887 matches
-
cuvinte luate din periferia orașului, din limbajul hoților, prostituatelor, cuvinte argotice. Apropierea acestor poezii de tablourile lui Goya nu este lipsită de temei. „Nicăieri ca în scrisul lui Arghezi, afirmă Ov. S. Crohmălniceanu, nu abundă atâtea scame, câlți, fuioare, paie, mucuri, zdrențe, scrumuri, ca în opera argheziană“. Se pot întocmi liste și de expresii arhaice și rustice, dar și de expresii argotice: „cârmâz“, „scăpău“, „fraier“, „birlic“, „putoare“. Altă idee din Testament privește ridicarea țăranului din planul material în cel spiritual, fapt
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
a făcut liniște. Iliescu zâmbea calm, parcă întinerise cu zece ani. Nici nu-și desfăcuse bagajul, dar a fost totuși surprins: așa repede, ați venit, copii? S-a întors către colțul celulei, unde o mogâldeață plângea cu mustața plină de muci: Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
organizatorilor- venite, probabil, din lipsa de experiență - am văzut, de Paști în 2017, alt București. Oameni care-și lasă loc să treacă, nu se înjură unii pe alții pentru că trebuie să facă slalom cu bicicleta, nu aruncă pe jos nici mucuri de țigări și nici ambalaje din plastic. Locuitori din acea categorie care nu au nevoie de concerte, scene, urlete, aglomerație, miros puternic de grătar și bere ca să-și descopere orașul. Calea Victoriei a sunat și a mirosit, în schimb, a capitală
prima decizie a primarului Firea și pentru „ceilalți” bucureșteni () [Corola-blog/BlogPost/339227_a_340556]
-
prima clipă dar avea o voce ce era capabilă să topească munții, caldă, masculină și fermă. Cum se întâmplase de fapt numai știa nici ea, uitase amănuntele legate de el, dar ciudat chiar si numărul străzii o reținuse, chiar și mucul de țigară de lîngă stâlp se folfila-se prin amintiri. Dar el, el era absent în acest peisaj mental ca fințare, doar în ale sale acțiuni mai pâalpâia prin teacurile de amintiri. - Domnișoară trezește-te ! îi spuse un necunoscut pe stradă
MÂNTUIREA II de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341994_a_343323]
-
mine Pentru că învers în slove Pe cei demni cum nu-s aceia Și că stihu-mi un alcov e Unde spovedesc femeia... Cel mai abitir mă-mproșcă Demagogii, politrucii: Pui de cuci ce sug la cloșcă Și la miere le curg mucii... Ci chemând la deșteptare Pe-adormiții-ntru-pieire, Incomod și-ncurc pe care Proști îi vor și-n ne-simțire. Spusele-mi tăind ca barda, Iuștiind pleasnă ca biciul Către ăl de sare coarda, Îl ofusc șfichindu-i viciul. N-am a mă înmărmuri
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
mult mai importante decât gramatică sunt sensibilitatea sau, după caz, patriotismul. De câte ori aud apărări de felul celor de mai sus, îmi aduc aminte un banc de prin anii '50. “La o recepție, atașatul cultural de la ambasada rusă își șterge sistematic mucii cu degetele. La un moment dat gazdă nu mai suportă, se duce în fața lui și îi spune: - Niet kultiura ! Rusul răspunde arogant: - Kultiura iești, batistă niet !” Referință Bibliografica: Despre cultura anumitor scriitori / Dan Norea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DESPRE CULTURA ANUMITOR SCRIITORI de DAN NOREA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342294_a_343623]
-
aerul. Mereu se cocoțau pe gard rupând crengile încărcate cu roade ale cireșului, ori se jucau și scăpau mingea peste straturile ei de flori. Și adulții îi dădeau bătaie de cap scuturând praful peste balcoane, sau aruncând resturi menajere și mucuri de țigări pe geamuri. Se certa cu toți împărțind vorbe de ocară în stânga și-n dreapta, lucru pentru care nimeni nu o prea avea la inimă. Prin preajmă era totuși un suflet de om care o înțelegea. O femeie între
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
își dădu seama că erau complet în afara problemelor. De nervi, îi arse o linie peste degete consilierului Gligore Crabstone un unchi din partea nevesti-sii, un nemernic idiot care și acum, în mijlocul unui dramatic brainstorming, halea alunele de protocol și își trăgea mucii, total indiferent la suferințele enunțate de șef. După corecția suportată, bătrânul consilier se replie în carapacea sa și nu mai scoase nici un scâncet. Vicleanul Costel Gellfish, un cumătru, mai țăran el, dar foarte alunecos și toxic, prinse din zbor mișcarea
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
îl rugau pe nea Gică să dezlege băiatul, a venit mama lui, nimic! Doar milițianul a fost salvatorul! Am mâncat strugurii aceia acri de mă dureau obrajii de atâta acreală, uneori aveau gust sărat, se amestecau cu lacrimile și cu mucii... Mult timp am îndurat umilința, cearta părinților, glumele celorlați, a fost mai greu decât a suportat Winnetou în tabăra comanșilor, când a fost legat de stâlp! Spre sfârșitul verii întâmplarea a căpătat o aură eroică, la școală deja povesteam despre
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
de Asociația Familială „Mototolea”. Până să-i iasă actele s-a concentrat pe „nomber doi”, acțiunea de filaj. Chestie care l-a scos din pepeni pe Nae Mărunțelu: --Mă, nea Mototoleo, dar dumneata nu mai ai treabă? Una-două, îți pică mucu’ pe tejgheaua mea. Văz că te-a dat în șomaj și, în loc să-ți cauți de treabă în altă parte, faci umbră la vitrina mea. Care-i șpilul? --Poate mă angajezi ca vânzător, Nae, că te văd cam aglomerat. Ce zici
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
maximă. De ce fac așa? Pentru că tăițeii se mănâncă fierbinți. De ce nu așteaptă să se răcească? Pentru că se umflă. Secrețiile nazale. Pentru că suflatul nasului în public e considerat ofensator, în perioadele de răceli, gripe și alergii la polen, japonezii își trag mucii înapoi pe nas din minut în minut și nimeni nu pare să aibă o problemă cu asta. Nimeni în afară de mine, se pare, și toți străinii cu care am stat de vorbă despre subiect. Fără căști, o călătorie dimineața, la o
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
cu pantofi parcă abia scoși din cutie, femeile dimineții, proaspete ca niște răni deschise, desprinse din reclame la șampon și gel de duș, elevele de liceu, ah, cimitir al vârstei mele mijlocii, toți și toate își trag polifonic și nesănătos mucii înapoi. Mai puțin copiii, care încă nu știu faza cu trasul și îi lasă pur și simplu să curgă, tencuindu-i din când în când pe față cu mâneca, fără ca mamele (sau educatoarele de la grădinițe) să se sinchisească în vreun
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
la telefon în tren/ metrou/ autobuz, după cum, tot rar, am mai văzut cutii și pungi lăsate în urmă după golire. Pentru că suflatul nasului în public e considerat ofensator, în perioadele de răceli, gripe și alergii la polen, japonezii își trag mucii înapoi pe nas din minut în minut și nimeni nu pare să aibă o problemă cu asta. Nimeni în afară de mine, se pare și toți străinii cu care am stat de vorbă despre subiect. Fără căști, o călătorie dimineața, la o
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
Împrăștiindu-mi frunzele de toamnă, Pe chip doar umbre-adânci se mai răsfață Ca un jurat ce anii mi-i condamnă. Prin aer vântul șuieră-n cucută, Iar zilele sunt marș în defilare, Lumina scade-ncet,încet pierdută, Rămâne ca un muc de lumânare. Amurgu-și scurge sângele în umbră, Mici felinare se aprind pe cer, În noapte vântul peste mine umblă Ducându-mi gând și suflet în eter. Din depărtare iarna-mi suflă-n față, Albindu-mi toamna cu luciri de gheață
SONETUL TOAMNEI MELE de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342769_a_344098]
-
Împrăștiindu-mi frunzele de toamnă, Pe chip doar umbre-adânci se mai răsfață Ca un jurat ce anii mi-i condamnă. Prin aer vântul șuieră-n cucută, Iar zilele sunt marș în defilare, Lumina scade-ncet,încet pierdută, Rămâne ca un muc de lumânare. Amurgu-și scurge sângele în umbră, Mici felinare se aprind pe cer, În noapte vântul peste mine umblă Ducându-mi gând și suflet în eter. Din depărtare iarna-mi suflă-n față, Albindu-mi toamna cu luciri de gheață
SONETUL TOAMNEI MELE de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342769_a_344098]
-
Îl iert pe Philippide. Nu putusem în deșertul hindus să-mi reîncarnez contemporanul, pe Buzzatti, nici pe frate-meu. Rămân Eminescu. Sunt nebun dacă-l reneg pe Napoleon. Nu sunt Napoleon, sunt Buzzatti. Mircea Eliade la Paris, Radu Cosașu la mucul Flăcării, Ion Horea, Mihai Velcescu la Botoșani - în neant să nu fie nimeni? Swami Niktynand, yogi modern, umor și muzicalitate. Cidanandji semnifică depășirea mașinii întru idealul supraomenesc al vitalității. Întrebând care sunt practicanții de excepție, i s-au spus numele
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
alte surse decât ambalajele, după cum urmează: ● Ambalaje () recipiente din sticlă, metal, plastic pentru băuturi o cutii de carton și ambalaje din folie de plastic () pahare din plastic, carton, hârtie etc. ● Produse care nu sunt ambalaje () gumă de mestecat o mucuri de țigară Tipurile de costuri de curățare a deșeurilor, suportate de autoritățile locale, includ măturatul și colectarea manuală, furnizarea și întreținerea coșurilor de gunoi, măturatul mecanic, gestionarea serviciului și pot include, de asemenea, educația și aplicarea legii în materie de
PLANUL DE ACȚIUNE din 5 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276965]
-
moi și se-aplecă spre zăplazul gardului să nu cadă și se târî binișor spre casă, tiptil, fără să mai zică vreun cuvânt... Și se așeză pe prispă să mai doarmă, dar nu mai putu să închidă ochii, aprinsese un muc de țigară și privea pe cer cum se sting tăciunii nopții, ai acelei nopți nenorocite care-l lăsase beteag și blestemat să meargă toată vița în cârjă. Veni dimineața cu treburi și cu rosturi noi, dar Norocel rămăsese pe prispă
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
mare talent și putere de muncă”, este părerea lui Silvian Ionescu în “Victor Ion Popa, caricaturist, în Bis.Arta-Teatru-Cinema-Muzică”, București, 6 aprilie 1946, p. 5. “Îl văd la o masă de lucru din stejar afumat, în fața unei scrumiere ticsite de mucuri, cu ceașca de cafea plină lângă un termos imens. În încăperea cât o chilioară - situată în spatele scenei - cu pereții acoperiți de afișe, de schițe, cu rafturile gemând de cărți, un om cu fruntea înaltă și brăzdată se plimbă nervos, își
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
al meu care rezolvă el tot! Bietul manager răspunse fără să-și mai șteargă lacrimile: Avem! Șef la secția proctologie! - Brava, bă! Nu știu io ce dreacu’-i asta, da’ dacă-i dă șef, e bună! Hai, noroc, șterge-ți mucii și de mâine când vine băiatu’ ăsta al mio, nu mai ai griji! Bă, da’ tu-n partid ai intrat!? Că dacă nu, nu te văd bine! Să nu spui, dup-aia, că nu-ți sunt preten și nu ți-
MISTERUL PROFUND AL PROFEŢIILOR MAYA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379522_a_380851]
-
Că dacă nu, nu te văd bine! Să nu spui, dup-aia, că nu-ți sunt preten și nu ți-am spus! Destul de târziu după plecarea demnitarului a avut tânărul manager puterea de a pune în aplicare recomandarea referitoare la muci. A doua zi însă, tânărul medic, prietenul senatorului, își lua în primire postul și începea un curs de specialitate. Fie vorba între noi știa despre proctologie exact tot atât cât senatorul dar, foarte important, își putea face acum cartea de
MISTERUL PROFUND AL PROFEŢIILOR MAYA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379522_a_380851]
-
enorm, dobândind porecla de “polițistul Bunea” și devenind în ochii clasei, “vinovatul de serviciu”. Și cu acest „statut” a rămas, până când, după absolvire, drumurile ni s-au despărțit. Ori de câte ori se întâmpla ceva în clasă, „polițistul Bunea era vinovatul”. Dacă vreun muc de țigară se rătăcea pe coridor, dacă tabla nu era ștearsă sau dacă vreun coleg conturba ora de curs, „polițistul Bunea era vinovat!” Ba ajunsesem până acolo încât, la orele de fizică, atunci când tema era peste măsură de plictisitoare, Vasilică
„VINOVATUL DE SERVICIU” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373520_a_374849]
-
are toate șansele să-și găsească bocceluța la ușă, căci tâmpiți sunt pe toate drumurile și se cuvin înlocuiți cu alții așișderea. Îmi permit să vorbesc cu detașare despre subiect, pentru că zilele trecute am cunoscut un astfel de exemplar, cu muci la nas și privire de rac. Avea urechi ca Emisferele din Magdeburg, adică înăuntru e vid. Acest cur pictat avea o ceafă și o muie de Sindromul Down, plus fițe de cămin cultural de Pechea. Dragul meu, te stimez și
PITICI PE CREIER DE ROMÂN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371550_a_372879]
-
că moartea este suprema mărginire omenească, pe care Dumnezeu n-a dezlegat-o: “Pe ulițele-albastre, din cerurile tale, Sunt mii și mii de sate și târguri toate goale, Cătunele deșarte-n cerdac, au fiecare, O candelă-n opaiț și-un muc de lumânare” Sub pala rece de vânt a neantului, psalmistul își încheie brusc cântarea cu următoarele două versuri sugrumate: S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă popii...” Căutarea divinității este un eșec la
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
nu lipsea niciodată de la ușă, să-mi amintească viața grea! Când mă-ncălzeam la cenușă. N-aveam ghete lustruite, ci unele de cauciuc. Umblam cu haine peticite, iar noaptea începea-n amurg. Mai aprindeam din când în când, câte-un muc de lumânare. Doream să vină mai curând, lumina-n zori, de la soare. N-aveam mânuși, nici ciorăpei. De dulciuri, nici nu mai vorbesc! Și se mirau vecinii mei, cum de învăț și cum trăiesc. Scrisori peste scrisori scriam, ,,Moșul" de
POEME DE SĂRBĂTORI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371880_a_373209]