366 matches
-
și puțin respingătoare pe pielea ei. Limba lui căuta cu prea multă lăcomie, buzele lui păreau când prea rigide când prea moi. În noaptea asta, pe ceafa ei, se simțeau ca din mucava înainte să se întărească de-a binelea. Mucava congelată. — Russ, oftă ea strângând din ochi. O mângâie pe păr și o masă pe umeri, încercând s-o facă să se relaxeze. Ce e, iubito? E așa îngrozitor? Nu îi spuse că fiecare atingere i se părea ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gunoier din Cluj, dacă el își face treaba bine, cum mi-o fac și eu. Nu există munci superioare și munci inferioare; există numai munci prost făcute și munci bine făcute. M-apuc-așa, câteodată, o mânie proletară pe toți intelectualii de mucava, care privesc de sus la popor și cred că zgârieturile lor pe hârtie, bune să facă să juiseze vreo babă frigidă sau vreun tânăr imberb, sunt opere hieratice, eterate, pentru care națiunea trebuie să le poarte recunoștință veșnică. Țara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu discursuri tragicomice și își freca mâinile exact ca la scenele tari din ficțiuni. Tresărea pe scaun, țupăia când scenele erau „palpitante”. Totuși, imediat după Crăciun am reușit să ne întoarcem. Nimic nu mă siguranța mai mult decât imaginea de mucava ciuruită a lui Ceaușescu. Nu mi-a fost o clipă milă de ei, nici o clipă. Acum revăd acel film cu detașare și în afară de faptul că băieții îmi par morți mai demult, că prea au pe față un rigor mortis bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
terminat de băut ceaiul și acum s-a lungit , convins că efectul lui binefăcător nu va Întârzia. Câinele lui Ben latră , tulburând prostănacul, liniștea nopții. Aici, la marginea orașului, peste calea ferată, nu departe de Îmbuibarea zgomotoasă, și luxul de mucava, s-a copt firesc, fără intervenția vreunei instituții oficiale, o așezare cu maghernițe improvizate În care locuiesc ca Într-o leprozerie, hăituiți ai soartei, oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai mâncat câinele? Sau poate te-a Înghițit el pe tine? Sau, cine știe, te-oi fi bronzând pe vreo plajă din Acapulco, bând sucuri de mango și fumând trabuce parfumate? Din șandramaua lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
broaște. Mă sufoc lângă tine. Mă Înăbuș de silă. Eu muza ta? Ia-ți drept muză un scaiete, o umbră, un bolovan, un coșmar, o viespe, un câine râios, o balenă lehuză, o frunză moartă, o grindină, un perete de mucava, un denunț, un sex de limax, o căpușă, o baie de sânge, o libarcă.... -Ești nebună, oprește-te odată! Apoi tare, din ce În ce mai tare se aude plânsul ei În hohote isterice. Închid fereastra și mă afund În fotoliul În care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
venea cumva dintr-o lume trecută. Deprimarea lui Lucian nu dură decât câteva clipe. Își aminti că pe drum, într-o străfulgerare, privirea îi căzuse pe scenă. Scena văzută din culise. Reconstitui la iuțeală în minte formele ciudate, adânc crestate. Mucava întărită cu stinghii de lemn bătute în cuie, în neorânduială. Dumnezeule, trebuie să fi fost brazii, văzuți dindărăt! Doamna Chivu spuse: Haideți să ne facem frumoși, copii. Poate că-i ultima serbare de Crăciun pentru mulți ani de-aci înainte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în goana urcușului, tot încerca să ascundă capătul de hârtie zdrențuită strecurându-l între alte două fâșii. Când, ajuns sus în capul scării, își ridică privirea, avu deodată în fața ochilor scena în toată imensitatea ei. Spatele scenei și spatele de mucava al brazilor înalți. Se pomenea printre brazi, într-o încrengătură de sârme cu care brazii erau ancorați, întinse oblic până la marginea podelei. Cineva în culise, o siluetă, se agita cu ochii pe băieți, plină de o energie poruncitoare. Nu era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cerurile cântă. Se opreau alături de Moș Crăciun unul lângă altul, ținându-se de mână și cântau. Apoi tot cântând, cu Alin Pivniceru în frunte, o porneau în cerc apropiindu-se de rampă. Lucian avea atunci prilejul să vadă brazii de mucava pentru prima oară din față. Erau de un verde mohorât, mult mai spălăcit decât verdele din cutia cu creioane colorate, primită în dar acum două zile. Dar se înălțau foarte sus și erau așezați în planuri diferite, dând senzația de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Crăciun trebuiră să rămână nemișcați îndărătul său. Era rândul lui Moș Crăciun, înalt și masiv, îmbrăcat într-o manta roșie de satin, tivită cu vată, s-o pornească domol către marginea cealaltă a scenei, unde, la piciorul unui brad de mucava, dormeau cei doi copii sărmani. "Fulg-de-Nea" zburătăcea deja pe tot întinsul scenei. Sala nu-i vedea, dar Lucian, ridicându-și privirea către pasarela înaltă de metal de sub tavanul scenei, zări doi lucrători în salopete cenușii, pe care nu-i văzuse
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu uși de oglinzi; îmi văd reflexia exact deasupra umărului ei. Își deschide poșeta și scoate un mic tub auriu. — Exact asta am vrut să spun, zice. Eticheta zice că e o piesă franțuzească în stil egiptean, cu panouri de mucava ornate cu frunze de palmier și festonate cu curelușe policrome. În timp ce se uită în oglindă, răsucește tubul auriu până iese din el un ruj roz. Și, din spatele ei, zic: Dar nu cumva eu însemn ceva mai mult decât slujba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie Și vagabondul timp, mereu furiș, Îngrămădind într-o clepsidră spartă, Surâsuri, poze... „Undeva, cândva”, A fost aievea?... poate o erată Sau un banal amor de mucava? Traverse număr, două câte două, În mână țin moneda unui vis; Mă simt străin în lumea asta nouă, Spre rai mi-e azi accesul interzis. Încă nu-i târziu Mai naște-mă, mai naște-mă o dată Fragil lăstar sub frunze
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
participi la construcția acestei lumi ficționale. Să crezi că în acest mod poți contribui la întemeierea unui moment estetic veritabil. Nimic din ce se întâmplă aici nu-ți pare verosimil, nu pare să aibă o justificare logică, spiritele sunt de mucava, bolnavii sunt închipuiți, vindecările miraculoase sunt probe de prestidigitație. Fiecare, prins în acest joc, își joacă rolul său, inclusiv echipa de filmare din fața adevăratei echipe de filmare, ce trebuie să simuleze imortalizarea miracolelor. Unii fugăresc cu mâinile prin aer curenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Începea cu nemuritorul vers „Iubito, de departe-ți scriu...” Femeia din vitrină Își vedea nestingherită de lucru. Monta o spirtieră la jumătatea distanței dintre cortul portocaliu și crengile firave ale unui brad din plastic. Totul pe un fundal montan de mucava. Șefa se sătură de cântat chiar după prima strofă. Privea În gol. Nu intra nimeni, nu ieșea nimeni. Piața Carolina era pustie. Cinematograful, Închis pentru renovare și, eventual, privatizare. Puțin mai la dreapta, biserica. Dincolo de ea, nimic. Degetele sale lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar putea vinde, făcând și o reducere de rigoare. Asupra acestui punct urma să mai reflecteze. Articolul cu pricina era Încă la magazin pentru că, Înainte de a se supune ordinelor șefei, Iolanda a călcat În picioare spirtiera, a doborât munții de mucava și a făcut vânt brăduțului de plastic tocmai În grămada de biciclete Mountain Bike și Tohan, bărbați și dame. A ieșit tiptil din magazin după ce a plătit, Încurajat de privirea complice a șefei și de asigurările ei ferme că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Arta nu trebuie să râvnească la impactul mediatic al reclamelor. Este mai ușor să scrii un roman postmodernist, decât să - l citești. În artă, nu se poate miza pe o celebritate câștigată ca la loz în plic. În teatru și mucavaua are responsabilități artistice. Marii artiști știu să dozeze corespunzător alchimia dintre singurătate și zaiafet, dintre disperare și entuziasm. Trec unii prin cultură ca sfoara prin mămăligă. Prin capacitatea de a declanșa revelații, muzica este marea aliată a religiilor. Muzica de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu, nu era salonul, de care Rowe Își amintea vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
erau urmărite. Odată, am Încercat să facem o gaură În peretele dinspre coridor, sperând că vom putea lua legătura cu ocupanții altei camere, care se puteau afla tocmai atunci În timpul orei de plimbare. Zidul era moale, dintr-un fel de mucava de culoare maronie, dar, În ciuda evidenței simțurilor și a măsurătorilor, s-a dovedit imposibil de străpuns. Gaura s-a transformat treptat Într-un tunel pe care l-am săpat cu rândul, ore În șir, cu zidul deschizându-se Înainte și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
teatrală se rotește în scene în ritm albastru de desene; erau seducătoare, aveau umor când se tânguiau! Figurine de ipsos, sarcofage, turnuri argintii mărgele, rochii de voal și de mătase, nimeni nu le mai coase. Au rămas în vremea de mucava, nu mai sunt vii, aripile lipsite de voluptate sugrumă credințele ce-au fost în cetate; fără păsări, fără cer, doar un șemineu a rămas în hol să mai vorbească subțire, elevat în galbena lumină a vocilor ce n-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în umbre de lac. Anii s-au schimbat, s-au ferecat în oase și în colțurile de la case. Lui Mihai Papahagi, care a dat numele revistei Echinox Recitind cărți, studiate cândva, simțeam că îmi crește din piept o inimă de mucava! Au îndoit-o, au bătut-o cu-n ciocan, în fiecare zi, în fiecare an. Din carton se făcuse de tablă ușoară ca un vânt, era tot mai greu la noi pe pământ. Iată că peste literele de atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
deceniul patru, când fabrica din motive pe care le vom expune mai jos, decade, producția ei se reduce în așa măsură, încât la 1861 ea nu depășea 500 „baluri” sugativă, iar în 1863 valoarea de 5.900 lei anual hârtie mucava. În anii 1864-1865, fabrica lucra numai cu două căzi, producând doar „hârtie de băcălie”. Hârtia era vândută organelor de stat centrale și locale prin mijlocirea depozitelor de colectat cârpe. În anii de prosperitate a întreprinderii, ca de pildă în anul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de noapte din Montparnasse, precum La Boule Blanche, Le Jockey, La Rotonde. "Oh, ce seri am petrecut acolo! își amintește ea. Într-o zi, am râs realmente cu lacrimi. Mersesem cu un vecin să dansăm. Făcusem niște sâni falși din mucava și mătase și îi pusesem într-o cutie. Erau doi sâni frumoși, zvelți. Erau minunați! O operă de artă! Când băiatul a deschis cutia, a început să râdă în hohote, și toată lumea la fel!" Această Marcelle Ségal, atât de nostimă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Din cauza restricțiilor impuse de război, mărfuri extrem de uzuale, cum ar fi de pildă textilele, dispar din magazine. Însă femeile dau dovadă de o ingeniozitate pe măsură pentru a salva aparențele. Dintr-un petec de material și ceva lemn, plută sau mucava, își confecționează haine, pălării și pantofi. Pentru a înlocui ciorapii, unele dintre ele își fac desene pe picior. În ciuda tuturor acestor lucruri, atmosfera generală rămâne una dominată de culpabilizare și inhibiție. Tabuurile morale, care se mai estompaseră din secolul al
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
joc mecanic al unor "ființe mici", anunță vag alienarea, dezarticularea și absurdul din teatrul de mai târziu: "A murit, de congestie pulmonară/ Păpușa, madonă de ceară./ Păpușile la căpătâi s-au strâns,/ Cu ochii ficși, sclipind a plâns./ Biserica de mucava pentru pitici/ Plânge cu dangăte slabe și mici./ Sicriul de carton e pregătit/ Pe drumul de hârtie convoiul a pornit/ Cai de lemn și dric de ciocolată,/ Popa cu barbă de vată". 1, 2, 3, 4 Povești pentru Josette Publicate
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu spiritul originar al instituțiilor emulate. Dezvoltarea este durabilă în măsura în care rămâne organică, asemenea unui dialog între contextul național și formele importate. Evoluționismul maiorescian este ostil acestei pedagogii iresponsabile ce acordă frazeologiei capacitatea de a edifica, din nimic, o lume de mucava. Dincolo de arhitectura pe care elitele locale o admiră se află profunzimea unui nivel de evoluție seculară ignorat în clipele de entuziasm patriotic. Politica, invocarea marilor cuvinte în ocaziile ritualice nu se pot substitui efortului delicat și tenace de a pregăti
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]