcut. Era adevărat că în urma vânzării apartamentului rămăsese cu o sumă considerabilă și că partea ei din chiria plătită pentru Vechea Morgă abia se simțea. Pe de altă parte, împrumutul pe care i-l dăduse lui Jake, ca să susțină revista care se afla permanent în dificultăți financiare, îi făcuse o mică gaură în buget. Nu că treaba asta ar fi deranjat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
situația. La fel ca și dezvăluirea că Alice se întorcea în Anglia. Dar, așa cum o dovedise vizita doamnei Duffield, această nouă apropiere nu era lipsită de probleme. Draga mea, a exclamat mama lui Alice la întoarcere, după ce examinase grădina Vechii Morgi. La voi, în iarbă, e cel mai îngrozitor morman de gunoi putrezit din câte-am văzut vreodată. E chiar lângă ușa din spate și e plin de muște. Nu crezi că ar trebui mutat? Alice a tras adânc aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Alice i-ar mai fi prins bine câteva zile de odihnă în lux. Dar Jake detesta locul ăla și era hotărât s-o ducă acasă. Jake îi explicase foarte clar că spitalul era împotriva principiilor lui. Întoarsă în Vechea Morgă, Alice a încercat să nu bage în seamă contrastul. Sau mormanele de gunoi din bucătărie, cele mai recente rezultate ale „forărilor“ lui Jake. S-a străduit, cu disperare, să nu-i pese atunci când, deschizând sertarul cu lenjerie de corp, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dea la fund. —Ghinion, a zis Amanda liniștită când Hugo, panicat, i-a explicat toate astea. Amanda a ridicat triumfătoare paharul de șampanie. —Eu mi-am făcut treaba. L-am născut. Acum e rândul tău, amice. Între timp, la Vechea Morgă, atmosfera mohorâtă, care se instalase odată cu rezervările de la hotel și care se adâncise cu prilejul discuției pe subiectul îngrășămintelor, nu dădea semne de risipire, acum că toată lumea se strânsese în jurul pomului de carton reciclat pentru desfacerea cadourilor. Evenimentul acesta intervenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
umerii lăsându-i-se într-un gest de capitulare. —Bine. O să mă duc să iau o carte de bucate. Privind partea plină a paharului, o călătorie în oraș probabil c-avea să-i prindă bine. Statul în cușcă, în Vechea Morgă, încercând să producă mâncare vegetariană organică pentru copil o scosese din minți. În foarte multe sensuri. A devenit curând limpede că Neil intenționa să câștige tot ce era de câștigat de pe urma noului aranjament referitor la programul cu jumătate de normă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la bărbatul din secțiunea pentru copii. A întors spatele rapid, sperând că ochii roșii nu-i fuseseră observați. În mod destul de neașteptat, în autobuz, Alice izbucnise în lacrimi din cauza frustrării și a epuizării. Și asta pentru că, atunci când ieșise din Vechea Morgă, Jake o întrebase dacă putea să cumpere niște bicarbonat de sodiu. — De ce? întrebase Alice. Nu fac nici o prăjitură. Nu, dar e un foarte bun agent de curățare, îi răspunsese Jake zâmbind. A venit vremea să adoptăm o abordare mai etică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bucătărie. Părea imposibil ca toți colegii lui Jake să fie întotdeauna așa de serioși pe orice subiect. Însă poate că aveau nevoie de mai mult timp ca să se dezmorțească. Ceea ce n-ar fi fost surprinzător, dată fiind temperatura din Vechea Morgă. Iar Jake îi spusese că și în redacția La Gunoi! căldura era distribuită cu porția. În afara lui Joss, invitați erau tehnoredactorul ăla lingău, redactorul-șef adjunct și Jessamy, un băț mostrofocit cu părul roșu-movuliu. Alice fusese surprinsă când Jessamy intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întotdeauna de promisiune. Dar, în cazul de față, era imposibil. Și-așa, pe măsură ce dimineața din ziua întâlnirii se scurgea, Alice s-a apucat, plină de hotărâre, să paseze legumele pentru Rosa. Și-a jurat să nu se miște din Vechea Morgă. Din când în când, ridica ochii de la obligația ei cea detestabilă și se uita pe fereastra bucătăriei, ca să vadă că ploaia de dimineață se oprise, iar norii se risipeau, dând la iveală cerul de un albastru sclipitor. Avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fie adevărat. În plus, oare Jake mai avea timp, în viața lui, de o aventură? Lui Alice i se părea că nu. Așa cum nici căsuța lor nu mai avea loc pentru alte materiale de reciclat, extrase de prin gunoaie. Vechea Morgă începuse să semene din ce în ce mai tare cu tomberoanele de unde proveneau majoritatea obiectelor care se adunau în ea. În casă era o mare de borcane, cutii, casetofoane și multe alte feluri, imaginabile și inimaginabile, de lucruri inutile. Între timp, afară, WC-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atârnați de sfori și îndesați cu pământ- „sunt niște jardiniere grozave“, se entuziasmase Jake. Alice considera că singurul aspect fantastic era faptul că ea trăia înconjurată de milioane de obiecte din astea hidoase. Dar măcar scăpase de teama că Vechea Morgă ar fi bântuită. Simpla cantitate de gunoaie adunate în locul ăla însemna că singurul suflet neliniștit pentru care mai era loc era al ei. Și nu numai ceea ce o înconjura pe Alice se deteriorase. În prezent, și standardele ei de igienă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
brațul pe sub al lui. —Of, taci din gură. Haide! Să mergem la recepție, să chemăm un taxi și să-l ducem pe Theo înapoi în pat. Alice nu avea nici cea mai mică intenție să se întoarcă imediat la Vechea Morgă. Era sigură că urma să fie interogată de Jake, deși ceea ce se întâmplase în seara aia nu-l privea pe el. Mai mult de-atât, comportamentul lui fusese înfiorător, iar lui Alice i se păruse și mai groaznic după ce auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ai putut? Cât de jos ești în stare să te cobori? Alice a rezistat tentației de a-i răspunde că, dacă era vorba de jeg, atunci atât Allingham House, cât și Hugo erau mult mai curați decât el și Vechea Morgă. Dar era mai important să sublinieze alte chestiuni. — Nu poți s-o iei pe Rosa, a explodat ea. N-ai nici un drept legal să faci asta. Tribunalul... —Drept legal? Tribunal? a întrerupt-o Jake surâzând glacial. Cine are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a dat seama, cu amărăciune, că nu știa nici dacă Alice mai făcea parte din acel viitor. Toate încercările de a lua legătura cu ea se loviseră de un zid al tăcerii și, o dată, de ușa ferm închisă a Vechii Morgi. Ăsta fusese cel mai groaznic moment. Totuși, Hugo se hotărâse să urmeze sfatul Barbarei și a contactat atât un avocat consultant, cât și un consilier. Dar, după eforturile și cheltuielile inițiale, ambele inițiative păreau să fie din ce în ce mai fără speranță. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai pierduse și slujba. Alice a gemut. Simțea că-i vine să vomite și că se sufocă. Din cauza circumstanțelor, dar și din cauza fumului negru care ieșea din toba de eșapament a vehiculului. Ajunsă acasă, a deschis ușa dărâmată a Vechii Morgi. Jake, care se afla chiar în spatele ușii, i-a aruncat-o în brațe pe Rosa, care plângea. —Trebuie să plec, a anunțat el. Era limpede că era extrem de grăbit. —A, bine. Unde? — La ședința de consiliere, i-a strigat Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici un efect. Și asta, în primul rând, pentru că Alice nu-i va permite să-i vorbească. De fiecare dată când o suna, femeia nu-i răspundea. Iar când Hugo și-a făcut din nou curaj să bată la ușa Vechii Morgi, aceasta a rămas, ca și înainte, închisă. Fine încercase să urle prin cutia poștală, dar n-a obținut nici un rezultat. Se părea că singurele forme de viață din locul ăla erau clopoțeii de vânt, făcuți din cutii de fasole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ca de exemplu? l-a întrebat Alice obosită. În primul rând, că sunt un idiot nenorocit. Într-o seară, când am ieșit cu Tarquin la cină... —Cină! Alice a deschis ochii larg. În tot timpul de când se mutase în Vechea Morgă, ea și Jake nu ieșiseră nici măcar o singură dată la cină. Da, i-a răspuns el furișându-i o privire vinovată. Mă tem că am ieșit de multe ori pentru cină. Probabil că de fiecare dată când tu credeai c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la nimic. O greblă mică ce mi-a secționat beregata, o funie În jurul gâtului - și a fost un accident? Ar trebui să fii cretin ca să crezi așa ceva și, după cât se vede, s-au găsit și unii care să creadă. La morgă s-au făcut fotografii În special cu partea mutilată a gâtului. Cadavrul a fost băgat Într-un sertar de metal pentru a fi studiat din nou mai târziu. Am zăcut acolo câteva zile și apoi au Început să preleveze din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
numărul abonaților și-aflai câte Pif-uri se mișcau pe piață. Pe urmă, treceai la achiziții. Puținii care nu-și vânduseră colecția erau contactați telefonic sau momiți prin anunțuri de ziar: li se promiteau prețuri tentante și transport gratuit, ca la morgă. Oferta părea de nerefuzat, lumea ceda repede, fără zgomot și fără nostalgii. În momentul tranzacției, prețul cobora brusc, ți se făcea o favoare că scapi de ziarele din pod. Cine mai avea energie să dea înapoi? Plecau camioanele, încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rău daca nu se făcea acea politică de duplicitate care, pe de o parte, [î]i permitea d-lui Boerescu de-a face făgăduințe, pe de alta prefăcea rolul membrului român din Comisia Europeană pân 'ntr-atîta într-un rol de morgă spaniolă încît să dea ocazie comisarului austriac de-a declara că al nostru e rău informat și că, după a sa știință, există făgăduințe pozitive făcute Austro-Ungariei. Într-adevăr, după cât aflăm, colecția de documente diplomatice ce o pregătește Ministerul austriac
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
imediat după Revoluție. Operațiunea acum uitată numită SOS Villages Roumains. Îmi aduc aminte însă aerul nostalgic cu care povesteau la ce au asistat, în opoziție totală cu mecanica morții din Occident, unde cadavrele nu mai sunt prezente "public" niciodată. De la morgă, direct la crematoriu. Tot Bellessort transcrie un dialog pe care l-a purtat cu Take Ionescu. Francezul îl întreabă pe Marele Take cum să-i deosebească "eficace" pe țăranii munteni de cei moldoveni, iar acesta-i răspunde ca un rabin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Tare v-a mai chemat, știind că Institutul Pedagogic e lângă noi, la doi pași. A descoperit cearșaful sub care era Corina și mi-a zis: Scoateți-i verigheta din deget și cerceii din urechi. Urmează s-o ducem la morgă... N-am îndrăznit să fac nici un gest. Stăteam înlemnit. Nu-mi venea să cred în ruptul capului. Oare, într-adevăr, numai atât înseamnă viața unui om? Oare inima Corinei n-are să mai bată niciodată? Odată, demult, la nunta mea când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
definitiv în agonie și în vid. "Axioma" (Ploiești), nr. 1, ianuarie 2004 Gheorghe NEAGU Porfir și purpură literară Dacă Theodor Codreanu s-ar fi gândit să purceadă spre "pântecele" capitalei dâmbovițene, ar fi ajuns în București un critic plin de morgă și infatuare, mai puțin de dat studiului textului literar și mai implicat în sforării de umplere a tainului universitar, căci acolo ar fi avut catedră, sau celui jurnalistic. Ar fi trebuit să facă față unor coterii gata să-l demoleze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arate mai tare ca ceilalți. Oricum trebuia mai mult să ghicești decît să vezi ceva. Tăblii carbonizate, îndoite ale mașinilor, măsurători, chestii din astea. Victimele cred că fuseseră deja urcate în ambulanțe și erau pe drum spre spital sau spre morgă. Totuși își mai făceau de lucru pe-acolo și cei de la descarcare, de ce oare? Presa încă nu-și făcuse apariția, așa că elevii nu se vor vedea la știri, făcînd cu mîna din autocarul lent. 6 Voi rămîneți aici, le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
neînfricatului” Remus Radina, „primul ofițer care și-a cerut demisia din armată, în ziua de 21 octombrie 1946, chiar în timpul lecțiilor de politizare”, după care intră în mișcarea de rezistență a generalului gorjean Ion Carlaonț. În cartea sa „Testamentul din morgă”, apărută la Paris în 1978, relatează cum a fugit în Iugoslavia, de unde a fost trimis în țară, suportând calvarul închisorilor comuniste în plină derulare a campaniei anti-titoiste. Tensionarea relațiilor dintre Iugoslavia și România, în anii titoismului, este reflectată de presă
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]