684 matches
-
ofițer român care îl lovește în cap cu patul puștii, apoi pe când erau cărați morții el fiind deasupra a picat de pe grămada de oameni și rămas pe câmpul de luptă cu ochii spre soare, cu un zâmbet ironic, cu scrisoarea mototolită în mână și plin de sânge.
Catastrofa (nuvelă) () [Corola-website/Science/302334_a_303663]
-
Bordei Verde, pe drumul spre Brăila, prin Silistraru. Satul a dispărut la începutul secolului XX, odată cu înființarea actualului sat Constantin Gabrielescu, prin crearea unui nou amplasament, pe platou și strămutarea locuitorilor din cătunele și târlele împrăștiate pe văile înconjurătoare (Crestezul, Mototolești, Vlădeni, Spânul, Burta-Encii și Imina). Satul nou creat se va numi "Șcheaua Nouă" și va avea un plan regulat, cu străzi drepte și perpendiculare pe drumul comunal ce face legătura cu Bordei Verde. Acțiunea se desfășoară în anii 1907-1908 pe
Imina () [Corola-website/Science/327989_a_329318]
-
deasupra căreia scria „Morga“, am pătruns înăuntru și destul de repede am intrat în posesia petecului de hârtie pe care scria ori că până seara părăseam spitalul, ori... N-am îndrăznit să citesc pe loc. Am ieșit, strângând în mână, aproape mototolind-o, fișa în care fusese pus diagnosticul. Am dat roată de două ori spitalului, apoi m-am oprit la intrarea pe aleea care ducea spre Pavilion. În stânga se afla poarta metalică a crescătoriei de câini, iar în dreapta, un promontoriu de
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
dracu să exploateze o asemenea porcărie... Bă, ce e acolo? Dar abia seara aflarăm: căzuse un gardian între vagoneți... A murit? Tăcere. Nu ni se spuse că n-a murit... Numai Boca se așeză cu coatele pe ghișeul bucătăriei și mototoli în mână puloverul pe care i-l înapoiai. "Nu mai ai nevoie de el?" Nu", îi spusei. "Cum a fost în mină?" Și se holbă la mine ca și maistrul civil pe marginea puțului, dar nemișcat, cu mult alb în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu portar și recepționer la comun, dar în loc de asta s-a stabilit într-o zonă cu apartamente acoperite de grafitti, unde toate magazinele aveau obloanele trase în permanență, și tineri dubioși cu hanorace treceau în trombă pe biciclete, aruncând petice mototolite de hârtie albă. E nespus de sumbru și de dezolant, dar lui Helen îi place la nebunie. Deși n-o înțeleg, îmi este ca o soră geamănă, partea mea întunecată. E o versiune curajoasă și dezinhibată a mea. Și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o revistă și am făcut-o ghemotoc. —O să arunc ghemotocul acesta de hârtie în coșul de acolo și, dacă ratez, stau acasă. Dacă nimeresc, mă duc. Am închis ochii și am aruncat, apoi i-am deschis și am văzut pagina mototolită în coș. —Bun, am zis. S-ar zice că vrei să merg. Mai întâi, trebuia să găsesc o scuză pentru Rachel, pentru că vremea era încă toridă, iar ea voia să mergem la plajă. I-am zis că aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mâinile tremurânde, mi-am înșfăcat poșeta și am răsturnat totul dinăuntru pe treapta de la intrare, răscolind prin grămezile de nimicuri, căutând acel petic de hârtie. Nu credeam că o să-l găsesc, sincer. Deși era musai. Și iată-l. O bucățică mototolită de hârtie. Ultima mea speranță: numărul lui Angelo. Angelo, pe care îl întâlnisem când fusesem cu Rachel într-o dimineață la Jenni’s. Nu era scris să fie Nicholas. Era scris să fie Angelo. Dar am luat țeapă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sărit în picioare îngrijorat. Cărțile s-au prăbușit pe podea. —Ești bine? Ce întrebare cretină. Femeia n-ar fi hohotit în văzul lumii într-o librărie dacă ar fi fost bine. Poftim. Ia asta. Hugo i-a întins o grămăjoară mototolită de material, care fusese cândva o batistă cu monogramă foarte șic. I-o făcuse cadou Amanda. E curată, a adăugat el. De-acum se prinsese cum funcționa mașina de spălat. Dar faza cu călcatul era încă la anilumină de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acela că Jake părea să-și regrete gesturile în mod sincer. Era pentru prima dată când Alice îl auzise cerându-și scuze sau recunoscând că a greșit. A fost o prostie din partea mea. Știu, gemuse Jake, în vreme ce chipul i se mototolise din cauza regretelor. Dar chiar n-am crezut că prezervativul e găurit. Sincer, nu-l folosisem de prea multe ori înainte. Alice a tresărit. Jake a încercat o altă tactică. Și sigur că drepturile tale umane sunt mai importante decât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care sunt folosite acum pentru blugi. Alice s-a încruntat. —Cum? Nu înțeleg? Jake a scotocit în buzunar. —Nici eu n-am înțeles la început, când am găsit chestia asta, a mârâit el, fluturând pe sub nasul lui Alice o bucată mototolită de material din bumbac alb. Alice s-a holbat la el. Mai întâi a fost nedumerită, apoi, recunoscând obiectul, inima a început să-i bată de să-i sară din piept. Era batista pe care Hugo i-o împrumutase când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și pantofii. — Ce dracu’ vrei? i-a șuierat el. A văzut că femeia arăta agitată. — Ăăă... ce mai faci? l-a întrebat ea. Arăți, ăăă... — Groaznic? a ajutat-o Hugo sarcastic, conștient de ochii roșii și obosiți și de hainele mototolite de pe el. Și-a trecut o mână prin păr; șuvițele îi erau mai încâlcite decât își dăduse seama. Nici el nu mai ținea minte câte zile trecuseră de când nu se mai pieptănase. Trebuia să-și mai ridice standardele. Aspectul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în studenție. La întoarcere, aș fi vorbit oricum cu cineva de la catedră. M-am grăbit pe culoar, spre Mihnea și Maria; ajunsesem la doar două uși de ei. În drum, am memorat totuși formula; simplă măsură de precauție. Apoi am mototolit peticul, cu gândul să-i dau un bobârnac. M-am răzgândit în ultima clipă și l-am strecurat într-un coș de gunoi. După încă trei pași, m-am oprit în dreptul ușii Mariei. Am pus mâna pe clanță și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deschisă, urmărind cu amuzament ciudata luptă. Nu-i scăpă amănuntul că străinul, deși avea o spadă cu garda incrustată cu smarald și două pumnale cu mânere aurite, nu folosise nici una dintre arme. Nu-i scăpă nici ușurința cu care Îi mototolise pe cei trei atacatori, ca pe niște păpuși de felul acelora pe care ea le mai avea Încă În iatac, din vremea când era foarte mică. Nici o umbră de spaimă, nici un tremur de nesiguranță nu mișcase vreo trăsătură de pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ieșită din comun steaua care Îi marcase nașterea și care Îi cârmuia drumul. Poate că Marcello avea dreptate: exista o potecă Încrustată În viața fiecăruia, iar să trăiască nu Însemna decât să o străbată În orbire. Scoase din traistă foaia mototolită pe care medicul Îi trasase hotarele sorții, limitele gloriei și durerii sale. Dinaintea ochilor săi, acea rețea de linii și puncte dansa printre flăcările migrenei. Începu să parcurgă cu degetul arătător acele semne care Îi determinau destinul. Până la pătrarul malefic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
scrisesem numele pe câteva pagini păream autor atunci aveam prea puține gânduri la dispoziție uneori nici nu știam ce să fac cu ele (recunosc) așa că le abandonam prin buzunarele largi găseai acolo praștia capacele de bere bancnota de cinci lei mototolită cu ea îmi cumpăram dreptul la vise în cinematograful de lângă piața chibrit 3 noiembrie 2011 Scenă ultimul reflector clipește obosit într-un colț al decorului a împietrit un poștaș cu mustață stufoasă odată aducea pensia de două ori pe zi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
se găsește un strat gros de mâl și de apă. A fost nevoie să se injecteze tone de ciment care să împiedice scufundarea Palatului Artelor, iar zgârie-norii se sprijină pe o pădure de piloni de beton. Pe jos, un afiș mototolit pe jumătate anunță o coridă. Iarăși Spania! Îmi vine în minte comparația pe care o făcea cândva Unamuno între Spania și Franța. Să distingem, zicea el, între pasiune și senzualitate. Spania și Franța nu se potrivesc, căci pasiunea e arbitrară
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai trebuie? Mi-o înapoiați cînd vă aduc banii șoptește Mihnai, ieșind dintre rafturi odată cu șefa magazinului, apropiindu-se de casă. Opriți o sută patruzeci spune el casieriței întinzîndu-i două sute. Păcat de cioburi surîde șefei, aflată lîngă umărul lui, strîmtorată, mototolind în mîini revista. Mihai ia restul, mulțumește, și pornește spre ieșire, băgînd din mers banii în portmoneu. Abia prin dreptul raionului de mezeluri, chiar lîngă ușă, întoarce privirea spre casa de la autoservire. Acolo, lîngă casieriță, șefa magazinului își face de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai uită-te la femeia împunsă de vacă... o întoarce. În mintea lui Radu se repede cu violență amintirea găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la capot, o mai simte încă îndepărtîndu-i mîna un gest care, asemeni tuturor gesturilor involuntare, nu putea fi decît sincer. Roagă-l tu pe Runca să treacă îi surîde malițios Radu -, eu s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi, ca o scuză, arată spre scaun: Te rog! Să-ți dau revista murmură, întorcîndu-se spre un raft, răscolind cîteva dosare. Mulțumesc! Mihai răsfoiește un timp revista, rămasă pe masă în fața sa, uitîndu-se atent la degetele nervoase ale fetei, care mototolesc un capăt de sfoară. Să înțeleg că trebuie să te las în pace, Cristina? Ochii fetei, speriați, se ridică spre el. Poți să mi-o spui deschis, să știi strînge Mihai din umeri, să dea un aer firesc vorbelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea înaintînd, atît cît să poată închide ușa. Credeam că m-ai văzut venind în urma ta și nu vrei să-mi deschizi. Luat atît de repede, Mihai nu mai are timp să fie surprins; termină de șters mîna stîngă, apoi mototolește în palme prosopul, ca pe un bulgăre mare de zăpadă. "Cît sîntem încă pe pace, eu vă zic bine-ați venit!" încercă el un surîs cu care încheie parafraza după Eminescu. Ce te face să crezi că am gînduri războinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nevestei să se apropie. Stejarul de lîngă restaurant stă prăbușit într-o parte, spre mal, cu coroana în jos, către fundul iazului și cu jumătate din rădăcini ciuntite, aruncate spre cer. Lîngă el, rezemat de perete, cu cureaua de la pantaloni mototolită în mîini, stă profesorul și privește fix, cu ochii mari, gata să-i iasă din orbite. În fața lui, de la rădăcina smulsă, pornește o crăpătură ce se lărgește continuu, prelungindu-se pe lîngă restaurant, pe sub platforma din beton. Fugi! îl ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-ai cui da un plic! Zi și tu... Mihai își privește un timp prietenul: nebărbierit, cu ochii roșii de nesomn, tras la față și, pe deasupra, caraghios în hainele de schior. Bărbia îi tremură vizibil iar mîinile, tremurînd și ele, mototolesc continuu mănușile groase. Te rog, stai, stai cu mine..., chiar dacă te grăbești, sînt așa..., e cumplit să... Hai, mă, fii bărbat, ce naiba! încearcă Mihai o glumă. Oi fi fost eu bărbat astă iarnă; acum aștept... E... e... teribil, îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răspuns, trăgându-mă Înapoi și privind În jos spre samosa, din care se scurgea unsoare În șervețel. Când mi-am ridicat din nou ochii, Brian Încerca să o șteargă. Nu i-am mai văzut decât umerii dispărând la orizont. Am mototolit șervețelul și-am Încercat să-l arunc, dar din primele trei coșuri de gunoi la care m-am dus, resturile se revărsau deja. M-am Întors la sală, mergând Încet și Încă ținând În mână șervețelul. Mă simțeam zdruncinată. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că trebuie... etc.“ Acest bilet oficial, terminat „Cu cele mai bune gânduri“ era într-adevăr rece. „Doresc să vă întreb ceva.“ Asemenea limbaj nu era crainicul unei propuneri pătimașe. Alex se simți o clipă dezumflată, la modul cel mai copilăresc. Mototoli scrisoarea în pumn. Pe urmă o întinse din nou. Era, într-adevăr, rece, dar nu era, în același timp, misterioasă? În fond, dacă John Robert dorea să se apropie de ea pe plan sentimental, era mult prea mândru ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aminte (încercase el deliberat să le uite, să împâclească și să tulbure adâncurile memoriei) de vreo două ocazii când John Robert se arătase de-a dreptul supărat și furios pe el. Nu, nu furios, ci rece, de parcă filozoful, în timp ce-l mototolea în pumn pe George și-l arunca la coș, se gândea la cu totul altceva. Urmaseră pentru George analize psihologice, recapitulări morale, devastări spirituale, naufragiu lăuntric. Nu fusese acuzat sau brutalizat ci, pur și simplu, anihilat. Cu toate acestea, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]