455 matches
-
și-a născut lumina ochilor. Își cufundă capul între perne și rămase acolo. Câinii au început a lătra în sat, iar din ogradă dulăul alb le ținea isonul. Varvara se apropie de fereastră, dădu la o parte perdeaua și printre mușcatele înflorite se uita în curte. Un bărbat închidea grajdul la vite, iar o femeie alerga prin curte după păsări, după oale, după țoale și alte câte trebuiau puse la adăpost. Ar fi vrut să iasă afară să îi ajute, dar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
unuia: ― Mi se pare că și locotenentul e valah... Vorbele acestea aproape disprețuitoare, care altă dată l-ar fi jignit, acuma îl liniștiră ca niște laude, încît trecu dincolo înseninat... Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. La mijloc masa așternută îl aștepta, iar în soba de cărămidă duduia un foc zdravăn. Apostol își roti privirea, mulțumit, și se opri brusc văzând lângă sobă o fetișcană de vreo optsprezece ani
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
altă treabă n-ai decât să te ții de capul meu? 6 Apostol socotise să intre în cancelarie, să vază ce-au lucrat oamenii toată ziua, dar se pomeni deschizând ușa odăii sale. Amurgul cenușiu bătea în geamurile împodobite cu mușcată. În tulburarea de lumină pereții parcă se îndoiau și lucrurile din casă tremurau foarte straniu. Bologa închise pleoapele și se prăvăli pe un scaun ca o grămadă de carne. Legănarea amețitoare îi bâjbâia în suflet, însoțită de un vâjâit chinuitor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o sticluță cu medicamente și o linguriță, veni lângă pat și-i zise: ― Acuma trebuie să bei din zeama asta, că-i dulce... am gustat-o și eu... ― Lasă, Ilona... mai vorbește! răspunse Apostol rugător. Fata se făcu roșie ca mușcata din fereastră și, o clipă, șovăi. Apoi numaidecât zise iarăși, cu o supărare drăgălașă: ― Dacă nu iai doctoria, să știi că nu-ți mai povestesc niciodată, na! Bologa închise ochii câteva secunde, ca și când ar fi vrut să-și închidă în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să adune lucrurile locotenentului. Ilona se retrase după ușă și nu se urni de acolo până ce Meyer ură drum bun și petrecere frumoasă lui Bologa. În odăița albă, în razele albe ale soarelui tânăr, care râdea la toate ferestrele cu mușcata însîngerată, un val de tristețe își tremura pânzișul. Apostol stătea lângă masă, cu hârtia de concediu în mână, uitîndu-se când la Petre care, de bucurie, mormăia rugăciuni și strângea de zor bagajele, când la fata groparului, care înțepenise în dosul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
el se lăsă în brațele acestei bucurii cu sfială și uitare de sine, ca o fecioară în brațele primului iubit. Avea impresia că inima i se topește încet-încet, răspândind în jurul lui fiori de dragoste. Amurgul cenușiu ploua pe geamuri, printre mușcatele somnoroase, învăluindu-l într-o rețea de fericire... Într-un târziu se smulse din ispita visărilor, își puse chipiul și ieși. În ușa tinzii, infanteristul murdar stătea mereu de vorbă cu un artilerist în capul gol, iar Bologa, văzîndu-i, se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
am traversat piețișoare tăcute, am privit intens case înalte, în formă de foișor, 24 pe care sigur le mai văzusem undeva... pe Pîncota aerul s-a schimbat, a devenit fumuriu... Pîncota: pântec... Am recunoscut ca în vis alimentara scundă, cu mușcata veștedă lângă casierie, am trecut pe lângă ruinele cu zugrăveală albastră ale unor case ca din Malte Laurids Brig-ge, pe lângă bătrâne întorcînd mirate capul după mine, am înaintat cu moartea în suflet printre curți cu plozi în cărucioare și fetițe lovindu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu mila. În alte poeme Însă, orbul, În pofida handicapului, este mai degrabă simbolul unei sensibilități aparte, ascunsă oarecum pudic de profani, de cei care n-au harul cu care doar pe el l-a dăruit orbirea: rămas singur orbul pipăie mușcata Înflorită Ioan Găbudean În grădina japoneză orbul pipăie pietrele Vasile Spinei concurs de zmeeun băiat orb mirosind vântul Manuela Miga sunt ca un orb dus să adulmece Înflorirea teiului Nicolae Rotaru Orbirea are În mod evident valențe care-i asigură
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Îndeplini și omonimele. În poemul ce urmează, sintagma mușcată la geam poate fi Înțeleasă și ca floare la geam și ca (persoană) apucată (drăgăstos) cu dinții la geam (exprimare cam rudimentară pentru că n-am găsit un sinonim mai bun pentru mușcată). Cele două cuvinte, În niciun fel Înrudite și din categorii gramaticale diferite (substantiv și adjectiv provenit dintr-un verb), sînt prezente Într-o sintagmă validă pentru ambele Înțelesuri doar În această structură verbală simplă și restrînsă. Cu cratima după primul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
segmentarea cuvintelor în vocale, consoane, diftongi etc. ca-ntr-un curs uscat de fonetică și fonologie replicile succedate într-un ritm amețitor, specific exercițiilor de dicție: "Nu mușca de unde miști, nu mișca de unde muști!", Musca mișcă", "muște mișcați!", "muștele mușcă mușcata", "musca mușcă mușcata ta", "mușca-ți-ar musca mușchiul..."105 sunt secvențe circumscrise acestui nivel al parodiei cu suport didactic. Sfera parodiei se extinde însă la nivelul întregii piese care își devine sieși referent, autorul constatând cu disimulată surprindere că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vocale, consoane, diftongi etc. ca-ntr-un curs uscat de fonetică și fonologie replicile succedate într-un ritm amețitor, specific exercițiilor de dicție: "Nu mușca de unde miști, nu mișca de unde muști!", Musca mișcă", "muște mișcați!", "muștele mușcă mușcata", "musca mușcă mușcata ta", "mușca-ți-ar musca mușchiul..."105 sunt secvențe circumscrise acestui nivel al parodiei cu suport didactic. Sfera parodiei se extinde însă la nivelul întregii piese care își devine sieși referent, autorul constatând cu disimulată surprindere că produsul final devenise
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în realitatea prozaică inclusiv a celor mai vizionare și nepragmatice personaje, caracterizează, în schimb, piesele umoristice ale lui V. I. Popa și comedia "amară" a lui George Mihail-Zamfirescu, Idolul și Ion Anapoda. Dacă la V. I. Popa conflictele între generații (Mușcata din fereastră) sau între etnii (Take, Ianke și Cadâr) se anulează melodramatic în final, în piesa lui G. M. Zamfirescu, artificialitatea și convenționalismul constau tocmai în punerea într-o tranșantă și definitivă opoziție a două lumi: pe de o parte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pământului. Boii trag în jug fără a se opinti, iar țăranii merg încet pe lângă ei fără să-i silească. În satul de la marginea pădurii, casele mici și albe, aidoma unui cuibar cu ouă, stau ascunse între grădini și livezi, cu mușcate și zorele la ferestre, cu ghivece de micsandre pe marginea prispei... Pe la vremea amiezii, când Anuca a fost la mătușa Domnica, a găsit-o plângând... Fănuță, cel mai mare dintre cei trei copii, zace de-o săptămână la pat. Cât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vlagă la o masă sub un umbrar strâmb doi bătrâni rămăseseră prinși în șah etern semănau cu două statui înălbite de timp doar cefele bronzate răbufneau din gulerele răsfrânte ale cămășilor strada era îngustă șerpuia către niciunde pe sub ghivece cu mușcate după fiecare colț mă pălmuiau priviri curioase ascunse în spatele unor perdele albe cu flori mari dizarmonice nu știu dacă am ajuns undeva în ziua aceea stoarsă de gânduri dar soarele curgea pe zidul fiecărei case apoi se târa pe urmele
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mă apasă, Nici ce impozite mă sapă, lent, Chiar moartea mi-a împrumutat o coasă, Iar azi sunt doctor. Mâine - pacient. 18 august 2011 Crepuscul apusul privește pe gaura cheii atunci când te dezbraci și arunci de pe tine încă o zi mușcatele din geamuri cântă simfonii roșii țața leana își strigă bărbatul prin curtea plină de păsări iar dealul se apleacă sub greutatea lunii pline nu va mai rămâne nimic din toate acestea iubito doar noi vom împrăștia dragostea pe sub pleduri până la
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
străzile galbene și prăfuite ale Bucureștiului, în cartierele lui vechi, necunoscute de mine până atunci. Umblam toată ziua, recitind versuri în gura mare, oripilând trecătorii cu ochii mei halucinați, cu fața mea palidă și asimetrică, având peste buzele crăpate și mușcate un puf de mustață. Căutam case foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste ca o lamă de brici, aruncîndu-și umbra ca de gnomon peste piațete singuratice. Uneori intram în aceste blocuri enigmatice, pătrundeam în holuri
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
semaine, acum o săptămână Anne trecea prin Jardin du Luxembourg, ploua, a impresionat-o cu adevărat o scenă care s-a petrecut pe o bancă, un tânăr, mi-a povestit ea, și-a abandonat niște desene, inima mea tresare ca mușcată, Anne le-a luat, dacă n-ar fi fost niște desene bune Anne s-ar fi îndoit de gestul tânărului dar, desenele Anei mele au ajuns, je vous en prie, madame, de me dire quelque chose, spuneți-mi orice despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de dolofăneala specifică copiilor și nu a devenit încă o damă cu manșoane. I-am strâns mâna robustă, compătimind-o în sinea mea. Mi-a citit gândurile pe loc. Ochii ei spălăciți aruncară flăcări în timp ce fata își retrăgea mâna ca mușcată de șarpe. Ramona Sprague era singura care semăna cu Madeleine. Dacă n-ar fi fost ea, aș fi crezut că fetița de bani gata e adoptată. Se apropia de cincizeci de ani și avea același păr negru, lucios, și același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fost vândută vreunui paznic de noapte? La etaj, În balconul lung, se uscau rufe imaculate Întinse pe o sfoară groasă. De sus, din cer, ploua o ploaie pe care nu o vedea nimeni. În iarba grădinii, Într-un ghiveci, o mușcată Își ridica tulpinile crăcănate spre nori. În vârful lor, florile sângerii aproape veștejite. Privirea băiețelului, clară, pătrunzătoare, tristă. În clipa În care aparatul de fotografiat Își deschise obturatorul, el, aflat În pădurea străbătută de tramvaiul solitar, Întoarse privirea Înapoi. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de la restructurare. Iar o să-ți spună că ai fost la femei. Inventezi, inventatorule. Femeia străină. O simți pe aproape. În raza ei de acțiune. Casele acelea de provincie sau de mahala. Curate. Pline de covoare ieftine, mobile vechi lustruite, cu mușcate În ferestre dincolo de perdelele croșetate. Macrameuri grele pe servanta care geme de vase. Tabloul de familie. Întotdeauna bunic și patriot. Lemnele frumos stivuite În curte. Gutuile Încă neculese. Un câine, mereu un câine, lătrând. Intră În casă ea. Se aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gândurile Împrăștiate, ca un om care nu știe de unde a venit și Încotro trebuie să se Îndrepte. Ridică privirea spre etajele de sus, Însă văzu doar jaluzele trase și ferestre acoperite de perdele. Ici-colo pe terase se zăreau ghivece cu mușcate cărora ploaia le dăduse o strălucire senzuală, ce Îi amintea de buzele rujate ale unei femei vulgare. La intrarea În clinică era o firmă de o simplitate elegantă, din sticlă neagră, pe care scria cu litere argintii DR. WAHRHAFTIG - DR.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sa, reieșise că nu eșuase total În sarcinile sale. Azuriul dimineții se transformase acum Într-un albastru intens, de parcă marea era suspendată cu susul În jos deasupra Ierusalimului, pe care Îl scălda În voioșia unei grădinițe de copii. Florile de mușcată și de bougainvillaea de prin curți erau roșii ca focul. Gardurile de piatră luceau de parcă fuseseră lustruite. „Nu-i rău, nu?“ se adresă Fima În gând unui oaspete sau turist nevăzut. Lângă cotitura spre cartierul Bait va Gan1 stătea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai inspirați, mai sufletiști, Îmbrăcați În ițari și port oltenesc, mireasă ce-a participat la un moment dat magic chiar cu vocea ei la veselia generală, fiindcă s-a cîntat non-stop Într-o atmosferă de veselie după ce-n cerdacul cu mușcate mirele se dovedise vădit emoționat, printre altele și din cauza elementelor ornamentale „care-au conferit miresei un look de domniță bizantină”, dar În 1453 turcii n-aveau cunoștințe de limba engleză, n-aveau look, și au cucerit ca mitocanii Bizanțul tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Zoe prinse momentul din volé, strecurând o informație de ultimă oră: Auzi că, miercuri, madam Șocarici, un model de femeie liniștită, la cei 80 de ani ai ei, a început să arunce din senin de pe balconul blocului cu gavanoase de mușcate și cu jardiniere, proiectându-le la întâmplare în capul trecătorilor. Când a terminat de aruncat cu toate oalele și cu toată muniția din bucătărie, cică s-a aruncat și ea de la etajul șapte... Așa, fără vreun motiv evident. A înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rând din dormitor, și ne uita ziua în pijamale. Dimineața, scoteam pompițele din baie și stropeam florile de pe balcon: începeam cu urzica roșie, turnam apoi câteva picături la violete, continuam cu trandafirii și regina nopții și, la sfârșit, udam bine mușcatele și kalanchoe. Seara, zăceam în trening pe canapea, cu tricourile atârnând din pantalon. Rutina existenței domestice, plăcută și calmă, ne garnisea deja zilele și nopțile, oricât de mult am fi încercat s-o ignorăm: ne învățasem săruturile, cunoșteam locul alunițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]