612 matches
-
Iisus să-i placă fragmentarea actuală. Nici una dintre cele două biserici, sau confesiuni, nu deține adevărul absolut. Anatemele au fost retrase, iar chestiunile de doctrină pot fi negociate. Dacă schisma din 1054 s-a produs mai mult din rațiuni politice, mundane oricum, nu credeți că acestea au fost depășite demult? Apoi, cele două biserici sunt complementare, au nevoie una de alta. Occidentul desacralizat are nevoie de o infuzie de credință adevărată, bisericile orientale fiind parcă mai aproape de creștinismul primar. Acestea din
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
expresiile și depresiile umanului sunt ordonate după același ADN, ce poate fi recunoscut dincolo de multiplicitatea infinită a manifestărilor. Se creează astăzi un istm prin care această esență comună poate fi recunoscută. Astfel, poate apare lumina în plină schismă a desfășurărilor mundane, sensul iubirii prin care omul poate respira în acord cu Cel Unic. Libertatea ne ajunge pînă la glezne. Plini de rănile visului întunericit, tulburăm răsăritul din noi, rătăcind între două Carybde. Or, sufletul are doi ochi: unul lăuntric, capabil să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
romanticii care au reinventat mitul gnostic, Shelley este singurul care simte nevoia unei transcendențe superioare care să binecuvînteze detronarea lui Jupiter-Iehova. Însă viziunea lui pozitivă asupra Pămîntului ne arată că, la fel ca toți nihiliștii moderni, el investește În realitatea mundană ceea ce retrage din investițiile făcute În transcendență. Investiția nu s-a dovedit rentabilă În termenii filozofiei, cum ne mai amintesc din cînd În cînd profeții sfîrșitului lumii. Cu Cain. Un mister (1821), Byron face un pas mai departe. El Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
estetică. Imaginea sinestezică din enunțul de intitulare - corola de minuni a lumii - figurează misterele existenței ca reprezentare sferică, perfectă (corola), de o miraculoasă frumusețe și armonie (simbolul floral), care sunt însă fragile, inefabile, ușor de strivit. În textul poetic, corola mundană se asociază altei imagini, definitorie pentru întregul volum: lumina, semnificant al cunoașterii. Ideile poetice prin care se dezvoltă tema cunoașterii și cea a singularității artistului modern sunt sugerate prin antiteza lumina altora/lumina mea. Cele două sintagme figurează metaforic cunoașterea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
moartea tatălui. Trei trepte ale transformării cu profund răsunet interior, în a căror succesivitate trebuie citite nu doar zguduirile care prevestesc maturizarea, ci și reactivitatea exacerbată a copilului, respectiv adolescentului, care trăiește concomitent teroarea și fascinația tutelei (paterne, în ordine mundană, divine, pe calea de consecință a epifaniei). Vizibila motilitate psihică a tînărului este motivată prin postura lui mereu dependentă și, disproporționată, forța care se opune relativului echilibru dobîndit. Copilul primește iluminarea: "...pe urmă rămase însă numai crucea aurită sus, de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în cele două momente cheie ale romanului, reiterate în forme perceptibile ca variante de "întîlnire" hotărîtoare. Legătura între revelația dumnezeirii prin imaginea "orbitoare" a crucii și pacea din ochii condamnatului la ștreang ca și răstignit, între martiriul sacru și supliciul mundan, apare cu pregnanță. Simbolul acestor elemente citite-împreună trimite cu ușurință spre modelul christic. La timpul condamnării, Apostol Bologa se alătură, simbolic, tainei mîntuirii, paradigmei christice. I-o deslușește preotul, venit pentru ultimele sale clipe: "Popa Constantin se aplecă peste capul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
conștiința diurnă, socotitoare. "Cheful" face să tacă, în oameni, neliniștea diferenței, interogația gravă, orice alt discurs... Sărbătoarea devine o pasageră pierdere a conturului social, ca să vorbim doar de cea mai constrîngătoare formă de raportare la colectivitate, o răsturnare a ordinii mundane și implicit o celebrare a acestei libertăți: saturnaliile implică modelul. Dincolo de toate, probabil că există populații mai dispuse la dinamica identificatorie, mai aplecate către comunicarea gălăgioasă, exuberantă, cu Ceilalți, cu lumea...Prea multă teorie pentru a defini propensiunea națională spre
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
declarată a romancierului. Romanul are de spus numai întrucît povestește și povestește numai întrucît iluzia este menținută cu toate "sacrificiile" impuse de operă. Lume nefirească prin luminile extensive ale rampei, dar aspirînd ipocrit la o anonimă contopire în nediferențiatul "tablou" mundan, romanul aruncă de la început rețele ironice , comme si de rien n'était... Pretinde serios și mimează ignoranța în privința cursului evenimentelor ș. a., ș. a. Romanul ironiei asigură protagonistului o scenă. IOANIDE ȘI SALVAREA PRIN IRONIE Primul roman românesc care invită la o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
se opresc și sting lumină 21. În continuare, Ieronim va aprinde și stinge lumina de mai multe ori, repetiție care subliniază o anumita mecanicitate bergsoniana. Înaintarea este întreruptă de incidentul ușii care scârțâie. Eliade se grăbește să ne dea explicația mundana și în același timp cu iz burlesc: "[P.D.] se împiedică de o frânghie pe care nu o putuse vedea și, [P.M.] rezemându-se, ca să nu cadă, de un dulap, [P.M.] una din uși se deschise încet, scârțâind prelung, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
o materie amorfă, o fierăraie astrală, o caroserie din foc și gheața, care la chemarea ei Începe să vibreze, să se Însuflețească ba să Înceapă a-și pune Întrebări existențiale, să nu-i mai placă cosmosul și să tînjească la mundanul atît de păgubitor al muritorilor. Iat-o pe Cătălina primul iatromant in funcție din literatura română cultă. Ea are și puterea kronokratorilor, are știința Merkabei, este un derviș rotitor, secretul ei poate fi descifrat În cadrul așa numitelor stări modificate ale
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
iluminatori, adică cei care Înmulțesc conștiința, ei Înving Întunericul, adică starea anterioară inconștientă.” Cel care vrea să o smulgă din vraja și din visul de luceferi pe fata de Împărat este un iluminator, un spornic al conștientului, al trăirilor primare, mundane „căci amîndoi vom fi cuminți/ vom fi voioși și teferi/ “. Jung traducea În termenii psihologiei arhetipale „infans Înseamnă ceva care vrea să devină independent”. Important În această analiză jungeană este faptul că arhetipul infans reprezintă un factor de progres și
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
astfel să o lege mai bine pe fata de Împărat de vraja sa Îi Închide geana dulce ... (geana este aici subtila poartă care face legătura Între realitate și oniric, Între social și fabulos). Numai În vis ființa se dezlipește de mundan pentru a putea zbura În sensibil, În noumenal, astfel Hyperion este desemnat ca “operator pneumatic” și totodată ca „modelator oniric” ... „iară ochiul Închis afară Înlăuntru se deșteaptă”. Citim aceste versuri În următoarea cheie : intruziunea eroului pe cale onirică pregătește apariția sa
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o vrăjire a pneumei. Cel care induce somnul este un medic care se folosește de oglindă, de dublul, de fluidul astral, iatromantul induce ființei o stare de reverie, de magie erotică cu scopul de a o purifica de toate noxele mundane de toate umorile carnalului care o Împiedică În starea de trezie la ascensionalitate. Operatorul lucrează astfel la o nacelă subtilă, Îi modelează trupul astfel ca În starea de vis sa se poată anula corporalul. Alte figuri geometrice. Același spațiu casnic
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
sive animi lapsus in alteram mundum”, adică alunecarea spiritului sau sufletului În cealaltă lume”. Iată cum Luceafărul vindecător, eliberator emerge În lumea cealaltă, care este lumea Cătălinei cu scopul de a o elibera și de a o vindeca de impuritățile mundane. Jacob Bohme credea că În „spiritul fulgerului ar consta viața mare, atotputernică”. Si mai departe „căci lovind asprimea pietrei - pămîntul - așa se ascute spinul amar al naturii, căci natura se sparge de asprime, astfel Încît libertatea apare ca un fulger
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Înalțe către sublim, către staturile noetice superioare, să o esențializeze, să o ducă În regimul diurn, strălucitor, empiric, fenomenal și alta aceea concretizată prin influența pajului - care stă sub regimul nocturn, care vrea să o desacralizeze, să o coboare În mundan, În ungher, În materialitatea cea mai normală, către staturile pragmatice ale existenței. Una este apolinică, cealaltă este dionisiacă. Două terapeutici converg către fată. Una este terapeutica ascensională, cealaltă este una descensională. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Nacela salvatoare Luceafărul propune
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Luceafărul așteaptă” Două serii antinomice Întunericul și fereastra. O intrare În oglindă. Eroina este acum Alice În țara oglinzilor. Visul se ordonează simetric imaginii ferestrei și celei a oglinzii. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Două vehicule prin care eul transgresează mundanul. Spații prin care eroina evadează. Întîlnirea dintre fată și Hyperion nu se realizează niciodată direct ci numai prin „intermediari simbolici” fereastra, visul, oglinda. Nu avem clar exprimat În text vreun raport fizic direct. Nu se Întîmplă nici o epidermizare a celor
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
albedo, stadiul cînd opera ajunge la perfecțiune, la maturitate asta Însemnînd În registrul descriptiv-poetic o renunțare la salvare, la angelizare. Cătălina se opune atît regimului diurn fantastic cît și regimului arhetipurilor anagogice. Refuzînd diviziunea și ascensiunea eroina rămîne ancorată În mundan, În Întuneric reacțiile de salvare ale Luceafărului Înscriindu-se În motivele mitice ale renunțării, ale eșecului taumaturgic, „vindecarea”mitică nerealizîndu-se la nivelul șamanic, magic sau fantastic. Cătălina rămîne amorsată numai la nivelul mithemului „ta legomena” adică la nivelul celor ce
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
finalitate circumscrisă necesității evidente de a trasa complexa dramă a artistului contemporan, este culoarea. Fără excepție, volumele sale de poeme sunt însoțite de ilustrațiile pictorului, preocupat să ilustreze, și prin intermediul formelor picturale, aceleași tensiuni imuabile între material și imaterial, între mundan și supramundan, pe care pictorul-poet le poate converti în impuls creator de cea mai bună calitate. În special culoarea centrată pe dominante puternice, fauve, sau pe contraste bine știute, acordurile mai calde și tonice, sau, dimpotrivă, pastele groase de culoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iluzorie, chiar acasă la promotorii săi cei mai fervenți. Fundamentaliștii, de orice coloratură ar fi, constituie mișcări politico-religioase tot mai îndepărtate de idealul societății deschise, căreia îi reproșează autismul generat de părăsirea cauzelor transcendentale, a imaginarului metafizic și îmbrățișarea valorilor mundane, degenerate, în varianta islamismului radical înlocuirea sacrificiului de sine, cu tot ce are acesta mai sublim, cu banala dorință de a trăi. Cum spunea Bin Laden într-un interviu: "Noi iubim moartea. Americanii iubesc viața. Aceasta este marea diferență dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
plin de compasiune. O femeie cu adevărat remar cabilă, cum mulți bărbați și-ar dori să aibă alături. O femeie care era fără îndoială la curent cu slăbiciunile omului ei, dar care a știut mereu să vadă dincolo de aceste deficiențe mundane și să trăiască esența însăși a iubirii. Pînă la un punct, însă. Din păcate, odată domolite valurile mediatice și limpezite chestiunile juridice, odată ce el și-a regăsit libertatea și măcar o parte din aplombul de altădată, ea a plecat. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a morții lui Dumnezeu. Întreg secolul al XIX-lea a fost marcat de înverșunarea filosofilor, romancierilor, poeților, care se străduiau din răsputeri să pună bazele unei noi religii civile, eliberată de dogma creștină. De fapt, continuau pe un alt plan, mundan prin excelență, ceea ce încercaseră predecesorii lor Iluminiști să realizeze prin cultul Rațiunii, iar înaintașii lor mai îndepărtați încă, prin cel al Frumosului. Acum, ni se propunea adorarea Omului, în toată superbia sa arogantă de stăpînitor al universului, și a Progresului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ideilor, cât și apropierea de Nietzsche, pe care l-a lecturat în mod fervent de tânăr și care a devenit nu o referință, ci o mémoire infuse: Este ceea ce am practicat [metoda genealogică, n.n.], dar pentru materiale care proveneau din mundan. Mi se pare că nu există alte modalități de gândire în afara acesteia. [...] Nietzsche este autorul în a cărui mare umbră am evoluat, dar fără să îmi doresc acest lucru și chiar fără s-o știu cu adevărat. Dacă îl regăsesc
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui Benjamin asupra filozofiei transcendentale face auzite, în fundal, o serie de elemente mistice iudaice, mai precis ideea unei revelații „sparte“ în multiple fragmente care conțin, fiecare, scântei ale luminii divine neîmpărțite. La fel, conceptul de „experiență“ face ca ordinea mundană, finită, să poată fi privită din perspectiva Întregului metafizic care o cuprinde. Mai târziu, a vedea lucrul nu în statutul său de obiect al unui subiect, ci ca totalitate ontologică, devine pentru Benjamin un veritabil program. Pentru moment însă, doar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
la nihi lismul lui Benjamin, despre care va fi vorba mai jos. Teza lui Taubes este că iudaismul teologico-politic păstrează, astfel, sensul logicii mesianice pauline, în ciuda reorientării creștine moderne către legitimarea unei autorități și a unei forme persistente de „kratofanie“ mundană. Într-un alt text, J. Assmann explică, din punct de ve dere istoric, situația teologico politică a iudaismului. Centrul discuției îl constituie separația dintre autoritatea istorică, lumească și cea divină. Două cazuri sunt analizate: Egiptul și Israelul: „Wie Ägypten als
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
doilea templu, în anul 70 d.Ch. Această istorie schematică a evreilor îl face pe Assmann să conchidă asupra caracterului negativ al teologiei politice iudaice: „Nur einer kann herrschen: entweder Gott oder der König“. Decizia iudaică scoate din discuție opțiunea profană, mundană. Orientarea teologiei politice va fi una împotriva autorității și înclinată spre edificarea liantului comunității: cele două elemente definesc o „Gesellschaft gegen den Staat“ pentru care Mesia aduce o mântuire doar la sfârșitul vremii. Assmann vorbește tot aici, în opoziție cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]