496 matches
-
aici se mișcau Încolo și Încoace patru. Poate că văd dublu, Își spuse medicul. Scena părea desprinsă din tablourile lui Bosch. O masă Încărcată cu resturile festinului se deplasa prin cameră, Încălțată ca un om. Nu cumva se pitise vreun mușteriu sub ea și, ca să-l sperie pe Noimann, umbla chircit În patru labe, având o pereche de adidași prinse pe mâini? Sau poate că, În loc de unu, se ascundeau sub masă doi oameni? Sau poate că, din pricina beției, Noimann avea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bem, deci, și pentru morți, și pentru vii...” La toate acestea, medicul mai adăugă o frază alambicată, din care se putea deduce că locatarii vechilor morminte ce-au fost strămutate de la locul lor sunt ceva mai vii decât mulți din mușteriii ce se Înghesuie la mese. „Faceți cumva aluzie la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pe scaunul pe care abia se așeza și, fâlfâind din mâneci, cânta până-i ieșeau ochii din orbite, apoi se așeza din nou la masă. „Ce mai cocoșel”, făcu și Lily Fundyfer și brusc fu apucată de același simptom. Ceilalți mușterii, aflați la alte mese, contaminați de spasmele lui Oliver, se ridicau și se așezau pe scaune, cântând la unison cu el. Chiar și Bikinski, care se ferise să se atingă de frigăruile lui Satanovski, se molipsi și el de ciudatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vedea uneori cum i se perindă prin fața ochilor mereu același chip, mereu aceeași mască. Pe măsură ce Înainta spre primul sau poate că ultimul vagon, figurile Îi deveneau din ce În ce mai cunoscute. Tot alergând, stomatologul avu impresia că În tren se adunaseră aproape toți mușterii de la Corso. Un compartiment Întreg era ocupat de Bikinski, reprezentat În mai multe ipostaze. Și tânăr, și bătrân. Privit din față și din spate, cu și fără barbă. În chip de stâlp de afișaj, Încălțat cu adidași Nike și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i fața ei Și pe ea, luceferei, Cafenii sânt negii trei, Trei sori morți din altă lume, Cu păr, raze de cărbune, Hăt în fund la soare-apune. Și-nainte, nu mai știu... Pezevenghe, chip hazliu Am să-ți vin tot mușteriu. Pezevenghe, psihi-mù, Lasă-mă să dorm de-acu. Huu... miul biul giù Miul biurè doldù - Hananîma mù! RĂSTURNICA "Tweep for Adonis - He is dead1 Shelley Plătit am fost să zic de mort E mâna stângă grea de-un ort, Deci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe un mare colecționar de destine. Carnavalul se tîrăște aidoma unei lehuze uriașe prin oraș. Pe mîinile clovnului se usucă sîngele bătrînei omeniri. LÎngă taverna lui Iani Îmi dictez testamentul, de sus se preling anevoios lacrimile celor celebri, Împroșcînd taverna, mușterii și pe toți poeții licențiați care beau și beau pe tăcute sub copacul alb, beau nemușcați Încă de vipere, beau doar În dezvățul de dumnezeu. Îmi dezmoștenesc din cînd În cînd mîinile. Și nu doare. La căldura focului, beau În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
la o măsuță pe care, deși este curată, o șterge cu șervetul pe care îl poartă pe umăr. La fel face și cu cele două scăunele de lângă masă. Să șade sfinția ta și sluga la mata ca să ne șade și mușteriii! Până să ne așezăm, se arată și Alî cu două ulcele brumate pline cu bragă, din care încă sar mici stropi... Se guste sfinția ta și se vede că iaste de la gheața... Vorbele turcului sunt însoțite de un zâmbet ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe bătrânul călugăr...Apoi, până să punem mâna pe ulcelele cu bragă, turcul dispare și, ca adus de vânt, se întoarce cu covrigi calzi așezați pe un fund de lemn. Nu zăbovește nici o clipă că se repede să întâmpine alți mușterii...Mulți poartă giubele din țesătură scumpă. Turcul nu prididește cu plecăciunile și cu întrebările : „Ce dorește la luminăția voastră?”... Am căutat să descopăr și alte suflete care să-l ajute pe turc. Nici pomeneală. Doar un flăcău șterge tejgheaua și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
desfăcându-și hamurile lor de piele pe furiș, abandonară tiptil ceremonia și o tuliră spre piețele de fructe și de legume, unde baruri pline de jus etalau, cu sutele, acele vaci vegetale ale furnicilor, care, atârnate de tavan, își așteptau mușteriii. Însoțit de o tânără furnică, având ochi înguști, de cobalt albastru (o raritate la aceste vietăți din Ordinul himenopterelor), greierele-viorist porni, fierbând de mânie, în căutarea fugarilor. Luându-se după dâra de țigări scumpe, fumate numai pe jumătate de cosașii-verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
bâlbâit și cu gânsac Jupân Marcu M. Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare peste doi draci și jumătate Cei doi draci și jumătate Ghimizdroc lăudărosul Aschimodie gâlcevitorul Muțachi șmecherosul Pâșpâlică, scripcar brunet și oportunist Mușterii fără treabă prin iarmaroc Un urs deranjat Partea întâi Tabloul 1 (Acasă la Dănilă. Curte țărănească. O parte din gardul de nuiele, în stare destul de proastă. În dreapta cuptorul cu vatră și trunchiul pentru despicat lemne. Alături, prepeleacul, înalt și gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-nvăț eu. Boii tăi sunt mari și frumoși. Iaca, eu, gospodar de frunte în sat, precum bine știi, n-am avut niciodată așa o pereche mândră de plăvani. Tu fă așa: ia boii de funie și-i du la iarmaroc. Mușterii au să se găsească berechet. Vinde-i și cumpără alții mai mici și mai ieftini, iar cu banii rămași cumpără-ți un car, și gata, ai să dobândești ce-ți lipsește. Iară eu scap și cu carul nehârbuit și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care am mai învârtit eu daraveli și altădată; drept acolo ne oprim, și-aici ți-a fi capătul! (merge la tejgheaua care închide, de-a latul intrarea în prăvălie. Bate în scândură) Ei, jupân Marcule, acasă ești? Iaca-ți fug mușteriii și dumneata habar n-ai! MARCU (din interior, vine la tejghea): Cine bate și cine strigă? Care mușterii, mă rog? DĂNILĂ: Ziua bună, jupâne, eu îs. MARCU: Să fii dumneata sănătos, Dănilă. Da' de ce bați și de ce strigi? DĂNILĂ: Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
merge la tejgheaua care închide, de-a latul intrarea în prăvălie. Bate în scândură) Ei, jupân Marcule, acasă ești? Iaca-ți fug mușteriii și dumneata habar n-ai! MARCU (din interior, vine la tejghea): Cine bate și cine strigă? Care mușterii, mă rog? DĂNILĂ: Ziua bună, jupâne, eu îs. MARCU: Să fii dumneata sănătos, Dănilă. Da' de ce bați și de ce strigi? DĂNILĂ: Păi, treceam și eu pe-aici și am dorit să aflu dacă-ți merge vânzarea. MARCU: Și dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să pun în ea francii care dau pe de lături! Eu zic așa: trage folos din cheful meu căt mai ai timp, și ia punga. S-ar putea, peste o minută, să mă răzgăndesc. Așa să am eu noroc de mușterii mai buni ca dumneata! DĂNILĂ: I-auzi vorbă! Adă punga-ncoa, jupâne, și ține gânsacul. Să-l mesteci sănătos! MARCU: Și dumneata să porți sănătos punga. Adă gănsacul să-l duc repede undeva, să nu-mi facă, doamne ferește, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
este bună dar trebuie să te ții de ea... Iar dacă lași băutura, atunci să nu uiți niciodată unde ai pus-o! Cum primăvara mângâie acoperișurile cu degete catifelate și calde, cârciumarul a scos mese pe terasă, sub umbrar, iar mușterii - gâdilați plăcut de razele soarelui - Își ung gâtlejurile cu beuturile care fac viața dulce și capul greu dimineața. Muzichia de pahar și de inimă albastră, filozofează Gicu, aduce sete și mai mare pe șoseaua gâtului. După care cântă, spre amuzamentul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nici melodia asta cu 300 de oi nu mai e valabilă, că ne mor și oile de foame, iar Miorița și-a făcut bagajele și-a emigrat, ca să-și caute fericirea alături de un berbec cu vilă la Nisa. Intră un mușteriu În cârciumă, Îl vede pe Sandu În salopetă și duce mâna la tâmplă, În semn de salut. Noroc bun, tovarășe! Cincinalu-n patru ani jumate! Sandu Șpriț se răsucește către el. Noroc, tovarășe, ia de bea, că plătește partidu’! Gore și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
destul, dacă mor să mor sătul!!! 30.05.2009 Parabolica Când eram În vremea mea, șapte mândre mă ținea, șapte mândre din trei sate și mi le iubeam pe toaaaate... Lăutăreștile de fiecare zi răsar din cele două boxe, iar mușterii cârciumii discută despre furtuna teribilă care a lovit tam-nisam localitatea. Îngândurat, Sandu Șpriț a oftat ce a oftat, apoi a deschis discuția care-l rodea În interior precum roade șoarecele porumbul de la siloz. Dragă Gore că tu știi cât te
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
degeaba. Iț tu leit, cum spune englezu’. Și englezu’ știe, că de-aia l-a avut pe ciurcil. A avut și danchercul, da’ l-a avut și pe ciurcil. Și s-a simțit... Cârciuma din cartier este plină ochi de mușterii. Ziua votului pentru europarlamentare s-a Încheiat de vreo jumătate de oră, dar ziua chefliilor nu, fiindcă, după cum spune Sandu Șpriț de câte ori are prilejul, nu s-a născut cârciumarul care să mi Închidă mie ușa-n nas. Cotizez destul aici
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
personaj simplu, modelul cetățeanului onorabil care dorește să mănânce bine, să bea bine, să trăiască bine și și-și vadă țara pe drumul către mai bine... Gicu și Gore Îl arată cu degetul pe Sandu Șpriț și strigă către ceilalți mușterii: Acesta este candidatul ideal, ascultați-ne pe noi, știe să răsucească discursul electoral, ne-au dat și lacrimile... Sandule, peste cinci ani te ajutăm să strângi 250000 de semnături și președinte te facem. Pe Gicu Îl pui la Senat, iar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
acoperișuri, un cer scăldat În albastru, fără nori, nicio răsuflare de vânt care să răcorească decorul. Pe terasa cârciumioarei din cartier este lume multă, pestriță, Înghesuită În jurul meselor acoperite de pălăriile multicolore ale unor umbrele cu largă deschidere vorba unui mușteriu pus pe glume. Sandu, Gore și Gicu stau la masa lor, rezervată În prealabil, la primele ore ale dimineații, prin telefon - cei trei cheflii sună prin rotație, pentru ca minutele de pe cartele să fie consumate În mod egal -, fiindcă niciunul dintre
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
care Tovarășul ne sugera că nu ne este prietenă. Și nici nu ne era. Excursioniștii erau înarmați până în dinți cu bibliografie turistică: tricouri, sticle de coniac, cosmeticale, adidași șterpeliți de muncitorii de la fabrica Pionierul și vânduți prin rețele conspirative la mușterii, mai ales la cei care asigurau comerțul invizibil în CAER. Acest comerț, reciproc avantajos de altfel, se desfășura în locuri consacrate: lifturi, camere de hotel, toalete de restaurant. Tovarășii de la „Brațul secular” n-aveau nici o treabă cu acest comerț, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din electoratul lui Bush și Schwarzenegger, dar în care Adi ar fi fost încântat aproape ca la un China Bufet, fără Dragoș. Una peste alta, atunci când nu ai subtilități de limbă și auzi doar zumzetul mulțimii, nu știi cine sunt mușteriii și constați, cum constați mereu aici, că toți sunt curăței. În fine, am ajuns la casa din Monroe County, Ketcham Road. Dan pusese niscai decorațiuni, căci la sfârșitul săptămânii viitoare este Halloween. Dovleci cu lumini în ei, vampiri agățați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă, neguțătorii și mușteriii sunt niște actori mascați, niște dansatori somnambuli. Omar merge pe orbecăite, când la stânga, când la dreapta, se teme să nu cadă sau să nu-și piardă cunoștința. Pe neașteptate, dă peste o piațetă scăldată În lumină, adevărată poiană În junglă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la el ca la un Dumn ezeu. După doi ani m‐ am întors acasă, ș‐am început să fac singur iconițe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi așterneam hăinuța jos, îmi întindeam marfa pe ea și‐ mi așteptam mușterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la țară, mă întrebau cine le‐a zugrăvit, le spuneam că eu ... și cumpărau, bieții oameni, ziceau că‐ s icoane cu noroc, de la copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dacă, scriind-o, îmi pierd sufletul. A fost un alt vis, poate ultimul vis. Poate pierderea dorinței de viață este un răspuns. Am obosit. Au pierit visurile. Tarabă mea e goală acum. Privesc nepăsător la ea. Nu mai aștept nici mușteriii. Mircul a murit de mult, e timpul poate să moară și acesta tarabă goală de vise... Apă e caldă. Lumină argintie a lunii umple cerul. Încotro o iau acum? Spre larg, ca Martin Eden? Spre mal, căutând în slipii ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]