2,283 matches
-
ai pe Alex, îi normal să nu mai vezi alți bărbați, uitându-se la tine! - Marino, ai luat-o razna? - Ei, bine! Dacă Pepsi n-o fi îndrăgostit de tine, să nu-mi mai spui tu mie, Marina! - Bine, bine, mormăi Adriana nervoasă, dar fără să-i mai dea atenție, văzându-și de treaba ei, deși în sinea ei se întreba dacă o avea dreptate. Între timp, Pepsi ajunse la prietenii lui și la Alex, pe terasă. Erau cu toții veseli și
CĂPITANUL VASILE (10) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385174_a_386503]
-
de protest împotriva legii fumatului în spațiile închise, am scos o țigară și i-am întins-o. A vrut și foc. Am observat pe antebrațul lui stâng un tatuaj dintr-acelea de demult, cu o ancoră și o sirenă. A mormăit ceva, n-am înțeles ce, dacă mi-a mulțumit mie sau a înjurat pe cel care tocmai se apropiase pe neașteptate de noi, venind dintr-o alee laterală, ca și mine călător rătăcit prin parc. Tatuatul s-a îndepărtat iuțind
După ce am dat cu mașina într-o groapă, am trăit pe pielea mea spaimele pietonului din București. „Ies la vot că am de ce” () [Corola-blog/BlogPost/338203_a_339532]
-
fel... Luna trecută mi s-a declarat cu automaliție șomer. A spus-o și-a luat-o din loc... Nu-mi venea să cred... Mi-a părut rău de situație... Așa un tip inteligent... și fără nici un strop de noroc?! mormăi eu mai mult pentru mine răspunsul. Regretam și-acum ca mereu că n-avusesem curajul a-l întreba de soție. Ce reticențe să mă fi încorsetat?! Nu pot ști! Dar nici Calu nu făcuse referiri privitoare la situația maritală... parcă
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
torent, și revenim la viața noastră cea de toate zilele, cu bune și cu rele, cu speranțe și cu dezamăgiri... Fără să vreau, mi-a venit în minte cuvintele Vitoriei Lipan, personajul romanului Baltagul a lui Sadoveanu și, probabil, am mormăit ceva. „Ce spui?” - a întrebat soția. „Nimic... mă gândeam doar că ne întoarcem în realitate «ca să luăm de coadă toate cate le-am lasăt», cu câteva ceasuri în urmă.” Ioan CIORCA Referință Bibliografică: „EVADARE” DIN REALITATE / Ioan Ciorca : Confluențe Literare
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
o scoată din criză și să-i dea perfuzie de aia, cum ziceau ei și nu mai știu ce... - Mda, mi-ai spus, dar stau cu grija asta... Poate avea nevoie s-o duci la baie ori orice altceva, a mormăit Tudor mai mult pentru el și s-a ridicat cu greu de pe scaun, oftând din adâncul rărunchilor. Hai să mergem, să mai prindem măcar o oră bună de somn. Silvia nu a mai zis nimic. Și ea era la fel de îngrijorată
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
ăla așteaptă să-l scoateți din apă? --Dă-l în mă-sa! rânji Vasile Curcă. Dacă ieșea cu banu’ de la început, poate făceam ceva. Acu’, să aștepte, până facem socotelile. Moș Ion rămase cu gura căscată și cu căciula în mână, mormăind derutat: --N-am înțeles! Adică...i-ați cerut bani? Cei trei începură să râdă cu hohote. Iliuță îl întrebă: --Ce-ai rămas ca la dentist, nea Ioane? Afacerile sunt afaceri! --Ai rămas în urmă cu tehnica! râse și Vasilică. --Bă, tată, sări
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
în dovleacul ăla găunos câțiva pumni. Să știe și taică-tău ce lighioană ești. Gata, bătu din palme moș Ion, echipaa-rea! Adu, Floricele, pantaloni vechi, cizmele de cauciuc, să ne pregătim cu toții! --Dar să știi că eu nu aduc tractorul, mormăi Iliuță. --Nici nu ți-am cerut, deșteptule! spuse moș Ion, în timp ce se schimba. Apoi, dădu comenzile, ca la armată, fără să lase loc de comentarii. --Hai, repede cu Floricel, luați cei trei dulapi din șopron și benzile alea striate din
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
o hoardă de tâlhari, care ne-a călcat hotarele. Ucid și jefuiesc totul în calea lor. Și în aceste clipe grele, împărăteasa noastră s-a gândit că numai vitejia voastră va fi salvarea împărăției. - Dar alții nu puteau să plece? mormăi Nămețilă. - Împărăteasa și-a pus toate speranțele în bărbăția și priceperea voastră! mai zise generalul viclean. Cei doi tăcură, neștiind ce să creadă. Văzându-i nehotărâți, generalul adăugă: - Ca drept dovadă a aprecierii Măriei Sale, m-a rugat să vă dau
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
furie abia reținută ce parcă spunea :"Ia-ți banii, nu-mi trebuie mila ta!". Apoi, întărind refuzul, măturase cu mâna curatul băncii de impuritatea metalică... Banii se rostogoliseră făcând un zgomot supărător. După ce-și ridicase, pe rând, toți creițarii, mormăise a salut și se îndepărtase destul de uimit. Interesant era că refuzul îi stârnise admirație, nicidecum uimire ori supărare. Grăbise pașii. Și, când să scoboare podețul, întorsese instinctiv privirea. Descoperise că cel întâlnit dispăruse, iar pe toată insula nu se zărea
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
nivele. După ce tânărul parchează mașina făcând mai multe manevre,coboară amândoi și intră în scara blocului. “Este evident,sunt iubiți....ce dracu mă bag eu?...chiar nu mă înțeleg....și de ce mă rog nu mă înteleg?.... fiindcă sunt tâmpit, irecuperabil!!!“ mormăie Ștefan și încruntat și fără chef revine acasă. În zilele următoare caută cu disperare liniștea în muncă, dar din păcate pentru el...nu o găsește și ceva îl scormone,așa cum cariile rod lemnul încet,încet dar sigur. Nu poate transcede
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
persoane, bărbați, femei, copii, înainte de a fi transportați în lagăre de exterminare. În noaptea de 16 spre 17 octombrie, trupele hortyste și germane, înainte de a se retrage, au incendiat Sinagoga care a ars în întregime. Dudi se grăbește, are treabă, mormăie că nu are timp, dar ne-am și așezat în mașina lui si povestim despre cunoștințe comune în drum spre cimitir. Pe piatra de mormânt a lui Lilli Fuchs sunt gravate numele celor din familie care nu s-au întors
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
Am auzit că-i face curte leoaicei! chițăi veverița. - Da de unde! guiță purcelul. Leoaica iubește un mistreț care a râmat toată grădina și a răsturnat toate cuștile. Era nebună când a văzut atâta forță în râtul lui. - Fii serios! a mormăit nea Martin. Are ea un leopard, nu se încurcă cu nespălatul de mistreț. Și tot așa se bârfi pe seama acestora, în hazul tuturor. Se vede treaba că bârfa este universală... Pe un gard, o nuntă de pisici era în toi
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
la spital , acum se chinuie, este între viață și moarte, dar dacă scapă? Trebuia să vorbească cu nevasă-sa, să-i spună direct despre ce este vorba. E drept că ea îl întrebase de câteva ori dacă lucrurile sunt în regulă, mormăise ceva drept răspuns, îi era teamă de reacția ei. Știa că Elena îl considera un urs brutal și necizelat, un om submediocru, inferior ei, iar situația de acum venea să confirme părerea soției. Își scrisese demisia, urma să o înainteze
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
să execute solfegii pe claviatura coastelor mele, transformate ad-hoc în acordeon. Mă uitam la el cu ochi lăcrămoși de bovină și gemeam. Probabil că numai așa l-am înduplecat să mă lase în pace. Și-a retras mâna și a mormăit, ca pentru el: - Mda! Ați făcut bine că nu l-ați adus la școală și nici nu este cazul să-l aduceți curând. Decât savant ofticos, mai bine măgar sănătos. Și a plecat. Dar vorbele dumnealui m-au făcut să
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
intrat în vorbă cu mine. De fapt, și eu îi ocoleam. Și colegele mă ocoleau. De aceea nu aveam prieteni sau prietene. Colegii mă porecliseră „Aia dintre blocuri”. Nimeni nu era atent când mă strigau profesorii la catalog. Iar eu mormăiam un „prezent” auzit doar de mine. Așa m-am obișnuit să nu mă bage nimeni în seamă. Eram activă doar la evenimentele din viață când participam cu alții, la grămadă, cu grupul, unde privirile pluteau peste capetele tuturor. Adică, făceam
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
plece acasă. Cei trei nu-l luau în seamă. După un timp, Arapu nu a mai suportat plânsul lui sâcâitor pentru că începuse să piardă : -Termină mă, băzâiacule, că mă enervezi! Nea Ghiță, ăsta de ce nu pleacă acasă? -N-are voie! a mormăit nea Ghiță. Ordin de la patron. Apoi, către băiat : -Stai, mă, cuminte! Te repede mâine patronul cu sania. -Hâââ! Da’ eu vreau în seara asta, plângea Tudorel. -De ce vrei, bă, în seara asta? l-a repezit Arapu. -Pentru că... Astă
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
Însă neamțul s-a repezit după el: -Ai auzit, mă? Să mergi numai pe șosea, cum a spus nea Ghiță! Că eu răspund de tine. Ține minte: mergi numai prin sate, că drumul ocolit e mai scurt. -Am înțeles! a mormăit Tudorel cu privirile-n jos. Ca să-l convingă pe neamț, s-a îndreptat spre șosea. Însă, după ce neamțul a intrat în atelier, s-a furișat prin spatele morii, până a ajuns la drumul care ducea peste dealuri, drum pe care
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
Și Nicoleta, pe care o iubesc de când avea câțiva anișori, fata unei foste colege. Hai, Nicoleta, așează-te! Dar ea își freca mâinile, cu privirea în jos: tanti, cred că...o să plec. - Unde? o întrebă tăios Maria. - Nici nu știu, mormăi Nicoleta. Maria o mângâie pe buclele blonde: - Hai, fetiță, dezleagă baierele sufletului și deșartă-ți veninul care ți l-a otrăvit! Aici e locul tău în noaptea asta! Mamă-ta știe că ești cătrănită? Nicoleta dădu din cap aprobativ și
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
--Da’, ce, domne, mârâi Cireșel ofensat. Ni i-ai dat în custodie? De ce nu mi-ai spus, că aveam eu grijă de ea?! Nu-i așa, dom’ Trache? Ha,ha,ha! --ra-ți ai...de bețivi! Să am încredere în voi, mormăi înciudat Buhăianu și alergă la bucătărie, unde o găsi pe Dana dormind cu capul pe masă: --Scoală, toanta dracului! Dormi în timpul serviciului,ai? Nu poate lipsi omu’ cinci minute, că vă faceți de cap. Unde sunt celelalte? Buimacă, Dana a
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
ai! Vii aici să înveți cât face unu și cu unu. Și nici atâta nu știi. Știți, mă, să măturați? Să ștergeți praful, să spălați geamurile, să îndrugați lâna, bumbacul, să împletiți, să cârpiți, să coaseți? Știți?... habar nu aveți!...Mormăiți pe abecedarul ăla: „Ana are ac”, “În nuc e un cuc” și alte aiureli. Vai de capul vostru! Las că am eu grijă să vă pregătesc pentru viață! Să știți să faceți treabă, mă! Că de asta are nevoie țara
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
sfârșitul anului, însă treburile importante nu-i mai permit, pentru că nu suportă amânare. În acest caz, să-i mulțumim pentru cele ce v-a învățat și să-i urăm succes în cele ce urmează a realiza. - Vă mulțumesc, copii, a mormăit “domnul” Dode, rânjind la domnul Arsu. Și așa l-am pierdut pe vajnicul nostru învățător. Am rămas cu domnul Arsu până la sfârșitul anului... Deseori îl întâlneam pe “domnul” Dode pe șosea, fluierând și cu mâinile la spate, probabil cu “treburile
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
am să uit niciodată cât a pătimit Mântuitorul, dar nici loviturile de strujan pe care le-am încasat în ceafă. Patimi care nu se uită. A doua zi, când a intrat domnul Arsu în clasă, văzându-ne atât de cuminți, mormăind cu nasul în cărți, s-a închinat și el:”Doamne, ce minuni ai făcut cu acești copii?!” Probabil că nu-i spusese părintele Băluță. În ultima zi de școală, domnul Arsu a oftat: - Gata, copii! În sfârșit, am terminat cu
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
s-au mai priceput să răspundă. Dar alții, mai „deștepți” (printre care și eu), i-am explicat că... nu este bine să rupi din pom fructele crude. Pentru că... și că.... Mă rog, l-au „încântat” răspunsurile, pentru că dădea din cap mormăind: aha! îhî! Apoi, după „explicațiile” noastre: - Măi, dar voi știți mai bine decât mine de ce nu este bine să rupi fructele crude din pom. Mai învăț și eu câte ceva. Deci, a făcut rău cel care le-a rupt. Atunci... nu
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
al treilea. Știa ce-o să-i facă cei turnați și a riscat: - Nu mai știu, domnu Arsu! - Nu mai știi? Treci și tu la tablă! Apoi i-a întrebat pe cei turnați. - Numai voi ați rupt caise, mă? - Nuu! Au mormăit cei trei, care au continuat operațiunea de turnare: - A mai fost și... Cel turnat ducea mai departe ștafeta turnătoriei, astfel că au fost scoși la tablă toți băieții și câteva fete. Apoi, nu știu din ce cotlon al catedrei, domnul
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Ce să-l prindă, coană preoteasă, că alerga ca un smintit. Toate crengile copacilor îl loveau și aruncau cu bulgări de zăpadă, de-i tufliseră căciula pe nas și nu mai știa pe unde calcă! Vajnicul urs din băncile băieților mormăia mereu în pâlnie, de l-a obligat pe Dică să strige: - Gata, bă, cu ursul! (Ce să-i faci? Defecțiuni de regie!). Și Dică a continuat: „Disperat, moșul s-a aruncat într-o tufă de măceși, zgâriindu-se rău de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]