3,219 matches
-
pulpelor, desfăcându-mi genunchii cu blândețe. Scoase din cutia cu farduri o bucată de sfoară și ceva ce părea un șiret. Îl legă În așa fel Încât ceea ce voia să scoată În evidență să pară separat de două migdale grase. Mulțumită, dar fără să fi terminat Încă, luă sfoara, făcu un nod, și Începu să tragă de acel ceva pe care Îl denumise „apendicele“ meu. — Apendicele meu? mă minunam. Îi auzeam respirația, dar din cauza tivului pe care-l ridicam, eram confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bani din cei Împrumutați de la Ludmila. Plătesc eu - ca dovadă a aprecierii mele. Îți iei haina data viitoare când ne vedem, ce zici? Luând În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam chef să mă strofoc. Deși nu părea mulțumit, Anton cedă. După câțiva metri, am simțit primele picături mici de sudoare prelingându-se pe mine, ca niște insecte grase cu miriade de piciorușe Împiedicate. Șoldurile mi se Înțepeniseră, picioarele erau parcă din plumb. Eram pe punctul de a mărturisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă face să-mi limpezesc gândurile. Stând la masa de scris, dar neajungând la vreo concluzie, m-am decis să-l vizitez pe Heino. Totuși, vânzătorul nostru de cărbune și flori părea mult mai preocupat să-mi detalieze cât de mulțumit era că el și cu Boris erau din nou parteneri. Așa că, spre seară, am hotărât să iau tramvaiul spre Mizerie. Un sfinx, mă gândeam, ar fi un interlocutor mai indicat. Străzile care se află la nord de faimosul spital municipal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
controlez. Mi-am reglat vocea. Presupun că era cam aceeași stare, ca la tine - dar invers, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Prima mea dramă sexuală a avut loc În spatele cortinei, și lumea a privit-o ca un martorul orb. Mulțumit că am atins centrul labirintului, m-am culcat. — Atât? Se pare că Dora se aștepta să continui. Când a văzut că n-o fac, s-a sprijinit iar pe coate. Cam puțin, nu crezi? I-am explicat că băiatului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea. Mulțumit că aceasta nu conținea altceva decât păr de cal, prinse piciorul patului, Îl răsturnă și, sprijinindu-l de perete, Îl verifică și dedesubt. Cu fiecare arc pe care Îl slăbea, speranța lui Diels părea să reînvie. Dar nici acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sale, dezvăluind conturul unei burți. Cămașa lui era albă, dar șifonată, cravata, subțire și uimitor de lungă. Își puse mâinile pe masă cu un aer autoritar. Nesatisfăcut pe deplin, le Împinse un pic mai departe. Se pare că, declară expansiv, mulțumit că e stăpân pe situație, această femeie, Wilms, are un dosar atât de gros. Cuprinse o fâșie de aer cu indexul și degetul mare. Și așa o să ai și dumneata, tovarășe, dacă nu te ferești, contiunuă plesnind masa cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
frig, putea să sosească În orice clipă. Trezindu-mă În jurul amiezii, am stat mult timp și m-am spălat, ghemuit În cada mea zincată. Frecând cu grijă fiecare părticică dureroasă, am Încercat să mă conving că erau ale mele. Apoi, mulțumit, sau mai degrabă, nemulțumit că erau, m-am Îmbrăcat și m-am dus până la sergentul Vogelsang. Tot ce-a putut să-mi ofere a fost niște cafea veche, cu un miros vag de boabe prăjite, și niște covrigei tari ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lună încheiată și, una peste alta, când or să apuce ei să-și mai vadă propriul băiat? Își văd fiica și-i văd pe copilașii fiicei lor, și nu din an în paște, dar nici de ei nu-s cine știe ce mulțumiți. — Și gineri-miu ăsta, zice bătrânu’, dacă fetițelor nu le spui chestia cea mai nimerită din punct de vedere psihologic, dacă nu fac psihologie curată cu propriile mele nepoțele, vrea să mă bage la pârnaie! Nu-mi pasă cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făcând fețe-fețe, când mi se-ntărește se face mai mare. — Ei, hai, că n-o să-mi pierd toată noaptea, îți dai seama. Eu, blajin: — O, nu cred c-o să-ți ia toată noaptea... Întinde-te! Bubbles, nu din cale-afară de mulțumită, se mută pe un scaun, iar eu mă întind pe canapea - și mă trezesc dintr-o dată înșfăcat, și e ca și cum sărmanul meu miel ar fi nimerit în vreo mașinărie. Tortura începe în forță, ca să folosesc un eufemism. Însă e ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-a părut mie, însă Kay a luat-o în serios. Nu la modul solemn, bagă de seamă, ci pur și simplu în serios. Kay Campbell din Davenport, statul Iowa: — De ce-aș face-o? Strașnică fată! Minunată, isteață, candidă! Mulțumită, vezi bine, așa cum era! Acum îmi dau seama de ce mor unii după câte o femeie! De ce-aș face-o? Fără pic de brutalitate sau nevoia de a se scuza, fără pic de răutate sau superioritate în ton. Numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ca să sărbătorim. — Unde? În Constantinopol? — Nu, spuse el. N-am pe cine invita acolo. Și, pentru un moment, gândul la domnul Eckman așternu o umbră peste plăcerea lui. — Cum, În tren? Ea Începu să râdă iarăși, dar de data aceasta mulțumită și lipsită de temeri. — De ce nu? El deveni și mai fanfaron: — O să invit pe toată lumea. Va fi un fel de cină nupțială. Ea Îl tachină: — Fără nuntă. Dar el Începu să fie din ce În ce mai Încântat de idee. — O să-i invit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să te Îmbraci ca o cocotă, ea este modelul la care să aspiri, părerea mea). Hunter, este minunată, i-am spus, ducându-mă Înapoi În pat. Îți mulțumesc mult de tot. M-am lipit de el și am Închis ochii, mulțumită. —Iubito, zise Hunter după câteva clipe, unde este chiuveta din baie? — Ce cauți acasă cu o zi mai devreme? i-am replicat eu, somnoroasă. Dacă ai fi așteptat până mâine, ar fi fost la locul ei. Apartamentul arată nemaipomenit, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
el era pe cale să se Însoare. Lauren avea dreptate, mă gândisem mai târziu În noaptea aceea, pe când mă lăsam În voia somnului. Nu avea nici un rost să spun ceva despre fotografia aia a lui cu Sophia la Londra. Am adormit, mulțumită, În brațele lui Hunter. Nu există ceva pe lumea asta care să Înfigă cu mai multă forță un pumnal În inima unei divorțate, fie ea și cea mai veselă dintre toate, ca o felicitare de Crăciun care arată binecuvântările vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
chiar dacă e mult prea Întuneric ca să se vadă asta. Sunt doar obosită, am șoptit, arătând către ecran. Adevărul era că, de când ne Întorseserăm de la Megève, nu prea mai puteam să dorm. Ultimele zile fuseseră un coșmar, căci Hunter era din ce În ce mai mulțumit și bucuros, În timp ce eu fierbeam de supărare În spatele afurisiților ălora de ochelari de soare pentru schi. Am fost atât de uimită și de zăpăcită de ceea ce se Întâmplase În acea zi la L’Idéal, Încât am decis să aștept până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ne-am fi Înțeles deodată perfect unul pe celălalt. Nu avusesem niciodată până atunci mai multă Încredere În soțul meu ca În acea clipă magică. Știu, am răspuns, simțind cum fericirea Îmi invadează chipul. Eram așa de bucuroasă, așa de mulțumită, Încât am simțit desfătarea până În vârful degetelor. — Și acum, cine are chef de o tequila la ora 4? Întrebă Lauren, după ce Își termină limonada, uitându-se În jur după un membru al echipajului. Ce ușurare: cu toate că era căsătorită, Lauren nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
el. În telefon, Stridie zice: — La cât timp după ce ați mâncat s-a manifestat diareea? Mă vede că mă uit și își scutură degetul spre mine. Helen zice în telefonul ei: — Cei care au stat acolo înainte au fost foarte mulțumiți. Este o casă superbă. În ziarul local, Erie Register-Sentinel, un anunț din pagina de divertisment zice așa: În atenția clienților clubului de golf Country House „Ați contractat o infecție stafilococică rezistentă la tratament în urma utilizării piscinei sau a vestiarelor? Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un tip scund, plin de importanță, afișînd un surîs în colțul gurii, deschide larg ușa, coboară, se depărtează doi pași, privește cîtva timp, apoi face un ocol mașinii, cercetînd-o, lovind fiecare roată cu vîrful pantofului. Cînd termină, dă din cap mulțumit, bagă mîna pe fereastră, ia cîrpa și pornește să șteargă parbrizul, meticulos, asemeni bătrînilor ce-și curăță lentilele ochelarilor. Asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor? întreabă un țăran, săltîndu-se de pe banca de alături. Șoferul se oprește din șters, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se procopsească de pe urma funcțiilor; asta atrage nemulțumirea maselor; întîi, că masele sînt nemulțumite că nu au acces la funcții, și-apoi, pentru că nu se pot îmbogăți și ele. În cazul cînd conducătorii sînt cinstiți, masele sînt de două ori mulțumite: că au conducători buni și-și pot vedea în tihnă de-ale lor. Află rîde Săteanu că am acte pentru toate. Chiar și pentru sudor? Hai că întreci măsura! Din cauza lui s-a oprit montajul într-o secție, nea Toadere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care nu arăta ca un jucător de rugby, dar se liniștise când cei doi o întrebaseră dacă ar putea să le împrumute un pachet de cărți de joc. Le împrumutase și le dăduse și o placă pentru cribbage. Păreau foarte mulțumiți, și ea era la fel. De douăzeci de ani de când avea casa de oaspeți, doamna Turvey nu cunoscuse pe nimeni care să joace cribbage și să se implice în chestii imorale. Așa trecuse weekendul acela lung. Ziua, Bull juca rugby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
imaginară, așezată între munți și văi, unde s-a refugiat și stabilit un grup de pescari și plugari. Pe acest pământ al făgăduinței sălășluiesc ordinea, armonia și binele, care n-au nici o legătură cu exteriorul. Locuitorii de aici, veseli și mulțumiți, harnici și cu sufletul curat, trăiesc în afara istoriei, neștiind că între timp se perindaseră dinastiile Han, Wei, Perioada Celor Trei Regate și Jin. Izvorul Florilor de Piersic reprezintă dorința și năzuința oamenilor martori ai acelor ani tulburi, la o societate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
intre în perete. Cu picioarele tremurând, Wang nu îndrăznea să facă acest lucru. Maestrul a strigat: "Încearcă și înaintează cu ochii închiși!" Și-a făcut curaj, a intrat în perete și a ajuns în partea cealaltă a acestuia. Bucuros și mulțumit, Wang și-a luat rămas bun de la maestrul care l-a sfătuit: "După ce te întorci acasă, trebuie să fii cinstit și modest. Altfel, tehnica taoistă nu va fi eficientă". Dar abia întors acasă, Wang i-a spus soției lui cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fu uimită văzându-l pe Ximen Bao cu un aer respectuos, aplecându-se spre oglinda apei ca și cum l-ar asculta pe Hebo. Acesta îi privi pe nobilii orașului și pe funcționarii care organizau așa-zisa căsătorie și le zise: Ce mulțumit este Hebo! El i-a primit pe trimișii noștri cu ospitalitate și nu dorește să-i lase să revină prea repede. Cred că ar fi bine să-i mai trimitem pe cineva să-l grăbească. De frică să nu fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
PSD, în speranța de a-l pulveriza - nu va reuși decât să împroaște tot partidul în ochi. „Descentralizarea Rus” e o proastă deghizare pentru deresponsabilizare. Contraexemplul perfect față de Rus este primarul PSD al Ploieștiului, Emil Calotă, care, în loc să-și digere mulțumit realegerea, și-a aprins paie în cap simțindu-se responsabil pentru București: „Dacă la București premierul Năstase va continua să fie sufocat de anumite personaje din jurul său, va fi rău”. Putreziciunea din partid pute la fel, și la centru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-l are, al generozității de care nu e capabil, al iubirii - care n-a știut niciodată ce este. Ura ține loc de curaj - o insultă tâmpă pe care ți-o aruncă pe hârtie, stârnind corul altora ca el, care intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii o stănoagă ontologică prețioasă, care îi preface și îi păstrează nimicnicia într-o potențialitate reconfortantă - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care, pe un ton ușor triumfal, ni se spuse că Seagrave ceruse ca prietenul său cel mai apropiat să se afle la volanul camionului în derapaj. Această dramatică modificare de ultim moment nu reuși să stârnească mulțimea, dar Vaughan păru mulțumit. Pe când cobora la intrarea în gang, gura lui dură, cu buze marcate de cicatrice, era deschisă într-un zâmbet caraghios. Văzându-ne pe mine și pe Helen împreună, flutură din mână a salut, de parcă am fi fost doi fani vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]