1,825 matches
-
dezbaterii guvernului, care, firește, conform atribuțiilor sale, va hotărî asupra oportunității și posibilității realizării sale, în ceea ce mă privește, și asta îmi este de ajuns, nu am nici o îndoială că îi veți dedica toată priceperea dumneavoastră. În jurul mesei trecu un murmur diplomatic pe care președintele republicii îl interpretă ca unul de aprobare tacită, părere pe care evident și-ar corecta-o dacă și-ar fi dat seama că ministrul de finanțe lăsase să-i scape printre dinți, Și de unde am lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
al justiției 2, ca în acest moment, Puțin lipsește ca să mă faceți să cred că ați votat în alb, observă ministrul de interne ironic, Nu, n-am votat în alb, dar mă voi gândi la asta cu următorul prilej. Când murmurul scandalizat provocat de această declarație începu să se diminueze, o întrebare a prim-ministrului îl făcu să înceteze brusc, Sunteți conștient de ceea ce ați spus adineauri, Atât de conștient încât vă predau funcția ce mi-a fost încredințată, îmi prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în orice caz mi se pare un lucru bun, e o idee uimitoare, care are, pe lângă celelalte avantaje, imensul avantaj politic de a așeza figura președintelui republicii în prima linie a frontului de luptă, e o idee bună, da, domnule. Murmurul de aprobare care se auzi în sală îi dovedi prim-ministrului că această mutare fusese câștigată de ministrul de interne, Așa se va face, luați măsurile necesare, spuse el și, mental, îi puse acestuia încă o notă proastă pe pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cuvânt, intră în lift, agitația aproape îl făcea să bată din picioare de nerăbdare, haidem, haidem, dar mașinăria, care-și ducea toată viața urcând și coborând oameni, auzind conversații, monologuri neterminate, fragmente de cântece fredonate ușor, vreun suspin nereținut, vreun murmur tulburat, se făcea că nimic din toate acestea nu o privea, atâta timp în sus, atâta timp în jos, precum destinul, dacă ești foarte grăbit ia-o pe scări. Comisarul băgă, în sfârșit, cheia în ușa de la providențial, s.a., asigurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceva neobișnuit. Deși la anumite nivele ale breslei începuse deja să se murmure că ministrul nu era satisfăcut de treaba comisarului, și dovada stă în faptul că ordonase întoarcerea adjutanților, lăsându-l pe el în suspensie, alții spun stand by, murmurele încă n-au ajuns la straturile mai inferioare, cărora le aparțin acești agenți, Trebuie să lămurim, totuși, și înainte de a uita, că amintiții murmurători nu au nici o idee precisă în legătură cu misiunea pentru care venise comisarul în capitală, fapt care demonstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spate. Lângă el Își croise drum un tânăr Îmbrăcat În straiele studenților, care se așeză alături, cerându-și scuze grăbit. Dante se răsuci Îndărăt, căutându-l pe messer Duccio, dar omul se făcuse nevăzut În marea de capete. Auzi un murmur iscându-se În mulțime. Din spatele altarului apăruse un personaj Înalt, Înveșmântat din cap până În picioare cu tunica de stofă grosolană a pelerinilor În Țara Sfântă, strânsă pe talie cu o frânghie de cânepă sub care ținea o cruce groasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privitorilor sporeau pe măsură ce el se văita mai tare, În timp ce, din mai multe părți, se arunca spre el cu pietre și cu murdării culese de pe jos. Se apropie, hotărât să treacă mai departe. Dar pesemne că cineva Îl recunoscuse, Întrucât un murmur de Îngrijorare străbătu mulțimea, urmat de o tăcere bruscă. În golul acela răsună dintr-o dată glasul osânditului, o bolboroseală confuză Înțesată cu termeni latinești. Dante, care ajunsese până la stâlp, se opri curios. - De ce te plângi, nemernicule? De ce ai fost condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Era cu adevărat victima acelei farse a destinului? 8 13 august, după miezul zilei Probabil că lunecase În somn fără să-și dea seama, epuizat. Totuși, avea senzația că Închisese pleoapele doar pentru câteva clipe, lăsându-se În voia acelui murmur confuz de sunete și imagini, ce parcă se ridicau din podeaua de lemn. I se părea că sub picioarele lui se deschiseseră străvechile morminte ale morților Îngropați În biserică și că umbrele lor urcaseră până acolo, să Îl observe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să vrea să o recunoască, și asta îi făcea adesea atât de plini de ură și de potrivnici celui judecat, celui care ar fi putut fi, pe scurt, fratele lor de neșansă sau de curaj. Când Destinat ridica vocea, toate murmurele încetau în sala de judecată. Părea că sala se reorganizează, ca atunci când ești în fața unei oglinzi și tragi de cămașă pentru a-ți aranja gulerul. O sală care se privește și încetează să mai respire. În tăcerea lăsată procurorul arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
zgomot! Era glasul lui Alec. — Jill, m-ai auzit? - Da... răsună o voce foarte scăzută și foarte Înspăimântată. Cei doi erau În baie. Pe urmă, i-au ajuns la urechi niște zgomote mai puternice, venind de undeva de pe coridor. Un murmur de voci bărbătești și o bătaie repetată, Înăbușită, În uși. Amory și-a aruncat păturile de pe el și s-a apropiat de ușa băii. - Doamne! s-a auzit din nou vocea fetei. Va trebui să le deschizi! - Șșșt! Brusc, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Mișu. Nu, vie sau moartă, Mariana va pleca doar împreună cu el! Îl prinse de la spate pe Sorinel. Mișu nu-l putea pipăi, dar văzu cum Mariana se lasă încet, imperceptibil, în jos, atingând din nou pământul. Apropierea lui Mișu stârni murmure de protest în rândul publicului. Ei voiau s-o vadă doar pe ea, dansând, murind încet. Mișu se retrase, cu inima cât un purice. Mariana scoase un oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
am lăsat prea mulți să-mi treacă pe dinainte. ― Îți place dulceața? mă întreabă Berechet după ce mă opresc din povestit. ― Îmhî, mormăi eu, cu lingurița tocmai în gură. Se lasă o tăcere de pluș, de dincolo de geamuri răzbea către noi murmurul mașinilor de pe Magheru, Berechet mânuia cu delicatețe în mâini un presse papier elegant și ofta cu bucurie, ca de o clipă fericită pe care nu vrei să o mai termini. Mă uit la el cu admirație. Un cozeur desăvârșit, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
-i așa? — Cred că Înțeleg În mare, am răspuns. Keiko Kataoka dădu aprobator din cap, cu un zâmbet fluturându-i pe chip. Ceea ce am recunoscut că Înțeleg era acea stare de nesiguranță când parcă toți nervii Îți vibrează Într-un murmur nedefinit. Nu era doar acea senzație de ceva moale și umed care-ți Înconjoară organele sexuale, frecându-se de ele, ci senzația aceea că undeva În adâncul trupului tău se ascunde un tremur nestăvilit, dorința impetuoasă de a-ți smulge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
detectivii de la Brigada Omucideri. Se uită la Frau Kalau vom Hofe: — Îmi cer scuze, adăugă el. Ea scutură din cap. — Abuzată sexual? am întrebat. — Din cauza mirosului neplăcut, vaginul fetei a trebuit să fie irigat, anunță Illmann provocând și mai multe murmure mânioase, astfel că nu a putut fi găsită spermă. Totuși, intrarea în vagin prezenta urme de zgâriere și exista o urmă de vânătaie pe pelvis, indicând că fusese penetrată în mod forțat. — Înainte ca gâtul ei să fie tăiat? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Hildegard aprobă din cap: — Vreau să vă mulțumesc, Herr Weisthor. Vă mulțumesc foarte mult că ne-ați ajutat. Își trase nasul cu zgomot și își scoase batista. — Karl, ai fost excelent în seara asta, zise Himmler. Remarcabil. Se auzi un murmur de aprobare din partea celorlalți de la masă, inclusiv a mea. Himmler încă își clătina capul de uimire: — Foarte, foarte remarcabil, repetă el. Puteți cu toții să fiți sigur că o să contactez eu însumi autoritățile competente pentru ca o echipă a poliției să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unei trădări atât de evidente în cadrul unui for atât de aproape de inima domniei-sale, precum e acesta, a fost fără nici o îndoială un șoc la fel de profund pentru domnia-sa, ca și pentru noi toți, desigur. La aceste remarci se auzi un murmur de aprobare și Himmler păru să-și recapete controlul. Colorându-se un pic, probabil încurcat, el tresări și dădu scurt din cap: — Ai mare dreptate, Heydrich, murmură el. Un șoc teribil. Da, într-adevăr. Trebuie să-mi cer scuze față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dau tovarășului meu, și lui îi place, zise Aciobăniței. Mediocrul în vârstă se aplecă spre vecinul lui din dreapta, îi șopti ceva la ureche, iar acesta, la rândul lui, făcu la fel cu vecinul său. Ca urmare a acestor șoapte și murmure neclare întinse în tot hangarul, în fața pământenilor începură să sosească, dați din mână în mână, zeci de ardei iuți. Înaintea acestei emoționante dovezi de simpatie, comandantului Aciobăniței aproape că-i dădură lacrimile. „Măcar dac-am fi avut niște pixuri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din matca ta, Prea strîmtă-atunci, ai dispărut aproape. Oglindă călătoare, cer mobil, Te-ai încadrat într-o ușoară spumă Și-ți porți acum cristalul tău steril Spre-a mărilor îndepărtată brumă. Dar murmurul, acord eternizat, Neîncetat mărirea ta o plânge; Și-ntregul tău trecut, pietrificat, În unda potolită se răsfrânge. UMANIZARE Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire: Sub tristele-i arcade mult timp am rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pita și toarnă-o schilodeală de cuvinte la care toți silesc a lua aminte se sare rândul meu sunt amânat în minte prinde-a mi se face drum arat iar când încep a spune duruta mea poveste se naște-un murmur cu intenție de viespe ce cu pană veninoasă-ti scrii vorbirea străine ce-a fost dat sa te-ntâlnesc mai par și alții-a aștepta la rând ca să arunce-n mine cu bulgări de cuvânt pricep că la cenaclu nu
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului Luna orfană de luciul apei e pierdută acele bradului măsoară trecerea în drumu-i rebel raza mă atinge. Puține lucruri sunt mai gri ca distanța dintre două umbre de murmur și literă, cuvinte fragede trec peste umăr în peniță zâmbetul crește mai înalt. Adun în călimară ruine, plopi desfrunziți de flacăra lui mai, tei care nu au atins niciodată cerul. Închegată-n frica de a nu îngenunchea cerneala curge în
TIMPUL TRECE MONOTON ... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364456_a_365785]
-
ciorchine oarecare din pânza de păianjen! Nu știam că aduna deniile pe acoperișul casei pentru a le număra în zodia singurătății ce va fi devenit muzeu în haina de-acum; se răsucea iederă botezată la flacăra credinței înfășurată într-un murmur continuu și nu isprăvea să prindă jarul dintr-un stup de gânduri și griji. Apoi m-a învățat descântecul pe trepte de culori, să pot opri fulgerul din cerul deznădejdii, să mă cert cu vulturii care-mi tulbură apa din
DEDICAŢIE PE MANUSCRISUL INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364571_a_365900]
-
Și dacă ochiul lectorului e încântat de atâtea nuanțe, de aburii calzi ce se ridică precum "fuioare" din pământul reavăn, olfacția e și ea incitată de parfumul liliacului, al florilor de prun, de câmp, în timp ce auzul surprinde ciripitul păsărilor și murmurul frunzelor. Tatiana Scurtu adaugă și senzația tactilă, căci "pământul cu miros de cozonac" rodește "petale de catifea și ruj". De altfel, poeta realizează peisaje picturale chiar dacă în esență se simt frământări lăuntrice (Norii cresc în pântecele serii). Realizarea acestor sinestezii
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
proiecțiile pe marile ecrane ale sălii, proiecții despre constelații, lumi noi, expediții cosmice sau din cele care deveniseră un bun exemplu de luare aminte. Asta se petrecea înainte de a începe Conferința propiu-zisă. După o lungă așteptare încărcată de încordare iată, murmurul sălii se înteți, ca apoi dintr-odată să se facă liniște. La tribunele mari ale sălii au sosit oficialitațile Academiei: rectorul și profesorii eminenți, dar și mulți alți invitați. Prezidiul era condus de însuși rectorul Academiei, ilustrul profesor și om
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
strâmte, mulate pe trupul de divă. Încercase să urce treptele spre scenă, însă rochia nu-i prea dădea voie, așa că tânăra a fost nevoită să ridice rochița și mai sus, să poată păși Imediat s-au auzit ușoare fluierături și murmure admirative ale bărbaților, cărora li s-au aprins privirile. Acest moment nu a făcut decât să aducă un zâmbet complice și o îmbujorare de plăcere tot mai accentuată în obrajii tinerei fete. Amândoi partenerii s-au dovedit buni dansatori, prea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
fără egal... MUNȚII, MOȚII... Vă port durerile sub tâmple Cu toate gândurile voastre Și-adeseori întreg se umple Cuvântul meu de zări albastre. Cât de departe sunt de voi, Dar îmi sunteți atât de-aproape! Mereu mă cheamă înapoi Același murmur sfânt de ape Acolo-n Țara transilvană, În care mi-a rămas devreme Copilăria mea orfană În focul sacru din poeme. Ca dorul puilor de cuc De mamele adevărate, Cât de curând o să mă duc Să-i vindec rănile uitate
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]