2,953 matches
-
mai apară în vizită, iar Grig, după o tură de bancuri, unele chiar fără perdea, se retrase motivând că dimineața va trebui să se scoale devreme, ca să meargă la serviciu. Deștept băiat - spuse Bogdan revenind agale de la poartă, după plecarea musafirului Simpatic. E în stare să te țină și o noapte întreagă tot într-un banc și cu gura până la urechi... Nimeni nu îi răspunse. Eu nu mă băgam în astfel de discuții, din moment ce încă nu cunoșteam bine musafirii. Nu-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
după plecarea musafirului Simpatic. E în stare să te țină și o noapte întreagă tot într-un banc și cu gura până la urechi... Nimeni nu îi răspunse. Eu nu mă băgam în astfel de discuții, din moment ce încă nu cunoșteam bine musafirii. Nu-l cunoșteam suficient așadar, nici pe Grig, ca să fac ramarci pripite. Și știi ce e de meserie, domnule? Maistru. Un simplu maistru. Și provine dintr-o familie dezmembrată și extrem de modestă. Are un farmec al lui, ce mai... - completă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ultima și că în depozit nu mai are ceva asemănător. Paloș zâmbea și îl asigura pe respectivul că într-o săptămână și tabloul lui va fi gata, că va putea veni să-și ia tabloul. Într-o zi, după plecarea musafirului, Bogdan nu se mai putu opri din râs și, la insistențele mele, dezvălui secretul: Domnule Gerard, dacă ești numai artist, pe lumea asta n-ai făcut nimica. Mori cu tablourile în brațe. Trebuie să știi să-ți faci clientelă. Trebuie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Gerard, dacă ești numai artist, pe lumea asta n-ai făcut nimica. Mori cu tablourile în brațe. Trebuie să știi să-ți faci clientelă. Trebuie să știi să le vinzi. Ori metoda iato, ai văzut-o. Adică? Tabloul dorit de musafirul nostru este gata pictat. Iată-l - și-mi arătă tabloul de pe care rupe eticheta. Dar e vândut, domnule Bogdan - precizez eu. Așa trebuie să creadă musafirul nostru, domnule Gerard, că e vândut, dar... Rupse eticheta în câteva bucățele pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știi să le vinzi. Ori metoda iato, ai văzut-o. Adică? Tabloul dorit de musafirul nostru este gata pictat. Iată-l - și-mi arătă tabloul de pe care rupe eticheta. Dar e vândut, domnule Bogdan - precizez eu. Așa trebuie să creadă musafirul nostru, domnule Gerard, că e vândut, dar... Rupse eticheta în câteva bucățele pe care le vârî în buzunarul halatului cu care intra întotdeauna în atelierul de pictură și începu a fluiera fericit ca un adolescent îndrăgostit. Atunci mi se păru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a pieptului. Îmi răsărea totuși în minte și ultima noastră întâlnire acolo, unde locuiam, aranjată de gazda mea. Spre uimirea mea, revenind într-o zi, extrem de abătut, de la Mudoș, gazda, femeie în vârstă și destul de serioasă, mă anunță că am musafiri. Că sunt așteptat de cineva în mare taină. Intru în camera gazdei și dau cu ochii de Iozefina tunsă scurt. Îmi pare ca o regină fără diademă pe cap. Salut. Salută și ea cu voce la fel de stinsă. Întreb:-Tu aici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
invita prietenii aici, în salonul ei, ca să o cunoască tète-a - tète, iar ea să aibă ocazia de a se mai degaja și de a uita de boală. Lui Karintante îi surâse propunerea. Din momentul în care aflase că va avea musafiri, zilnic făcea ce făcea și se aranja și citea mult ca să aibă, zicea ea, antrenament la vorbit, pentru că va avea onoarea să discute cu profesori, nu cu oameni simpli. Ar fi fost totuși, prea frumos să se fi concretizat astfel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui. Și ce cucoane! Parcă erau pictate nu alta! Care de care mai frumoasă! Eu îi serveam la masă. Și să știi tu că nu așa ca la țară, pentru că căpitanul m-o pus să învăț toată regula meselor cu musafiri de seamă... Și...cine crezi tu că m-o învățat? Ai? Ia dă-ți cu părerea!” „Păi pe asta o știu. Cucoana...căpităneasa. Nu mi-ai spus tu de zece ori povestea asta?” „Ți-oi fi spus-o, Ioane, da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tu de zece ori povestea asta?” „Ți-oi fi spus-o, Ioane, da’ una tot n-o știi”. „Nu mai spune. Ce nu știu, Vasile?” „Apoi când credeai tu că mă învăța cucoana regulele de servit la o masă cu musafiri de soi?” „De unde să știu eu când te școlea căpităneasa?” „Vezi? Asta-i. De unde să știi tu, dacă eu nu ți-am spus? Dimineața, Ioane. Dimineața, când căpitanul era ofițer de serviciu pe reghiment. Atunci căpitanul nu avea nevoie de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spun? Surul era un mielușel pe lângă cucoană!!! <Și?> a întrebat din nou Ion Prispă. Peste vreo două ceasuri m-o pus să mă îmbrac și să mănânc boierește. Când o venit Catrina, cucoana mă învăța cum să fac temenele în fața musafirilor civili, pentru că pe cei militari trebuia să-i salut ca la reglement. Și asta... a avut grijă căpitanul să mă învețe! <Și?> După aceea, Catrina săraca trebuia să meargă singurică la piață când căpitanul era ofițer de serviciu pe reghiment
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
crâșmă... Cât ai zice pește, a pus mâna pe clanța ușii și a apăsat cu putere...În crâșmă - la ora aceea a dimineții - țipenie ... Doar Costică Prispă făcea oarece rânduială... Zgomotul clanței de la ușă l-a făcut atent că are „musafiri”. Când l-a văzut pe Toader, mai-mai să izbucnească în râs. Luând însă o mutră nevinovată, s-a proțăpit în fața prietenului său și l-a întrebat: „Da’ ce te-o apucat,Toadere, așa de dimineață să vii la crâșmă? Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pun niște slănină afumată. Parcă ți-o ieșit un sfânt din gură - a apreciat Pâcu vorbele mătușii Catinca. Moș Dumitru a umplut ulcelele aduse de nevasta lui și, ridicând-o pe a lui, a grăit: De azi înainte, mă ai musafir în șir Catincă. Așa că bucură-te ca de-o casă aprinsă. Iar tu, Pâcule, nu uita să dai comandă de șarabană la Costică covaliul, trebușoară pe care eu am s-o fac îndată ce tu ai să ieși pe poartă. Măi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai întorc, trebuie s-o facem și pe asta... După ultimul cuvânt, Pâcu și-a îndesat pălăria pe cap, cam cu ciudă. Din prag, a grăit către Catinca: Ți-l las pe cap pe Dumitru. Până acum, acasă era doar musafir. De azi încolo, ai să te saturi de el ca de mere acre... ha, ha, ha! Lasă că eu îl știu și de bun și de rău. Dar vorba ceea: rău cu rău, dar mai rău fără rău. Numai că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
l-a întrebat moș Dumitru. Ba bine că nu, Dumitre. Am fost și eu... o amărâtă de ordonanță la un maiur. Numai că cucoana lui nu m-o învățat cum se servește la mese boierești, ci mă chema doar când musafirii se chercheleau și aveau chef de râs... Până atunci însă eu țineam de urât bucătăresei, care mă punea mereu să-i repar patul după ce... îl stricam împreună. Că, vorba ceea: frumos am fost, deștept am să fiu... hă hă hă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dragilor, să porniți la drum pe o vreme câinească ca asta? Păi în zori, când am plecat, ningea liniștit. Abia acum s-o zburlit vremea. Da’ nu mai avem ce face decât să mergem mai departe. Așa că diseară ne ai musafiri. Ai grijă să pregătești toate după cuviință. Fiți pe pace. Totul are să fie ca la carte! Nici n-o să simțiți că ați înfruntat asemenea urgie. Atunci, pe diseară, Costachele băiete! Pe diseară, Hlibocene! Odată cu ultimul cuvânt, Hliboceanu a pornit grăbit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
unei companii;Poliția municipiului Huși; - Securitatea municipiului Huși. Într-o zi de duminică, 17 decembrie 1989, în ambientul unei vizite a unor prieteni, în jur de ora 18,00 sunt chemat telefonic la unitate de către comandantul acesteia, lt. col. Rizea Ion. Musafirii au rămas acasă la mine dar la plecare spre unitate le-am spus că meseria de ostaș nu ține cont de momentul în care ne găseam. Mi-am cerut scuze și am plecat la unitate. Ajuns relativ repede am constatat
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
la parter, la popota de garnizoană al aceluiași imobil, conducându-i spre camerele de dormit având cu el și câteva femei de însoțire. Trei zile cât a durat vizita l-am văzut pe Militaru sosind în vizită de protocol la musafirii sovietici. Într-o seară au ieșit în holul larg al etajului și după o muzică de magnetofon dansau generalii ruși cazaciocul și alte dansuri rusești. Am observat că Militaru le traducea femeilor, lucru clar că nu știau rusește. În această
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
curierului diplomatic, care avea dispoziție să i-o Înmîneze personal. Se Înclină politicos În fața omului aceluia mărunt și cu privirea nițel speriată, luă plicul, după care Îl eliberă cu un gest de curtoazie ceva mai distant, așa cum se cuvenea unui musafir de rang inferior. Desfăcu apoi sigiliul guvernamental și citi cu surprindere următoarele: Ne face deosebită plăcere să vă aducem la cunoștință că, Începînd cu data de... am declanșat operațiunea de combatere și lichidare a extratereștrilor de pe insula Roland. În acest
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și ai fugit din spital. Ești nebun? — Nu, răspunse Pablo destul de nesigur. Dar nu-mi amintesc să fi omorît pe cineva. Înseamnă că am visat. Pesemne că și acum visez. Christina Îi Întoarse spatele și plecă spre bucătărie, lăsînd deocamdată musafirul să aștepte pe hol. Era tunsă chilug, ca pușcăriașii, arăta palidă și slăbise foarte mult, fiindcă În ultimele zile nu mîncase aproape nimic. Se așeză acolo pe un taburet și, aplecată deasupra mesei, se gîndea la ceva anume: probabil la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aceea probabil că se urcase pe vreun vapor, căci, de cîteva luni, nu mai trimisese nici o veste. Femeia locuia, Împreună cu fata ei, În bucătăria de vară, amenajată la capătul unui hambar, iar casa propriu-zisă o țineau „de curat“, sau pentru musafiri. Așa că se bucuraseră, sperînd la un mic cîștig, În seara cînd au văzut niște orășeni coborînd dintr-o căruță la poarta lor, și le dăduseră camerele cele mai bune. Orășenii urcau rar pînă aici și stăteau puțin, dar aceștia veniseră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că s-ar cuveni să aibă Încă un nume. — Am fost trimis cu o misiune importantă, răspunse. Fiindcă, de cîteva zile, maiorul Începuse să-și Împacheteze lucrurile, toată casa era În dezordine, așa Încît se văzu nevoit să-și invite musafirul nepoftit În bucătărie, unde spațiul strîmt făcea ca dezordinea să pară mai mică. Idee ce se dovedi cît se poate de inspirată, căci, În primul rînd, lui Pablo Îi era foame. În timp ce mînca, Îi mărturisi maiorului că, la colțul străzii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În Parlament. Domnule, chestia asta a fost anume aranjată, ca să nu se mai restituie proprietățile! zise. Știa de la fostul ministru al agriculturii. M am mirat și nu mi-am ascuns deloc mirarea. Vorbise Într-adevăr cu fostul ministru al agriculturii? Musafirul meu mă asigură că Îi cunoștea pe toți miniștrii, iar unii dintre ei Îi fuseseră colegi. Am Încercat să fiu ironic. — Ai lucrat cumva la Guvern? — Nu, Înainte de ’90 am lucrat În Securitate. Cel puțin jumătate din actualii miniștri și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cuvinte hotărîte. — Ascultă, Bazil, ești prietenul meu de mulți ani și trebuie să fiu sincer cu tine. Părerea mea e că ai căzut Într-o capcană... Dar m-am oprit, un pic derutat, dîndu-mi seama că rămăsesem singur. Între timp, musafirii mei plecaseră. Cuvintele acelea și tonul dramatic, dar fals, cu care le rostisem, mi-au revenit În memorie În ziua cînd am fost chemat la morgă, pentru identificarea cadavrului. O simplă formalitate, m-a asigurat procurorul la telefon, trebuie recunoscut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o liniștește Angelina, n-a mai rămas nimeni în clădire, ai uitat cum mai trece timpul? își întinde puțin oasele ridicîndu-se de la locul ei, făcînd cîțiva pași. Ba nu i s-a părut, se aude în sfîrșit vocea Delfinei, așteptăm musafiri, se hotărăște să le mărturisească. Simțeam eu că ne ascunzi ceva, zice Tușica pe un tot destul de calm, prin cîte am trecut la viața mea, nu știu ce m-ar mai putea surprinde. Credeți-mă că de data asta nu-i vorba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Deși ei i-am apreciat eforturile. Îmi plăcea să șed acolo afară cu o cutie de bere. Plăceri simple. Leagănul lui Stacey... l-am luat cu cîteva veri În urmă. CÎte? Ray mă urmează și se așează În fața noastră. Un musafir Îngrijorat. — Binențeles Bruce, nu tresăți spun că, deși am fost Încîntat de promovarea asta, pentru minia fost o experiență dulce-amară. Dacă n-ai fi avut... ăăă, problemele pe care le-ai avut... ei bine, ai fi pus tu laba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]