583 matches
-
promis tuturor suratelor că dorește să-și păstreze prietenele pe care a reușit să și le facă și de aceea o să muncească și o să se joace împreună cu ele. Furnica bătrână o felicită și o aprecie pentru hotărârea ei, pentru că în mușuroi deviza este „Toți pentru unul și unul pentru toți “ Cum se apar bebelușii ? - Uite cum stau lucrurile. La început, când tu erai mică, înainte să te naști, erai sus în Ceruri și așezată pe un norișor, te uitai spre Pământ
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
apariții „Dictatura o tragedie națională” vine să demonteze în continuare mecanismul aparatului poliției politice pentru a scoate în evidență diabolismul său, în care odată căzut, viața „dușmanului de clasă”, vinovat sau nevinovat, devenea un calvar iar omul un lepros, un mușuroi, în jurul căruia se planta un gard de sârmă ghimpată, izolantă, rea conducătoare de încredere. Încarcerat în acest spațiu dezumanizant, individul ostracizat nu mai avea nici o scăpare. El devenea din om - „obiectivul” - terenul de activitate al unui întreg aparat, care-și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
Era o movilă lunguiață, invadată de rugi de mure și abia când am văzut crucea rudimentară de piatră, înverzită de licheni, ne-am dat seama că ne aflam de fapt dinaintea unui mormânt. După aceea am mers o vreme printre mușuroaie imense care păreau mușuroaie de termite. Sau vor fi fost tot morminte? N-aveam de unde să știm. Ne obișnuisem cu ele și treceam ca printr-un imens cimitir păgân de vreo jumătate de oră, când ne-am pomenit în fața unei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
invadată de rugi de mure și abia când am văzut crucea rudimentară de piatră, înverzită de licheni, ne-am dat seama că ne aflam de fapt dinaintea unui mormânt. După aceea am mers o vreme printre mușuroaie imense care păreau mușuroaie de termite. Sau vor fi fost tot morminte? N-aveam de unde să știm. Ne obișnuisem cu ele și treceam ca printr-un imens cimitir păgân de vreo jumătate de oră, când ne-am pomenit în fața unei capele, părăsită de multă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cojită, un liliac adormit; și abia când ne-am uitat la altarul de cărămidă am tresărit. Florile erau proaspete. Ceva ne-a atras atenția după aceea în drum spre colibă. O movilă lunguiață acoperită de rugi de mure, asemănătoare cu mușuroaiele imense de care trecusem, dar cu totul izolată. Nu părea să fie ridicată de curând și totuși prima oară n-o văzusem. Era pe jumătate ascunsă de o tufă de mărăcini și vegheată de o sperietoare făcută din paie. Când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
împreună luna și-un pescar norii călători - din când în când răsare luna în gară frunze-nroșite - bunicul și-amintește de-un fost camarad tremur de frunze - câteva raze joacă v-ați ascunselea ziua recoltei - un grăunte de porumb intră-n mușuroi plimbare nocturnă - cam toate frunzele mici felinare focul de vreascuri - în fereastră bunica ascultă toamna ziua recoltei - într-o coșarcă goală un prunc adormit cocori în zare - cu toate gândurile așa departe.. șuierat de tren - ultimul cocor se pierde în
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
reușit. Dar a început un alt calvar: pomparea serului în mușchi. Panta Rhei! Așa că a trecut și asta. Durerea, însă, o mai simt, parcă, și acum... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Formidabil! Ce tare mă-nțeapă piciorul drept! Parcă aș avea un mușuroi de furnici în el! Cum naiba oi fi adormit? L-oi fi așezat eu cine știe cum și... ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...Ce teribil! Se pare că am ațipit, sau, mai bine zis, am adormit ca o valiză uitată-n gară (cum ar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care nu putea fi decât al coioților. Animale, care, toate, îi auzeau pe oameni și îi știau doar ca parte a rețelei mai ample de zgomote. Ființe vii de toate soiurile, pentru care barul de pe șosea era doar un simplu mușuroi în relieful mereu solicitant, un simplu nod colcăitor în biom, numai bun de exploatat. Ea își ridică ochii spre el, cea mai singură femeie pe care o cunoscuse vreodată, înnebunită după o legătură, după o dovadă că toată existența asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
învăța sub o presiune prea mare. Pînă la examenul de bacalureat, punctul culminant al celor cinci ani de școală, mai erau doar cîteva luni, și în jurul lui toți elevii se cocoșau peste pupitre și se ascundeau ca niște cîrtițe în mușuroaiele pe care le aveau de studiat. îi privea cu un regret lipsit de patimă, la fel ca acela cu care îi urmărea cum joacă fotbal sau se duc la dans; activitatea în sine nu era interesantă, ci puterea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. "Să gust numai", am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. "Aș vrea să mă culc, mă doare capul", se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din nou sticla la gură și după ce-am șters
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chibrit în cale. Parcă renăscuse în mine copilul de odinioară. "Nu vă plac furnicile" mi-a spus Călugărul. Ar vrut să-i răspund că nu mi-au plăcut niciodată, deoarece nu știu să fie singure, nu pot trăi decât în mușuroi, dar el se îndreptase spre ușă. Mă întrebam dacă era cazul să mai iau un somnifer, când ușa s-a deschis din nou și, de data asta, și-a făcut apariția însuși Bătrânul. M-am ciupit de mână ca să verific
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la T.V.R. La cei 95 de ani ai săi, intervievatul trage o serie de concluzii privind societatea românească de după 1989 - remarcând pe deplin justificat: Lipsa bunului simț și al celor șapte ani de acasă. Clasa politică românească e un adevărat mușuroi de furnici, răvășit, răscolit de patimi politice și de interese vinovate. Peste tot, în toate straturile societății, nu mai e lumea bunului simț de altădată, ieșind în evidență calitatea inferioară a politicienilor. Unii politicieni din trecut își sacrificau averile în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vistieria țării. Odată fenomenul declanșat, observatorii politici avansau ideea că e doar începutul mișcărilor revoluționare pe continentul african - Yemenul, Algeria și apoi Egiptul continuă cu repeziciune propagarea mișcărilor pentru regimuri democrate. Timp de trei săptămâni Egiptul semăna cu un uriaș mușuroi de furnici în mișcare accelerată, haotică. După 32 de ani, Mubarak se vede confruntat de o violentă manifestare a voinței populare. Piața Centrală din Cairo, martoră la triumful puterii lui Mubarak, este acum locul în care masele populare au manifestat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tu ai avut mai mult noroc când trăiai. Pe cărările înguste de pietriș din cimitir sunt băltoace de apă, iarba crește peste tot, nu vor trece nici o sută de ani și nu se va mai ști cine se află sub mușuroaiele de pământ, și, chiar dacă s-ar ști, e îndoielnic că mai interesează, morții, s-a mai spus, sunt ca niște vase crăpate, care nu merită prinse cu vechile cârlige de fier care uneau ce era spart și separat, sau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a adus sticla și, în picioare, cu brațele încrucișate, aștepta să mă țin de cuvânt. „Să gust numai”, am mințit-o, pentru că acum nu mai vroiam să plec. Am tras o dușcă zdravănă care mi-a umplut stomacul cu un mușuroi de furnici fierbinți. Când fierbințeala s-a stins, am mai băut o dată. „Aș vrea să mă culc, mă doare capul”, se prefăcu Marta. M-am uitat la ea, am dus din nou sticla la gură și după ce-am șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chibrit în cale. Parcă renăscuse în mine copilul de odinioară. „Nu vă plac furnicile” mi-a spus Călugărul. Am vrut să-i răspund că nu mi-au plăcut niciodată, deoarece nu știu să fie singure, nu pot trăi decât în mușuroi, dar el se îndreptase spre ușă. Mă întrebam dacă era cazul să mai iau un somnifer, când ușa s-a deschis din nou și, de data asta, și-a făcut apariția însuși Bătrânul. M-am ciupit de mână ca să verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
loc drept care mirosea ca atunci când vântul stârnea praful fierbinte de pe stâncile muntelui. Ici-colo, niște flori verzi și albastre, pline de spini - cei ca tine le spun buruieni. Cât vedeai cu ochii, numai buruieni și ciulini, petece de iarbă uscată și mușuroaie. Nici potecă nu mai era. Am luat-o agale, drept Înainte și am tot mers, urmând sfatul lui Moru cel uscățiv. Pe la amiază, m-am oprit și am scos din desagă peștele afumat primit În dar la plecare. Era sărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gheață, rele, care păreau că au ochi cu care se uitau după noi. Ne Îndemnam unii pe alții să alergăm din ce În ce, căci Scept și ai lui ieșeau și ei În tăpșanul uriaș - precum niște furnici izgonite din mușuroi, se lăbărțau de la o margine la alta a stâncilor, grăbindu-se pe urmele noastre. - Tată, doar n-om avea ghinionul să-i Înfruntăm aici, unde nimeni n-o să afle de lupta noastră! zise Barra. - De ce ți-e teamă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
frâng oasele, răcni el. Azvârli un picior care mă izbi În piept, aruncându-mă În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra osului ce ține brațul, spintecându-l acolo unde știam că-l voi da Umbrei repede și fără chinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Pentru că voia să vadă cu ochii lui ce se Întâmplă Între Vela și mine În New Hampshire. O zi i‑a fost de ajuns. - V‑am urmărit, mi‑a spus el, și am văzut că te‑a izolat pe un mușuroi de furnici. Faceți vreodată ceva Împreună? Vă plimbați? - Dacă stau să mă gândesc, nu. - Înotați? - Uneori ea plonjează În piscina vecinului. - Organizați picnicuri, barbecue, aveți musafiri, petreceri? - Nu‑i genul ei. - Ție nu‑ți poate vorbi despre interesele ei capitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un fel de Înțelegere tacită a ratării, Încercând să ne păstrăm demnitatea. indiferent de ce discutam, Împărtășeam cu toții sentimentul acut al eșecului. În sinea noastră știam că suntem niște tipi mediocri, cu niște joburi de rahat, niște furnici prinse Într-un mușuroi prost făcut. Sub gerul iernii, destinele noastre se făceau și mai mărunte și doar vodca fiartă și serile de poezie de la muzeu, la care mergeam din când În când cu toții, ne mai dezghețau inimile. Dar roata Înțepenită a destinului fiecăruia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un fel de înțelegere tacită a ratării, încercând să ne păstrăm demnitatea. Indiferent de ce discutam, împărtășeam cu toții sentimentul acut al eșecului. În sinea noastră știam că suntem niște tipi mediocri, cu niște joburi de rahat, niște furnici prinse într-un mușuroi prost făcut. Sub gerul iernii, destinele noastre se făceau și mai mărunte și doar vodca fiartă și serile de poezie de la muzeu, la care mergeam din când în când cu toții, ne mai dezghețau inimile. Dar roata înțepenită a destinului fiecăruia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în creier un fel de hohote de rîs, reacțiile celor care mă citeau... aveam sentimentul că toți acești oameni, citind romanul Domnișoarei ri, mă pipăiau de fapt pe dinafară și pe dinăuntru, intrau în mine ca niște furnici într-un mușuroi, îmi vizionau fantasmele și îmi notau gîndurile. a doua zi la ora șapte dimineața m-am smuls din patul în care asudasem de atîta agitație, am făcut un duș, m-am ras, am încercat să-mi remodelez fața pentru a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Vechi, atâta cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală, cu cârciumioarele ponosite, să-ți pierzi clanța prin ele de n-aveai uitătura frumoasă, cu ulcioarele izmenite, cu asfalturile cutate precum pielea de elefant ori bombate precum spinarea mușuroiului de cârtiță de încordarea sutelor de copaci ce se învederau centenari, cu arhitectura intimistă și lipicioasă, de rămânea și buldozerul pe gânduri când primea de demolat câte ceva și până și dânsul, buldozerul, se apropia de clădire luîndu-și toate curteniile și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aliniată pe lângă pereți. Asupra covorului vioriu, reflectând un mic lustru de cristal și nervozitatea maniacală a oglinzilor. La o măsuță, un chip bărbătesc, intimidat, lăcrămos, dat la glașpapirul intemperiilor de pe tarlale, își ținea brațul stâng încordat, deasupra vâlvătăilor unui mușuroi de furnici, încolăcindu-i, acelui bărbat, brațul stâng, sub forfoteala lor de mici și bestiale insecte. Iar după ce-i păscuseră complet, nefericitului, nefastele linii ale Soarelui și ale Inelului lui Venus din podul palmei, acum sub bunele oficii ale fermecătoarei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]