677 matches
-
era vegheat, pe rând, de multele femei ale familiei. Bătrânul nu-și pierduse cunoștința când fiul său pierdut a intrat În Încăpere. De teamă ca nu cumva să nu fie recunoscut, acesta a ținut să se recomande, urlând În urechea muribundului: „Eu sunt Cocrișel, fiul tău! Mă mai ții minte?”. Bătrânul a Încuviințat din ochi. „Bine, atunci!” a răsuflat ușurat fostul prizonier și a Început să-l supună la cazne pe zgârcit și să-i arunce vorbe ascuțite de dojană. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Tu ești, Yojiro? Unde-i Seniorul Mitsuhide? — În jurul dealului. — Mai e aici? Locul a devenit periculos pentru el. Trebuie să plece imediat. Gyobu urcă până la Mitsuhide și se prosternă în fața lui, aproape căzând cu fața la pământ. — Toată armata a fost nimicită. Muribunzii cădeau peste morți; atât de mulți au murit cu glorie în luptă, încât nici nu le mai țin minte numele. Ridicând privirea, văzu fața albă a lui Mitsuhide. Părea să plutească între formele întunecate ale brazilor. Mitsuhide nu spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
face, trebuie să mor, ca tot ce e viu pe lumea asta!... - Și mie îmi pare foarte rău și ca drept amintire a existenței tale, voi planta un alt cireș, nepot ori strănepot al tău. Și mult s-a bucurat muribundul meu cireș, care ținea cu tot dinadinsul să-mi coacă și ultimul lui rod. - Să știi, îmi spune cireșul, că-mi amintesc perfect de toată grija și dragostea ce mi-ai purtat încă de mic. - Te-am iubit ca pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
agentă străină. Că altfel de ce mi-ați fi pus o astfel de întrebare? Fii atent cum vorbești! Dacă ascunzi un agent străin, ești tu însuți un agent străin. Acum e momentul potrivit să câștigi încredere. Înțeleg, domnule, respiră cu greutate muribundul Acum că am declarat că ea e agentă străină, o să-mi dați drumul? Dați-mi drumul, vă rog. Vă implor. Știu că Wang Guang-mei este agentă străină. Nu numai că e agentă străină, e și o agentă comunistă. Pe casetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pământul mă primește. Mă salută, mă sprijină și mă laudă, indiferent cât de groaznic sunt. Stau în picioare, pământul se așterne sub mine, sincer și tăcut. Se întinde de la picioarele mele spre infinit... Ea își închipuie un manichiurit lustruind unghiile muribundului. Ca fascinat de propriile-i gânduri, Mao o apucă de braț, apoi continuă. Nu am prea făcut multe, deoarece visez toată noaptea că merg și mă întreb dacă nu sunt somnambul... Nu-mi amintesc dacă au fost sau nu stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
va însemna ceva mai mult. Palmele lui frământându-i fesele parcă ar fi încercat să-i spună asta în singura limbă pe care ar fi înțeles-o amândoi. Nu era totuși mai mult decât o promisiune vagă, însoțind geamătul de muribund prăvălindu-se în hăul dintre coapsele ei. Nu durase nici un minut, și uite că i se luase glasul înainte să termine ce ar fi avut să-i spună, iar acum parcă ar fi privit în vânt, făcând pe nepăsătorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mă rog, iar o luăm de la capăt, tot ei au inventat-o, ca să-și spele crimele, bla-bla-bla, se știe, lasă-ne, Doinițo, da’ mai bine uite aici, pentru prima pagină - Nicu Ceaușescu, bolnav de ciroză în ultima fază, spovedania unui muribund, alături de, să zicem: A fi sau a nu fi mort în România în vremuri de tranziție - anchetă socială de Rafael Ogrinjan și Octav Cerchez. Asta ce dracu’ mai e, că-i lungă de nu se poate?!... Octav îi explică, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ceea ce Începea să fie numit de către unii bășcălioși, din aceia care n-au nici un pic de respect, greva morții. Reportera, Încrezătoare, Își făcea de zor treabam, Într-o cruntă amăgire, Întrucât interpretase spusele sursei sale de informație ca Însemnând că muribundul, literalmente, se căise de pasul pe care era gata să-l facă, adică să moară, să răposeze, să dea ortul popii, și prin urmare hotărâse, să dea Înapoi. Ori, cuvintele pe care fericitul nepot le pronunțase efectiv, Ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
expedientul de a se duce să se debaraseze de tată sau de bunic pe teritoriul străin decât un mod curat și eficient, radical ar fi un termen mai exact, de a se vedea eliberați de autenticele poveri moarte care erau muribunzii lor din casă. Mijloacele de comunicare care Înainte le blamaseră energic pe fiicele și pe ginerele bătrânului Îngropat Împreună cu nepotul, incluzând-o apoi În această dezaprobare și pe mătușa nemăritată, acuzată de complicitate și conivență, stigmatizau acum cruzimea și lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
miocardic. Muri cu ultima bătaie a miezului nopții. Mult mai mult decât o hecatombă. Timp de șapte luni, căci atât a durat armistițiul unilateral al morții, se acumulaseră pe nemaivăzuta listă de așteptare mai mult de șaizeci de mii de muribunzi, mai exact șaizeci și două de mii cinci sute optzeci, adormiți dintr-odată În pace prin acțiunea unei singure clipe, a unui atom de timp Încărcat de o putere ucigătoare care și-ar găsi comparație numai În anumite acțiuni represive umane. Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
totuși, o umbră Întunecată. Teologii discutau, și nu se puneau de acord, despre rațiunile care-l făcuseră pe dumnezeu să trimită subit moartea Înapoi, fără ca cel puțin să lase timp pentru a da ultima Împărtășanie celor șaizeci și două de mii de muribunzi care, privați de harul divin al ultimului sacrament, se stinseseră În mai puțin timp decât ar fi necesar pentru a o spune. Întrebarea dacă dumnezeu avea autoritate asupra morții sau dacă, dimpotrivă, moartea era superiorul ierarhic al lui dumnezeu, chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
obstinația cu care, oricât ne-ar fi costat, și-a impus voința. Cu toate acestea, cel puțin pentru un scurt moment, ceea ce avem În fața ochilor seamănă mai mult cu statuia dezolării decât cu figura sinistră care, după cum au spus câțiva muribunzi cu vedere pătrunzătoare, se prezintă la picioarele patului nostru În ceasul din urmă ca să ne facă un semn asemănător celui cu care trimite scrisorile, dar invers, adică, semnul nu spune du-te Încolo, spune vino Încoace. Printr-un oarecare fenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
așa cum trebuie, capabilă să facă să tremure pământul sub picioare, cu lințoliul care se târăște pe jos ridicând fum la fiecare pas. Moartea e supărată. E vremea să scoatem limba la ea. Cu excepția câtorva cazuri rare, ca acelea ale acelor muribunzi cu vedere pătrunzătoare care au Întrezărit-o la picioarele patului cu aspectul clasic de fantomă Înfășurată În pânze albe sau, așa cum pare să i se fi Întâmplat lui proust, sub aspectul unei femei grase Îmbrăcate În negru, moartea e discretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sfârșească de spaimă când ar da cu ochii de acele orbite mari și goale la colțul vreunei străzi. În public, da, moartea devine invizibilă, dar nu În particular, după cum au putut să confirme, În momentul critic, scriitorul marcel proust și muribunzii cu vedere pătrunzătoare. Cazul lui dumnezeu e Însă diferit. Oricât s-ar forța niciodată n-ar reuși să devină vizibil pentru ochii umani, și nu pentru că nu ar fi În stare, de vreme ce lui nimic nu Îi este imposibil, ci pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ultimul lui gând și ultima imagine pe care ar avea-o fixată pe retină, nici o femeie grasă Îmbrăcată În negru anunțându-i moartea, așa cum se spune că a văzut marcel proust, nici o arătare Înfășurată Într-un cearceaf alb, așa cum afirmă muribunzii cu vedere pătrunzătoare. Un fluture, nimic mai mult decât suavul fâlfâit al aripilor de mătase ale unui fluture mare și de culoare Închisă cu o pată albă care pare un cap de mort. Violoncelistul se uită la ceas și văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
stau singur cu el. M-am simțit chiar în largul meu. Am vorbit despre o grămadă de lucruri. — Cam ce anume? — Despre Euripide, de exemplu. Midori a izbucnit în râs. — Ce ciudat ești! Cine naiba mai vorbește despre Euripide unui muribund pe care abia l-a cunoscut? — Dar nici eu nu mai cunosc pe nimeni care să stea goală, cu picioarele crăcănate, în fața fotografiei tatălui ei defunct! Midori chicoti și sună clopoțelul altarului. — Noapte bună, tăticule! O să ne distrăm și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de aici într-un somn profund, cu gura deschisă. Până se sfârși sinodul, horcăia din greu și nu mai răspundea la nici o chemare. Am renunțat la un fotbal cu vechii amici, ca să dau o fugă până la Ulrich. Înconjurat de mâțe, muribundul urla: răzbunați-vă pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina asta care nu mi-a schimbat așternutul de cinci săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
blând și înțelegător. în stânga se afla diavolul, aspru și agresiv. Amândoi se luptau pentru a lua în stăpânire sufletul celui ce se pregătea să se înfățișeze la judecata cea de pe urmă. îngerul era înconjurat de o aureolă luminoasă, din care muribundul înțelegea nimicnicia vieții de pe pământ. Una dominată de vanitate, egoism și mizerie. Efemeritatea gloriei terestre. În acele ultime clipe, Biscornet se căina și se umilea, regretându-și păcatul săvârșit într-o clipă de slăbiciune omenească. Diavolul, simțindu-se învins, zăngănea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
aurit, ce pot face aici În urbe!... ― Îngraș și eu Întunericul lumii cu noaptea de sub Încălțările mele. CÎtă virtute poate exista sub haine! Invit răspîntia la dans, dar mă trezesc În brațe cu lenjurile ude smulse de pe trupul unui muribund. Încerc să deschid păcatul ca pe-o conservă, dar propria-mi limbă, ca o cerșetoare murdară,-mi strigă: "...dă-mi-te doar mie, lasă-te locuit doar de pierdere, Înzădărnicește-te doar pe tine!, carnavalul nu- i decît În mintea ta
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Muribundul Am devenit mai scump la vorbă,draga domnișoara; Nu mai sunt cel ce am fost,atunci,odinioară... Sunt mut la tot ce se întâmplă ,la tot ce ma înconjoară. Sunt supt de viață și de gânduri,trupu-mi stă să moară
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93418]
-
Dar cine ar admite că o asemenea atitudine e legitimă când e vorba de dragoste, de moarte sau de salariul celor obidiți? Și totuși, ce era de făcut? Nu-mi puteam închipui dragostea Isoldei decât în romane sau pe scenă. Muribunzii îmi păreau uneori pătrunși cu adevărat de rolul pe care-l jucau. În schimb, mi se părea că replicile clienților mei săraci se desfășoară întotdeauna după unul și același tipic. Astfel, trăind între oameni fără a le împărtăși interesele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
din linia a doua. Rezervele de barbari înaintau și erau atinse de valuri de săgeți ce întunecau cerul și-și luau tributul când loveau grupurile de bărbați care înaintau. Țipete răgușite de durere, blesteme, țipetele stridente ale răniților disperați, groaza muribunzilor, a linneenilor osândiți și răpuși brusc ajungeau la urechile celor din mica navă învingătoare. Apărătorii se chinuiau să stea laolaltă. Aceasta făcea parte din instrucțiunile lor. Să se retragă încet spre piețele centrale, care erau apărate împotriva unui atac surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
orașelor din zona asta și-au atins apogeul acum o sută de ani. Locul ăsta se golește. Se întoarce la sălbăticie. De unde știi astfel de lucruri? El știe deja de unde știe ea. Ea ocolește răspunsul. În zona asta? Rămân doar muribunzii. Cumpără apă, fructe și pâine și le duc pe dealuri. Mănâncă pe o dună care se mișcă, luată de vânt, chiar în timp ce stau pe ea. Părți din ei se ating tot timpul. Pământul e părăsit - o molimă globală. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
om așa de mic poate ascunde În el asemenea fîntîni de sînge aprins, și a murit acolo, pe trotuar, În cîteva minute, Înainte să vină ambulanța. Într-o clipă, o mare de oameni cu fețe negre se adunase țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea agitată, Înjurînd și lovind, amenințînd cu bastoanele și urlînd sălbatic: — Circulați, circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată, apucînd un bărbat de haină, luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide, haide, mișcați-vă, proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră trupul muribundului pe trotuar, Îl Întinseseră pe jos și făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]