474 matches
-
în țara noastră și împotriva noastră o mare oștire în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman-pașa beglerbegul. Împreună cu acesta se aflau toți curtenii sus-numitului turc și toate popoarele din Romania și domnul țării Muntenești cu toată puterea lui, și Assan-beg, și Ali-beg, și Scander-beg, și Grana-beg, și Oșu-beg, și Valtival-beg, și Serefaga-beg, domnul din Sofia, și Cusenrabeg, și Piri-beg, fiul lui Isac-pașa cu toată puterea lui de ieniceri. Acești mai sus numiți erau toți
Curierul „Ginta latină” by C. Esarcu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2226]
-
H.-R. Patapievici (Ochii Beatricei ), să aflăm cum se vede, din interiorul ei, lumea }iganiadei. Ca în jocurile 3 D... Cinci versuri despre Muntenia: "Bălaurii-nhămați zboară ca vântul/ Precum striga-i mână și-i duce/ într-un ceas cungiură pamântul/ Muntenesc șsubl. meaț, dar' nice-o rază-i luce/ De-a-și găsi fiiul dorit". E fragmentul în care vrăjitoarea Brândușa își caută fiul, pe Parpangel, apelând la doi balauri înaripați. Frapează însă durata (un ceas), cam mică pentru un scenariu realist, dar
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
Gheorghe Grigurcu (urmare din numărul trecut) Textele regretatului Cristian Popescu reiau lumea lui Caragiale sub unghiul unei stilizări ce aruncă asupră-i un văl de poezie ambiguă. O muntenească mixtură de sentimentalism și persiflare trasează contururi insinuant precise, de-o sfidătoare naivitate, precum în tablourile lui Rousseau Vameșul: "Toată familia mea benchetuiește la ŤLocal familialť". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe. Verișoare. Toasturi. Bunicul, după tejghea
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
Cristian Tudor Popescu, în dezbaterea de la Cluj, Horia-Roman Patapievici, potrivit site-ului mihneamaruta.ro: Dacă este să dăm un nume, cel mai emulat jurnalist dintre cei care s-au afirmat după 1990 este, indiscutabil, Cristian Tudor Popescu, cu felul lui muntenesc de a vorbi limba română, cu “pă” și cu “dă”, care dă un fel de violență limbajului, o apăsare golănească. Este un jurnalism slujit de talent literar, dar cu un talent specializat în cruzime. Este un talent specializat în aplicarea
Tolontan îl contrazice pe Patapievici când vine vorba de CT Popescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64643_a_65968]
-
paradă de personaje grotești, zugrăvite cu o profuziune de amănunte incitante, dînd senzația îmbătătoare a concretului, iar pe de alta, de-a le încadra într-o perspectivă moralistă fondată pe o morală relativ rară la speța scriitorilor de expresivitate veninoasă, "muntenească". Autorul se vrea - și nu ni se pare chiar hazardat! - "un soi de Saint-Simon, ducele, un cardinal de Retz valah". Dacă mentalitatea de victimă a unei intrasigențe o putem înțelege și stima fără discuție, realitatea puzderiei de "înregistrări pe viu
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
-o: "La Alexandrescu: clătite". Pe lângă asemenea modificări pe care nu vreau să le calific, editorul și redactricea au intervenit copios în fonetica și în morfologia textului original, și acolo unde, eventual, era potrivit să intervină (ca, de exemplu, în fonetismele muntenești ale prepoziției după și conjuncției dacă, scrise în ediția originală dupe și daca, sau în forma ca păntru/ 5 pentru, orizonul/ orizontul, poci/ pot, copaci/ copac ș.a., modificări ce ar fi trebuit să fie menționate și justificate în prefața editorului
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
din Africa de sub frunte: e nevoie de o adecvare/ echivalare între universul realității exterioare și universul liric propriu-zis, între evenimentele și faptele din jur și, pe de altă parte, asocierile pe care le naște imaginația creatorului. Sarcasmul poetului, vehemențele sale ,muntenești", aciditățile atât de expresive literar ies dintr-un idealism de fond, idealismul unui om rănit lăuntric de gama și scala degradărilor umanului. Încă G. Călinescu, într-o cronică din 1948 publicată în ,Națiunea", făcea, cu acuitatea sa obișnuită, observația că
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
cinste ordinea în gîndire și măsura în simțire, cîștiguri așa de prețioase pe care civilizația aulică le-a răspîndit pînă la marginea împărăției, și care n-au putut răzbate pînă dincoace de Brașov, unde manifestațiunea anarhică a Ploieștiului și spiritul muntenesc, predispus la subiecte curioase și la porniri de un senzualism mistic, s-au împotrivit cu o înverșunare pentru care nici o minte limpede nu are vreo explicațiune. Îmbrățișînd această lume vie și colcăitoare a Bucureștilor, lume care seamănă bine cu un
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
diminutivelor. Se confirmă astfel imaginea mai veche, dar niciodată demonstrată lingvistic, a unei Muntenii caracterizate prin locvacitate, afectivitate, expresie energică: "autoafirmarea emoțională neinhibată este caracteristică vorbitorilor din zona sudică a țării" (p. 98). Foarte interesante sînt descrierile unor evoluții pragmatice muntenești: "indicele de solicitare" și eu/și noi (p. 86-87): "vrem să videm și noi mireasa!"; clișeele mobilizării și ale demobilizării (hai... / stai...), "indicele de reproș": bine, mă.... Ardelenii par a se caracteriza prin tendința spre precauție, neangajare: "nu vor să
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
negativă, dominare a implicitului, numeroase hipocoristice). Faptul că aceste descrieri corespund în bună măsură unor stereotipuri transmise oral, ca și faptul că țin de reprezentări din literatură și chiar din istoria literară (încetineala vorbei ardelenești, diminutivul moldovenesc - "olecuță", impetuozitatea injuriei muntenești), nu fac decît să confirme utilitatea analizei. Cartea Margaretei Manu Magda, exemplară prin acuratețea dovezilor lingvistice și prin metodologia modernă, deschide drumul unor cercetări viitoare asupra aspectelor sociale și culturale ale întrebuințării regionale a limbii române.
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
dar situația autorului nostru devine specială: problematica lingvistică îi condiționează opera. Bogăția limbii lui e uimitoare și o depășește cu mult pe aceea a tinerilor Alexandrescu, Bolintineanu ori Bălcescu. Dar, mai ales, limba lui Heliade evoluează spectaculos, de la lexicul popular muntenesc, colorat cu arhaisme, cuvinte slave, grecești ori turcești, la neologismele latine și franceze, apoi la cele italiene. Avînd la îndemînă atîtea disponibilități lingvistice și cunoscînd ca puțini alții limba română, Heliade și-a pus încă de tînăr problema raportului dintre
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
câtorva episoade exultante ce se dezvoltă pe un fond tragic. Artistul însuși explică lucrarea astfel: „Topite într-o concepție unitară, temele acestei lucrări simfonice (o horă moldovenească preluată din repertoriul fanfarei din satul Zece Prăjini, două colinde transilvane, un joc muntenesc și unul dobrogean) se transfigurează, devenind purtătoarele unui spirit hotărât, plin de viață și forță.” Vibrantă, debordantă de veselie populară, muzica abundă în contraste care șochează, e compusă cu mauvaise conscience, și e autoironică (după spusele compozitorului). Prin trăsăturile specifice
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
a crescut mohorul, de-au scăpat sărăcimea, că era pretutindenea foamete mare”. Dintr-o „Cronică Anonimă” aflăm că „în al treilea an al domniei lui N. Racoviță (1718) nici un fel de roadă nu s-au făcut în Moldova și Țara Muntenească, nefiind ploi toată vara și mai mulți din sărăcime mâncau rădăcini de papură și umblau cerșind”. În vara aceluiași an, relevă „Analele Brașovului”, din cauza arșiței, „pomii au înflorit a doua oară, dar fructe nu au dat, s-au aprins pădurile
Agenda2005-05-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283341_a_284670]
-
în tavlii" (Herodot, traducere în manuscris din 1645). Se pare că termenul denumea deja mai multe variante ale aceluiași joc, sau chiar mai multe jocuri înrudite, care presupun o tablă de joc și zaruri. În Îndreptarea legii, codul de legi muntenesc din vremea lui Matei Basarab (1652), se spune că "episcopul, sau preotul, sau diaconul carele joacă în tăblii și e bețiv, sau să se părăsească, sau să li se ia darul. Tăbliile să cheamă și coinacele și harjețile ceale ce
Despre table by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7645_a_8970]
-
noul săptămînal? Da. Eram redactor pentru arte. Ieșisem dintr-un coșmar și trăiam altă viață. Făceam cronică de artă, interviuri cu marile figuri străine ce poposeau la Filarmonică, mergeam foarte des la București, unde domeniul artelor, prin confruntările lui franșe, muntenești, era teribil de tentant pentru molcomul provincial. Cel care avea deja destin dublu: de lefegiu într-o redacție, oricum civilizată, și în-verșunat practicant în atelierul din Armeană. Apropo de Filarmonică. Am citit într-un recent interviu de-al tău că
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
cel care, pentru a scăpa de mânia soților încornorați presăra drumul până la casa amantei cu gorniști, gata să anunțe o eventuală apariție intempestivă. (p. 231) Cu toată redactarea accentuat regională, Amintirile lui Rosetti dau în vileag o Moldovă încântător de muntenească în spirit.
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
alte contexte, în limba veche sau populară, pentru că li se păreau purtătoare a unei mărci unice, individuale. De fapt, liderul comunist cu origini rurale și școlarizare superficială vorbea pur și simplu o română marcată popular-incult, puternic contaminată de particularități regionale, muntenești (cu sincope: revolționar, cu închiderea lui e final la i: actili, locurili, alocațili, cu dificultatea de a rosti diftongi - ianuare - și unele grupuri consonantice: ezecutiv). Formula prin abstract are o situație puțin diferită: aparține filonului semicult, fiind o alunecare formală
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
esteticii informaționale, Matila Ghyka, șapoul ni-l oferă pe Matila, numele de botez, ca Mathya, iar pe Ghyka, numele de familie, ca Ghica, nesocotind faptul că ramura moldovenească a familiei, căreia îi aparținea Matila, iscălea Ghyka, forma Ghica rămânând ramurii muntenești. Asta ar mai fi cum ar fi, dar autorul ni-l prezintă pe Matila Ghyka drept ,inventator" al Numărului de Aur, ca și cum o categorie filosofică ori un concept estetic ar putea fi inventat, iar pe ,inventator" ca fiind membru al
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
mici e pigmentată neconcludent întreaga Istorie a Manuelei Tănăsescu. Excepție nu fac decât două capitole, situate la cuprins printre ultimele, ce se ridică deasupra mediei modeste: cel despre Psaltirea lui Dosoftei (intitulat Vremea verșului tocmit) și cel despre pamfletarele letopisețe muntenești (intitulat, cu umor caragialesc, Ludescu și Popescu). În rest, insistența în a explica totul coboară multe din paginile cărții în spațiul platitudinii dezinteresate. Nu o dată, încercările de introspecție colectivă au rezultate ridicole. Aflăm, bunăoară, cum trebuie să fi gândit, omenește
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
lideri zonali incerți și atâția voievozi problematici își găsesc locul în ea, e de presupus că, în inventarul autorilor, și ei incerți, și ei problematici, nu vor exista absențe semnificative. Din păcate, există. Nu mai departe de sus amintitele cronici muntenești, selecția Manuelei Tănăsescu se oprește la disputa dintre Cantacuzini și Băleni, pusă pe seama cuplului Stoica Ludescu - Radu Popescu. Nimic, de pildă, despre Radu Greceanu, Constantin Cantacuzino sau, mai încoace, Zilot Românul. Asemănător, tripleta moldavă alcătuită, canonic, din Ureche, Costin și
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
de parcă meșterii vremurilor noastre ar fi avut veșnicia în față. Și de povață. Zic aspect, deoarece patina adâncului de vremi i-o oferă, „i-o imprimă” tuful de un amplu spectru cromatic (dacă ochiul cercetează în nuanțe). E o coloratură muntenească mai specială, și „orientală”. Pun aici ghilimele, deoarece în subtext există o interogație permanentă, la care se tot revine: Armenia cărei părți a lumii aparține, Orientului sau Europei? Implicit, ea apăru și la agapa de aseară, când David Muradian încerca
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
drept vorbind, conținutul afirmației (exprimat cu maximă prudență) era rațional și justificabil științific: se reafirma teza că la baza limbii literare stau traducerile de texte bisericești din secolul al XVI-lea, tipăriturile lui Coresi, care au folosit mai ales graiul muntenesc (evident, nici sfera religioasă, nici identitatea regională nu puteau fi formulate explicit). Latura de onestitate profesională a conținutului apare însă incredibil și comic deformată prin modul de a face dintr-o ipoteză interpretativă o decizie oficială și obligatorie. Prin anii
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
să-l scriu. Într-un anume sens, m-am născut și am crescut în această carte, care ar putea fi numită, de aceea, o carte de memorii. Fiindcă Levantul este o reprezentare și un elogiu în același timp ale graiului muntenesc. El reprezintă, în geneza minții mele, filiația mamei. Mama, Maria Badislav, s-a născut în satul Tântava de lângă București. Tatăl ei, Dumitru Badislav, poreclit Babuc, e un personaj care mi-a dominat copilăria (se spunea de altfel că semăn cu
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
mamei. Mama, Maria Badislav, s-a născut în satul Tântava de lângă București. Tatăl ei, Dumitru Badislav, poreclit Babuc, e un personaj care mi-a dominat copilăria (se spunea de altfel că semăn cu el). La Tântava toți vorbeau în graiul muntenesc pur, care pare agramat și brut pentru că nu seamănă cu limba literară. Dezacordul dintre subiect și predicat, cuvintele deformate regional («Mă doare picerele, maică», zicea câte o bătrână), primitivismul vocabulelor «dă» și «pă», dar mai ales diferențele de accent, repezeala
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
Preda are și un fragment, în Viața ca o pradă, unde teoretizează asupra diferențelor de înjurături între regiunile istorice. Călca-te-ar vaca neagră a unui coleg ardelean nu îl impresionează ca o insultă reală. Acesta în schimb nu pricepe munteneasca injurie... în cur pe mă-ta. Adică de ce, la insulta de a fi sodomizat preopinentul, se adaugă și mama acestuia. Mai inventivă e sudalma, pe care se pare că Preda nu o cunoștea, că ar fi citat-o: muri-mi
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]