4,996 matches
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MUGURI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului Pentru că ieri a fost echinocțiul de primăvară și pentru că astăzi este Ziua internațională a Poeziei, le doresc tuturor autorilor sănătate, dragoste și inspirație! MUGURI La
MUGURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382888_a_384217]
-
Dragoste > MUGURI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului Pentru că ieri a fost echinocțiul de primăvară și pentru că astăzi este Ziua internațională a Poeziei, le doresc tuturor autorilor sănătate, dragoste și inspirație! MUGURI La echinox reînvățăm algebre: Că dragostea se-mparte doar la doi, Chiar dacă adunăm și vijelii și ploi Și umbre cad ca dungile în zebre. Extragem rădăcina din noroi, Culorile din flori zoresc în febre, Căldura se desprinde de tenebre, Dar
MUGURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382888_a_384217]
-
nr. 2259 din 08 martie 2017. Când Primăvara vine Desculță, peste câmpuri, Râzând ca o copilă Cu pletele în vânt; Suavă, visătoare, Purtând în brațe, fire De galbene narcise Și palizi ghiocei. Tresaltă-ntreaga viață! Din lut răsare iarba, Iar mugurii pe ramuri Țâșnesc triumfători! Renaștem dimineată, Din neguri și durere! Din pulbere și moarte Pornim biruitori, Spre zări memărginite Pictate cu albastru; Spre bobul de sămânță Bogat și roditor. Ne naștem bucurie, Din clipe de-ntristare! Din lacrimi și păcate
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
lacrimi și păcate Ne îndreptăm spre zori! Citește mai mult Când Primăvara vineDesculță, peste câmpuri,Râzând ca o copilăCu pletele în vânt;Suavă, visătoare,Purtând în brațe, fireDe galbene narciseși palizi ghiocei.Tresaltă-ntreaga viață!Din lut răsare iarba,Iar mugurii pe ramurițâșnesc triumfători!Renaștem dimineată,Din neguri și durere!Din pulbere și moartePornim biruitori, Spre zări memărginitePictate cu albastru;Spre bobul de sămânțăBogat și roditor.Ne naștem bucurie,Din clipe de-ntristare!Din lacrimi și păcateNe îndreptăm spre zori!... XIV
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
octombrie 2016. Pe o bancă-n armonie Lenevește-un soare blând, Undeva, pe la chindie, Vântu-adie când și când... Ochii-mi țin întredeschiși Și din părul despletit, Meditând la frunzăriș, Simt cum viața a murit. Peste fix o săptămână, Grâul copt, muguri de brazi, Toamna toată își adună; Tu din stele, veșted, cazi Peste lacul fumuriu, Oglindind și nori, și lună, Care limpede-n târziu Parcă spune „noapte bună”... 26 august 2016, Constanța (scrisă în parc, pe o bancă, mai pe la amiază
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Darida ... Citește mai mult Pe o bancă-n armonieLenevește-un soare blând,Undeva, pe la chindie,Vântu-adie când și când...Ochii-mi țin întredeschișiși din părul despletit,Meditând la frunzăriș,Simt cum viața a murit.Peste fix o săptămână,Grâul copt, muguri de brazi, Toamna toată își adună;Tu din stele, veșted, caziPeste lacul fumuriu,Oglindind și nori, și lună,Care limpede-n târziuParcă spune „noapte bună”...26 august 2016, Constanța(scrisă în parc, pe o bancă, mai pe la amiază)Sursa foto
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
spune multe De nimic nu poți a scrie Dacă ai un strop de minte Înșira-vei pe hârtie Dar când sufletul se-agită De tristețuri și necaz Iara teama se arată În inimă si pe-obraz Ca și frunzele în mugur Cată la lumina zilei Vor intrare-n cel tezaur În cuvintele-omenirei Pentru-a ta tristețe lungă Și-al vieții tale necaz ... Citește mai mult CRITICILOR MEI( dupa Eminescu)autor, Bertoni D AlbertMulte frunze gălbeniteStau să cadă veșteziriiDar crezându-se-nverziteSe agață scai
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
cu colții de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i de promoroacă și ghețuri și înscăunare la noua domnie peste plaiuri de munți, păduri și coline a împărătesei Primăvară încoronând-o natura cu diademă bătută cu aur din raze boboci și muguri cu răsuflare de suave parfumuri întâmpinată cu măreție și alaiuri de renăscuții la viață supuși: de pe ramuri o întâmpină corul poporului înaripat al pădurii se trezesc sub petice de omăt ultime lacrimi ostenite ale iernii primele viorele și ghioceii odraslele
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
risipind din clipa când ale speranței pluguri din al meu suflet brazde mari desprind. De la o vreme sunt numai lumină, sub nicio umbră nu mă răcoresc. Cu inima de bucurie plină simt că încet, încet întineresc. Din ramurile mele plesnesc muguri ce râd, de fericire strălucind, când simt o nouă sevă-n rădăcină. Și totu-mi pare simplu și firesc încât îmi vine-a crede c-o să țină poate mai mult decât am să trăiesc. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sunt fericit
SUNT FERICIT DOAMNE, CUM ARD ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383198_a_384527]
-
tăiată. În ochiul meu jilav dorm cîmpiile și dorm mări. Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată. Sînt visul nesfîrșit al unei lungi și galbene cărări. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. Arcul meu dă muguri, din tolbă îmi ies pe rînd fluturii nopții. Ia-ți chitara și cîntă-mi, dezvelește-ți piciorul de fată... Se vor întoarce-n curînd cavalerii, apusul va bate în fierul porții. Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată. Sînt
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
tăiată.În ochiul meu jilav dorm cîmpiile și dorm mări. Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată.Sînt visul nesfîrșit al unei lungi și galbene cărări.Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Arcul meu dă muguri, din tolbă îmi ies pe rînd fluturii nopții.Ia-ți chitara și cîntă-mi, dezvelește-ți piciorul de fată... Se vor întoarce-n curînd cavalerii, apusul va bate în fierul porții.Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Sînt
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
legea primăverii ce-a venit, Mă-ntorc cu gîndul gol de vechi cuvinte, Și-mi amintesc c-odată ne-am iubit. N-am nici zăpezi, nici viscole, nici ruguri, Întunecații fulgi, azi, sînt trecut, Pot însă colinda cu crengi și muguri La ușa unui vis care-a durut. Purtam și noi, odată, semn de floare, Prin iarba ce în sînge clocotea, Dar parcă o deșertică-ntrebare Le-a pîrjolit radioactiv, sub stea. Aș da oricînd această primăvară Pe cenușiul iernii care
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ești Lumina ce-a rămas ascunsă, În aceste vremuri de prohod, Când și rădăcina se vrea smulsă Iar iubirea dusă în exod... Fără rațiune și împăcare Seacă lutul tot de conținut Plânge viața mugurii de floare, Ce-n deșertul zilei s-au pierdut. Pașii trec nesiguri peste poduri, Cerul Vieții este tulburat Și rămân pe drumuri multe noduri Cu origini sigure-n păcat... Ape tulburi și pescari de vieți, În novod prind firele de
SE ZVONEȘTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383280_a_384609]
-
la gura sobei, să cânt la fluier o doină, în amintirea frunzei ruginii. În somnul tău voi aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori... rod bogat... Multicolore păsări ciripi-vor spre cuiburi... Dinspre miazăzi va bate cântecul lor, destrămându-se încet în seara picăturilor de ploaie. Umbra se va-ntinde spre stele, orbindu-le... Soare...ceasuri lungi... Trecem prin anotimpuri...adunând amintiri
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
a apucat-o de partea cealaltă și a început să o smucească ritmic. O smucea, o lăsa, pauză. Trupul bărbatului țopăia în sus și în jos între Mulțime și tanc. Nu era liniște, ci se putea auzi cum cresc frenetic mugurii ascuțiți ai semințelor plantate în inimi. O smucea, o lăsa, pauză. A durat o vreme, dar până la urmă a reușit. Capul s-a desprins de trup și s-a prăvălit peste Mulțime, împreună cu puhoiul de sânge izbucnit, ca o ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fîntînilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr-de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
spre pământul umed. Apoi, oftează și ridică privirile spre fructele roșii din pom. În amiaza călduroasă de octombrie - erau 30 de grade Celsius și înflorise liliacul a doua oară, iar prin păduri sau pe la margine de drumuri, salcâmii scoteau din muguri flori albe și parfumate - cele două vorbeau de ceva timp, se vedea după cununa de ceapă începută, o funie încărcată de vorbe, o ceapă, o vorbă, după pomul plin de povestea aia despre teatru și despre talentul Loredanei, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aș rămâne alături de bărbatul acesta, Într-o zi ceva m-ar ucide. Da, Încăpățânarea lui necugetată! În plus, În ultima vreme Îmi dădusem seama de ceva. Când Își revenea din extazul În care Îl arunca acea Încăpățânare oarbă, era ca și cum mugurii imaginației ar fi Început să i se deschidă, tăindu-i orice contact cu realitatea, ceea ce echivala cu un salt spre moarte. Era o problemă de energie fizică: o diferență infimă Îți poate da puterea de a face un pas Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și tu singur în găoace! Hai, ieși, Din cornoasele cămeși! Scoate patru firișoare Străvezii, tremurătoare. Scoate umede și mici Patru fire de arnici; Și agață la feștile Ciufulite de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din lăudată seară, Scurs florilor, slujind în Betleem, Când gărzile surpate înviară. Să port - sub raze deget șters înting - Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-vă, porți mari! Marfă-aduc, pe doi măgari, Ca să vând acelor case Pulberi, de pe lună rase, Și-alte poleieli frumoase; Pietre ca apa de grele, Ce fireturi, ce inele, Opinci pentru hagealâc Deschide-te, Isarlîk! Să-ți fiu printre foi, un mugur. S-aud multe, să mă bucur La răstimpuri, când Kemal, Pe Bosfor, la celalt mal, Din zecime în zecime, Taie-n Asia grecime; Când noi, a Turciei floare, Într-o slavă stătătoare Dăm cu sâc Din Isarlîk! IN MEMORIAM 1
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cu ochi în jumătate, ce vor să spună: hai! Priveai la omul oacheș venit din Valahai; Cu ochi pe jumătate, căci nu țineai să-l măsuri, Întâia mea cucoană de voaluri și mătăsuri! Pe crengi de vis, doi umezi de muguri: ochii tăi Se deschideau în floare, când lampe din odăi Burau lumină scumpă la geamul de trăsură, Cu foarte mare frică te-am sărutat pe gură. Și te-am rugat cu ciudă, de mila mea plângând, Să uiți de stângăcia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mână! ( Ios.6:16 Dacă sunt tristă și poate mor când se scutură liliacul se dezbrăca pământul de haine îmi îmbrățișează inima cu răcoarea ogorului proaspăt arăt mă simt apoi țărâna zbătându-mă în pieptul durerii cu aortele pline de muguri prin care culoarea îmbracă din nou câmpurile Dacă sunt tristă și îmi scrie destinul cu pietre ascuțite pe suflet hingherii înjunghie în măduva viselor mă așez cuminte pe masa de operație a cerului invocând ploaia care vindeca mărul cunoașterii ascuns
CETATEA IERIHONULUI CADE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364308_a_365637]
-
Și de lacrimă sfioasă. Limba noastră nepereche Are gustul de băbească Cea mai nobilă și veche Pe moșia strămoșească. Limba noastră-i încântare, Are gust de viță vie Și de România Mare În podgorii pe vecie. Limba noastră de dulci muguri Are gust de busuioacă Distilată din vechi struguri Copți pe glia traco-dacă. Limba noastră-i seva noastră, Are gust de boabă-amară Ce în dulce grai se-ncastră Și în slova seculară. Limba noastră e-o licoare, Are gustul din buchetul
LIMBA NOASTRĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364334_a_365663]
-
primăvara o vestesc. Natura iarăși se trezește din amorțirea cea geroasă, a Iernii ce ne părăsește plângând cu lacrim-apătoasă. Încet, încet , fire de iarbă răsar timide-n verde crud, iubiri de soare vor să soarbă, când tril de păsărele-aud. Iar mugurii apar pe ramuri să-mbrace pomii, să dea viață. Puhoi de gâze, zeci de neamuri roiesc în calda dimineață. Răsună multă veselie prin munți, păduri sau în oraș. Cârduri de oi în ospeție vin ca să pască pe imaș. Alei prin
RENAȘTERE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364344_a_365673]