375 matches
-
înțeleaptă m-a întrebat: "Ghiorghiță, unde-i mai bine în timp de război la front ori la coloană?", că am fost trecut la coloană. Și eu i-am spus: că-i mai bine la coloană. Atunci ea a zis: "Să mulțămești lui Dumnezeu că te-a dat la coloană". 9 mai 1971 La mobilizarea din Bulgaria am fost cu Regimentul Nr.16 Suceava Fălticeni în compania a 7-a comandată de căpitan Frunzeti. Om rău peste măsură. S-a făcut nebun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
19 zile se împlini în București un act și mai măreț, alegerea lui Cuza-vodă de domn al Țărei Românești. Astfel că dorința cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a națiunei române, Unirea țărilor surori, era acum îndeplinită. Mulțămesc lui Dumnezeu că mi-a fost dat să le văd toate acestea! Desigur că mulți din generațiunea actuală, care vor ceti aceste rânduri amintitoare din vremi trecute, vor sta la îndoială dacă nu cumva am alunecat în exagerări sentimentale. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fost pentru mine de un neprețuit folos, deoarece m-a dezgustat pentru totdeauna de a mai pune mâna pe cărți, încât pot zice cu mândrie că prețul biciului n-a mai sporit pănă-n ziua de astăzi cu un ban macar. Mulțămesc lui Dumnezeu că s-a întâmplat așa! A quelque chose malheur est bon80. V La Focșani!... La Focșani!... A strigat odinioară marele Mihail Kogălniceanu de pe tribuna parlamentului Moldovei cu vocea sa înfocată care electriza mulțimea, pe când lupta pentru Unire ajunsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
uitată. Slabe mângăieri, nu-i așa? îmi vei zice, iubite cetitor. Așa este, dar tot e ceva, căci e o dovadă că sămânța aruncată într-un pământ cât de ingrat, pe ici, pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim și cu atâta, într-o țară unde nimene nu cetește și unde trebuie mult curaj și abnegațiune de a te supune unei asemenea munci sterpe. Astăzi cupoanele sunt în onoare, nu rimele; iar cărțile românești mucezesc sub învălișul lor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând că ursul s-a prefăcut în veveriță. În același moment sosiră și haitașii și goana se isprăvi. Mulțămit că am scăpat de cei trei urși care în timp de vreo trei oare au stat ca o amenințare asupra capului meu, îmi reveni, ca după orice primejdie trecută, curajul la loc, ba încă îmi reveni mai mare, ca și când m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îndesat, făcând un număr de prepelițe și cristei pe care nu vreu să-l spun, ca să nu fiu bănuit că mă laud. Iar când s-a întunecat, de nu se mai vedea țelul puștei, ne-am suit amândoi în căruță mulțămiți de izbânda făcută și ne-am dus la curtea lui Millu, unde eram așteptați la masă. II Cine nu a cunoscut pe Alecu Millu în județul Suceava și, aș putea zice, în toată Moldova? Era unul dintre cei mai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și pănă în ziua de astăzi n-am mai comis pacatul de a spune vreo minciună. Leacul a fost prea drastic, ca să nu mă fi tămăduit radical. Când am plecat cu trăsura spre casă, mi-am făcut trei cruci mari mulțămind lui Dumnezeu că am ieșit cu obraz curat din beleaua ce-mi stârnisem singur. Parcă mă renăscusem a doua oară. Numai galoșii mi i-am lăsat înadins uitați pe câmpul de luptă, ca să se întemeieze și mai bine credința că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mi s-a părut o eternitate. Se ivise acum zorile. Noi pe culme eram înecați în razele răsăritului, pe când văile dormeau încă în umbră. Am regăsit cararea, dar, înainte de a pleca, eu unul mi-am făcut cruce ca omul care mulțămește lui Dumnezeu că vede încă o dată lumina zilei. Apoi, în momentul îndrumărei 191 noastre spre târg, mi-am rădicat pălăria în sus, m-am înmtors cu fața spre cetate și am salutat-o cu cuvintele solemne adresate de Volney ruinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
egala profunzimea și pregnanța mărturiilor directe. Semnificative pentru felul său de a fi, scrisorile lui H. Mihăescu denotă o gîndire viguroasă, care se exprimă printr-o sintaxă fermă și un lexic simplu, nu o dată regional, cu certe valori stilistice. Un mulțămesc pornit din mijlocul Bucureștilor, de pildă, spune despre cel care-l zice mai mult decît o frază pretențioasă. (1) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc="București" data =”31 decembrie 1981”> Domnului Constantin Călin, str. Castanilor, nr. 5, sc. B, et. 1
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
citation author=”Haralambie Mihăescu” loc="București" data =”31 decembrie 1981”> Domnului Constantin Călin, str. Castanilor, nr. 5, sc. B, et. 1, ap. 5, Bacău, cod 5500 Am primit cartea și scrisoarea azi 31 decembrie 1981. Răspund tot azi. Mai întîi mulțămesc pentru carte și pentru inițiativă. Sărbătoririle le facem pentru alții, nu pentru noi, mai ales pentru cei tineri, spre a le da un exemplu, un îndemn. Sînt gata să răspund la chestionar imediat și oricînd. Domnia-Ta poți veni la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
loc="București" data =”29 ian[uarie] 1982”> Am trimes textul recomandat, total 12 sferturi de coală, așa cum ne-am înțeles. Ar trebui să schimbăm cuvîntul vanitate (de la urmă) prin ambiție. </citation> (5) <citation author=”Haralambie Mihăescu” data =”10 februarie 1982”> Mulțămesc călduros pentru telegrama de urări și pentru expunerea de la Iași pe care eu n-am auzit o, dar a ascultat-o cu interes soția mea la Roman și a rămas încîntată, atît de conținut cît și de forma ei aleasă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pachetul și scrisoarea din 5 aprilie, deoarece între timp am fost la Roman și am sosit abia ieri seara în București. Notița din Ateneu îmi pare bine informată și originală prin cîteva scînteieri de simțire și formulări foarte reușite. Îți mulțămesc mult pentru participare. Aproape am uitat interviul din Cronica. Să nu crezi că trăiesc numai în lumea lecturilor din marii clasici și neglijez cu totul contemporaneitatea. Dimpotrivă mă interesează și o urmăresc aproape cu patimă de la o zi la alta
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mine mult peste așteptări, deoarece le credeam simbolice. Asta și explică poate avalanșa de manuscrise ce se îndreaptă regulat spre Dv. Exemplarul anterior și felicitările într-adevăr n-au venit, nici aici, nici la Roman. Dacă ții la asta, îți mulțămesc din inimă, dar eu nu rîvnesc și-mi prețuiesc prietenii după faptele lor. Venirea mea la Bacău este o chestiune simplă și dorită de mine. Cînd se va încălzi, mă pot repezi oricînd de la Roman, mai ales că nu plătesc
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
astăzi de la Roman (și ceva mai înainte de la Udești) și am găsit pe masa mea de lucru revista Ateneu, iunie 1983, binevenită din două motive: confirmarea prieteniei pe care mi-o arăți și apariția primei părți a articolului meu. Îți mulțămesc din inimă pentru această bucurie, dar între timp noi ne-am abonat la Ateneu pe adresa noastră din Roman și am primit deja acolo acest număr, prin urmare nu mai este nevoie să te ostenești în viitor cu trimiterea. Tot
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pentru apariția frumoasă din Ateneu și te rog mai trimite-mi o dată gologanii că acum sînt aici și pot să-i primesc. Mai precis, pentru bucățica aceea de „Temă” au fost returnați din lipsă de andrisant. Acum andrisantul este aici. Mulțămesc. După această rugăminte mai am una. Sora mea, Steluța TurcuVornicu, vrea să încerce un examen la Institutul unde cu onoare vă țineți lecțiile. Fiind destul de nedeprinsă cu lumea, i-am sugerat să întrebe de tine cînd, la înscriere, nu va
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și redactată, interesantă și atractivă, persuasivă, care să miște și să Înrîurească conștiințele cititorilor”. „Ce ne-a oferit pînă acum a fost numit impropriu <<anchetă>>”, scrisese omul cu stiloul plin cu zeamă de lămâie. Schimbând diapazonul pe o altă notă, mulțămit se declarase și față de alte titluri și texte aferente: „Graiul faptelor”; „Spre Înalte cote morale”; „Conștiința - Înalt comandament”; „Șantierul - școală a muncii” ș.a. Ce părere ar avea cititorii zilelor noastre ai unui ziar oarecare (fără să pupe-n fund vreun
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
glas, privind cum bunicul Ion pregătea lampa iar bunica Ruxanda strânse de pe masă străchinile ca să facă loc pentru oala cu lapte adusă de nepoți. − V-a trimis mamă-ta la noi cu lapte, ai? Să-i spuneți Mariei că-i mulțămim de grija ce ne-o poartă, să aibă parte de sănătate și voi tot așa! încheie bunica, în timp ce bunicul aprinsese lampa și o agățase în cuiul de pe perete. − Noi și așa aveam de gând să venim, să vedem ce mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la Dumnezeu să-mi țină zilele s-ajung s-o văd sfințită... Fiecare, cu altarul său neterminat, șoptește cu tristețe Ștefan:... De-o fi să-mi mai frec șezutul pe Scaunul Sucevei, o să-ți trimit cioplitori să-ți termine altarul. Mulțămesc Măriei tale... dar... dar unde-ar mai fi jertfa mea care trebuie să vină prin strădanie, prin suferință? Când ai intrat, mă rugam taman pentru sănătatea Măriei tale... pentru moldoveni mă rugam... Șovăie câteva clipe, apoi mărturisește vinovat: Și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îngroape morții! Boierii atâta așteptau; se dezlănțuie: Strălucită izbândă!! Strălucită-strălucită, mormăie Ștefan. M-or blăstăma moldovencele de atâta "strălucire", oftează adânc mângâind fruntea calului ce nechează a mulțumire. "Pentru Ștefan!! Pentru Moldova!!" răcnesc vitejii încrucișând spadele într-un mănunchi. Vă mulțămesc vitejilor! Ați luptat bine! O sabie împotriva a trei iatagane... Ne-am descurcat binișor. Sunteți vrednici de laudă! De nu era Măria-ta, se aruncă Mihail înflăcărat, nu știu zău... De nu erați voi! Toți! arată Ștefan spre câmpul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
brocart roșu tivită cu blăniță de samur, mustăcios, cu ochi albaștri de cicoare, cu pletele blonde încercuite de magnifica coroană Mușatină, pare mai 'năltuț și nu-i dai cei patruzeci, patruzeci și doi de ani pe care-i are. Vă mulțămesc! închină el spre adunare. Am împlinit un gând drag nouă: neatârnarea. Am ridicat fruntea. Vă tare mulțămesc! Viteji ai Moldovei! Ați luptat bine! Ați săvârșit la "Podețul" acela, o.... o poznă nemaipomenită! Nici în vis n-am visat. Vă mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de magnifica coroană Mușatină, pare mai 'năltuț și nu-i dai cei patruzeci, patruzeci și doi de ani pe care-i are. Vă mulțămesc! închină el spre adunare. Am împlinit un gând drag nouă: neatârnarea. Am ridicat fruntea. Vă tare mulțămesc! Viteji ai Moldovei! Ați luptat bine! Ați săvârșit la "Podețul" acela, o.... o poznă nemaipomenită! Nici în vis n-am visat. Vă mărturisesc: inima-n mine era cât un purice!... "Marți 10 ghenarie văleatu 6983 de la Zidire" e o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chilipir, zău așa! Haideți! Curaj, boieri dumneavoastră! Care mai dați?! Care?! Eu, strigă Tăutu. Și eu! exclamă Șendrea. Dau! ridică mâna Duma. Dăm! spun într-un glas Vlaicu, Stanciu, Bodea. Ștefan, cu palma pe inimă, smerit: Domnul din inimă vă mulțămește! Haide! Hai!... Care mai dați?! Care mai dați?! Mihail, fâstâcit, rușinat, îngână: Eu ... eu... și eu aș da... dar... dar n-am... N-ai?! Cum așa?! se minunează Ștefan. N-ai?! O sfoară, o sforicică, ceva, acolo?! Nimic n-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
însemnează. Tăutule! Repede! Izvodește-i! Pe fiecare: ce și cât dă. Grăbește-te până nu se răzgândesc să dea mai mult. Bucurați-vă! strigă Ștefan. Vă adunați comori în Ceruri! Domnul din Cer și Domnul de pe Pământ, mai mărunțel -, vă mulțămesc, din inimă vă mulțămesc! Acu, iertați-mă și voi, reia el, după o tăcere îndelungată, cu ochii în pământ. Ce să fac? spune și se așează pe treaptă, lângă Țamblac. Auzi? "Comori în Ceruri", mormăie el. Dac-ar fi după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i! Pe fiecare: ce și cât dă. Grăbește-te până nu se răzgândesc să dea mai mult. Bucurați-vă! strigă Ștefan. Vă adunați comori în Ceruri! Domnul din Cer și Domnul de pe Pământ, mai mărunțel -, vă mulțămesc, din inimă vă mulțămesc! Acu, iertați-mă și voi, reia el, după o tăcere îndelungată, cu ochii în pământ. Ce să fac? spune și se așează pe treaptă, lângă Țamblac. Auzi? "Comori în Ceruri", mormăie el. Dac-ar fi după mine, le-aș pohti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le fie înturnată paguba din vistieria domnească! Îi stârpesc!! răcnește Mihail cu însuflețire. Să-mi ia capul Măria ta, de nu i-oi stârpi! Pe toți tâlharii!... și de drumul mare, și... și de drumul mic! Ștefan zâmbește și-l mulțămește c-o bătaie pe umăr: Bine, Mare Spătare, bine... Mihail face stânga-n-prejur. Stai!! strigă din urmă, Ștefan. Văzut-ai cum se-ncleie musca ce trage la miere? Văzut! Ei, așa să faci și tu! Încarci două chervane cu marfă scumpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]