484 matches
-
dar nu pentru că era frumoasă, ci pentru că va dăinui și așa cum rn-am născut eu, având multă vreme fiorul eternității, se vor naște și alții și o vor vedea ca și mine. Animalele, în afară de cai, nu-mi vorbeau nici ele căci mugetul sau behăitul lor nu-mi spunea decât că le e foame sau sete sau că trebuiau date la taur. Vântul, vijelia, trăsnetul, zăpezile nu-mi dădeau un fior cosmic, mi-erau familiare. Nu mă contopeam cu ploile, să cadă apa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
voiam să-i spun o vorbă de mângâiere. Dar el se întoarse spre mine, cu ochii lui rotunzi, și zise tare, înviorat: —Hai, boierule, urcă! Eu iau opăcinile și pornim... Pornirăm cu luntrea, intrarăm încet în stufării. Din sat veneau mugete prelungi de vite, sunete moi de tălăngi și glasuri omenești așa de lămurite, încât păreau că vorbesc aproape de noi, undeva, în baltă. Apoi încet-încet zgomotele scăzură - și noi pluteam pe cărări strâmte, printre trestiile care foșneau ușor și tremurau o dată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
melancolice ale cornului, tot mai strânse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintâi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe. Vremuri de bejenie, 1907 În pădurea Petrișorului a apărut prima dată în Semănătorul, nr. 17-18 din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ne-am văzut... De-acu eu socot c-ai să stai la noi... Boieru-i om cumsecade. —Adevărat, e om tânăr și deschis, mărturisi Lepădatu pe gânduri. Asfințise soarele; amurgul de toamnă se lăsa rece. Focuri ardeau la bordeie. Se auzeau mugete de vite, lătrături de câni, glasuri felurite de oameni. Într-un răstimp de liniște, sunară tropote de cai, apoi chemări prelungi pe coasta dealului. Spre rumeneala asfințitului se ridicară deodată cu cârâiri și țipete spărioase ciori și stănci, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ridice; acoperișul de paie căzu greu peste el. Se simți pierdut; numai o clipă mai auzi urletul cânelui; chemările-i înăbușite se stânseră în sunetele vijeliei. Dar Faliboga se întorcea la bordei pe Alba lui; și auzi prin noaptea viforoasă mugetele vitelor, cutremurul șopronului și urletul străpungător. Se abătu repede din drum și strigă cu glasu-i răgușit: — Măi Lepădatu, măi! unde ești? ce este? Descălecă și se năpusti prin viscol. Pipăi cu mânile și cu picioarele - căci vârtejurile de omăt îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care au lipit-o, după ce au aflat-o într-un ostrov: învreme cândiamu rimu erea numeleiana... Domnul de la Sibiu era Ieronim Dragu, vânător tare, decât care mai meșteșugit nu știe nimeni, în toate plaiurile munților, să stârnească cerbii, toamna la muget. Îi mugea și-i chema cu scoica. Era un bărbat oacheș, cu privirea străpungătoare. Ionaș Popa, domnul de la Cluj, se nimerise a fi un uriaș blând, cu grai moale și cu ochii bulbucați mari, umbriți de gene castanii. Doctorul Micu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fusese o întâmplare năprasnică. Câteodată Culi uita, dus de gânduri; iar Șargu îi da semn, ca să-și aducă aminte. A căzut o ploaie viforoasă la sfârșitul lui august și drumușorul s-a curățit, nemaipăstrând nici o amintire. După ce a trecut și mugetul cerbilor în liniște și fără oaspeți, a vestit domnul Ionaș Popa că n-a uitat de ursul cel negru și vine să-l caute. Era bună acea scrisoare, căci, din vale de la hochstandul vechi, ursul cel cu furtișagul se arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mal de baltă, am ajuns eu și tovarășii mei. Când am intrat în lutri, soarele abia răsărise. Ne-am dus printre sălcii, am cotit pe sub maluri nalte. Eram departe de sforul Dunării; s-auzeau din când în când dintr-acolo mugete de sirenă. Treceau din când în când într-acolo convoiuri de paseri sălbatice, prin văzduhul proaspăt al dimineții. După ce ieșirăm lângă luciul larg al unui lac, intrarăm în alt canal. Acolo ne-am înșirat și am zvârlit undițele. Eram în preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El s-a oprit numai o clipă, scăpărându-și privirile în jur. C-un muget înalt de leu mânios, s-a abătut spre cei mai de aproape lovindu-i cu strășnicie. Au căzut câțiva în juru-i încolăcindu-se ca viermii. Nu te îndura, stăpâne și tată! a strigat el. Întăi judecă-mă. Sultan Soliman a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țintește. Și tot noi vorbim despre milă. Nu vedeam ce făcea Dinu. Eram atent numai la mine. Mă simțeam rău, nu-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătîndu-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot felul de argumente
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa. Dumnezeu răscolea prin amintirile pe care ea vroia să le uite, învinovățind-o că nu-și luase de mână bărbatul, ca să-l aducă acasă cu forța. "Dar nu-l iubeam", se apăra ea zadarnic. Nu reușea să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cert cu ea. Nu i-am reproșat nici când, lungindu-se într-un târziu lângă mine în pat, s-a întors cu spatele, încercînd parcă să mă țină la distanță. Afară se auzi un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. "Cerbii?" am întrebat. "Da, cerbii". Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Aproape de stâlpii podului veneau de obicei femeile. Spălau rufe, în timp ce copiii alergau pe tăpșane sau se scăldau în apele râului, printre rațe, gâște, broaște și bivoli. O mare liniște înghițise acum râsetele și cântecele femeilor, strigătele copiilor, orăcăitul broaștelor și mugetele prelungi ale bivolilor care, spre seară, veneau să se adape scufundați până la bot în apă. Nu se mai auzea nici clămpănitul continuu al morilor. Roțile lor mari zăceau înecate sub ape. Peste noapte, revărsarea râului inundase o bună parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dubă În ploaia torențială și așezară iute cortul de operațiuni peste cel improvizat de Logan. Pubelele și sacii negri de plastic fură Împinși cu piciorul afară În ploaie și generatoarele portabile de curent porniră. Se treziră la viață cu un muget, Învăluind zona Într-o lumină albă șuierătoare. Imediat după ce locul crimei fu amenajat astfel Încât să nu poată fi inundat de ploaie, apăru și doctorul Wilson, de serviciu În ziua aceea. — Bună seara, tuturor, spuse el ridicându-și gulerul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întrebările lui Miller reușiră să-l supere pe Hoitar. Și nu făcea decât să reia la nesfârșit același lucru: voia să meargă acasă; Îi furau lucrurile. Plaja Aberdeen era dezolantă și Înghețată. Marea Nordului se agita, cenușiu-Întunecată, printre rafalele de zăpadă. Mugetul valurilor de culoarea granitului zdrobindu-se de faleza de beton puncta furtuna șuierătoare, aruncând șuvoaie la 6 metri În aer, unde vântul le izbea de fațadele magazinelor. Cele mai multe dintre ele nu se obosiseră să deschidă În dimineața aceea. Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lor parcă sunt un vîrtej. 29. Răcnesc ca niște lei, mugesc ca niște pui de lei, sforăie și apucă prada, o iau cu ei, și nimeni nu vine în ajutor. 30. În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitîndu-se la pămînt, nu vor vedea decît întuneric și strîmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui. $6 1. În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezînd pe un scaun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sunt un vîrtej. 29. Răcnesc ca niște lei, mugesc ca niște pui de lei, sforăie și apucă prada, o iau cu ei, și nimeni nu vine în ajutor. 30. În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitîndu-se la pămînt, nu vor vedea decît întuneric și strîmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui. $6 1. În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezînd pe un scaun de domnie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
pe care el și le Îngînase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stînd În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să-i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfîșiat de regrete, se așeza lîngă ea, Îi lua mîna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi-a dat pe lîngă talent acest copil, ca să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul se înclină în față și apa din cabină năvăli pe culoar. Oamenii se loveau unii de alții, se izbeau de încărcătură și pluteau prin cabină. În clipa aceea un muget năprasnic răsună din capătul culoarului. Ordinele căpitanului și ale secundului nu se mai auzeau. Umflate cât un munte, valurile începură să potopească vasul. Pe punte, puhoiul înghițea totul în calea sa, se izbea de catarge, se învolbura și năvălea nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Visurile ei de proaspătă soție nu erau prea sigure. Într-o clipă îi apărea în minte un copil, pentru ca în secunda următoare copilul să iasă din scenă; Zach își tot schimba culoarea ochilor. Până la urmă, toate scenariile se dizolvau în mugetul râului. Ea și Zach urmau să iasă pentru prima dată pe un râu învolburat și, pentru că ea nu mai făcuse niciodată așa ceva, a început să viseze valuri înalte de trei etaje și ascuțite ca dinții de dinozaur, valuri care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să jure că, atunci când intra în camera fiului ei, simțea miros de râu. Nu mai auzise muzica de la Super Mario Brothers de zile întregi, iar acum tânjea după ea. Tânjea după orice care ar fi putut să acopere zgomotul cascadei, mugetul nesfârșit de râu înspumat pe care-l auzea în urechi. La Blockbuster, Danny se uita după filmele cu aventuri pe râuri. The River Wild, Snowy River, vechea peliculă cu Marilyn Monroe, River of No Return. Nu mai vorbea cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu mai reușea să-și aducă aminte ziua precedentă sau ce sperase, cu exactitate, c-avea să se întâmple după asta. Acolo unde erau ei, amintirile și dorințele erau la fel de inutile ca vâslitul cu mâinile goale. Acolo nu exista decât mugetul râului, hop după hop, până când Zach a tras barca într-un ochi liniștit de apă și-a dat drumul vâslelor. Râsul Jinei s-a transformat dintr-o dată în lacrimi. Femeia s-a prăbușit pe fundul gabarei. Zach s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a uitat către ei, respirația i s-a transformat în abur. Sigur că era vorba de puterea autosugestiei, dar Zach ar fi putut să jure c-a auzit ceva care nu semăna cu sunetele produse de-un elan. Nu era mugetul din perioada de rut, ci un râset profund, ca din gât. O notă muzicală catifelată, finalul grandios al unei melodii. Elvis a lăsat capul în jos ca să pască. Ellis a început să fredoneze ceva. Zach s-a întrebat ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i așeze la loc oasele rupte și s-o coasă, înainte să-i facă avortul, iar când s-a ajuns la acest ultim moment Jina se convinsese deja că viața ei era mai importantă decât orice altceva. Jina a auzit mugetul vâltorilor din față, s-a uitat la spuma albă a apei și-apoi la Zach. Bărbatul se uita și el la ea și nu la râu. Ești gata ? a întrebat-o el. Jina a luat vâsla din spate. Zach s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
într-o altă persoană și să-l umpli. Cât de minunat poate să fie raiul atunci când e populat de-o grămadă de lași ? În vis, fata lasă capul în jos și-l ia de mână. Mike s-a trezit în mugetul cascadei vecinilor, cu amintirea inepuizabilă a ceea ce se întâmplase, de fapt, în ziua aia. Pentru prima dată în cariera lui de agent, Mike n-a intrat primul. A rămas la șase metri în urmă, vorbind pe mobil cu colegii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]