681 matches
-
Elena. - Da’ de unde bani domnilor învățători, că nu ne ajung nici pentru dările ce le avem la stat, sau altele ce le avem pe cap, d-apoi să-l mai dăm și pe el în altă parte, răspunde Maria cu năduf în suflet. - Atunci îl înscriu aici, la Pungești, pentru clasa a V-a, de acord? - Da domnilor, că măcar e aici cu noi și-l vom hrăni și înbrăca după puterile noastre. - O altă întrebare: am auzit că a venit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
același timp dacă poezia poate fi distrusă de cunoaștere? Știința secolului lui Newton era marea obsesie și toate celelalte intraseră într-un con de umbră. Pe de o parte un cult, pe de alta disprețul, inclusiv pentru literatură, de aici năduful lui Keats. Între timp lucrurile s-au mai schimbat. Totuși, întrebarea rămâne. Chiar în zilele noastre, nu vedeți, creația la baza căreia stau imaginația și sentimentul nu este atât de puternică ca ideea științifică, ca tehnologia informației, de pildă. Vrem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
9) și procedează totodată la modernizarea aspectului lor; în locul lui a, b, v, g, d etc. ne întâmpină ... Se răspunde astfel unei opinii a timpului, din ce în ce mai răspândite, potrivit căreia vechiul alfabet chirilic ar fi „urât“. Încă Petru Maior vorbea cu năduf de „calicele cirilicești petece“, iar Ion Budai Deleanu socotea oportun ca „unele slove tocma necioplite [românii] să le mai netezască, cum au netezit rosianii ale lor cele politicești, [...] și într acest chip vom avea o scrisoare cu mult mai arătoasă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
vieții de familie. Mi-a mărturisit că avea doi băieți, ambii studenți la Chișinău. L-am întrebat ce sunt ei, ce nație ? Mi-a răspuns prompt: români, ce să fie ! În final, ne-am despărțit prieteni. Mi-a spus, cu năduf, că pe vremea U.R.S.S., în satul sau mai veneau propagandiști de la Chișinău, care le explicau evenimentele, îndeosebi "glastnosti" și "perestroika", ce înseamnă și ce efecte produc. Acum nu mai vine nimeni, nimeni nu le mai spune ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
sînt singur! După ce adorm cei trei mîrlani, deschid geamul. Ca și la Udești, aci simt stelele aproape. Le privesc intens pînă îmi obosesc ochii, cum nu fac niciodată acasă, la bloc. Nevăzut, în întuneric, aseară un bărbat cînta plin de năduf: „Cătălină, Cătălină, Mi-ai distrus, tu, viața lină... Într-o noapte de pomină...” Am zîmbit, dar în același timp m-am emoționat de faptul că mai există suflete simple, pentru care dragostea e un eveniment crucial („seara de pomină”), o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu o oră mai târziu. La telecabină o coadă de câteva sute de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam că s-a defectat instalația și-l întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
desigur mult mai important și nu suferă nici o amânare. Dacă am încerca însă să ascultăm cu răbdare la telefon pînă când intervenția noastră va fi dorită, dacă l-am asculta pe interlocutor în orice conversație până când și-ar descărca tot năduful și ne-ar întreba simplu ce credem, dacă asta s-ar întâmpla în fiecare zi, în fiecare loc, particular sau public, la orice emisiune TV, la orice ședință de parlament, oare ce s-ar întâmpla? Probabil, viața noastră ar deveni
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de peregrinări ca profesor - Pitești, Mizil (aici obține definitivatul), Piatra Neamț, Buzău, Oltenița, Suceava. La București, predă franceza la un pension de fete, la Școala Normală, la Liceul „Mihai Viteazul”. Câtva timp, a fost „gardian mâzgălitor de catastife” la închisoarea Văcărești. Nădufurile și ricanările lui de „belfer” mai aparte răbufnesc într-o seamă de foiletoane din „Curentul”, o parte dintre ele fiind absorbite în cartea, în două volume, Însemnările unui belfer (1935, 1939). Nimeni nu ar fi zis, întâlnindu-l pe rubicondul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
lipsește interjecția „hăi, hăi!, atât de sugestivă pentru „rama povestirii-, ambianța ce tocmai s-a înfiripat. Urmează o adevărată scenă comică: copiii se așteptau să fie bine primiți, numai că se ivește o „hapsână de nevastăși le strică socotelile. Tot năduful colindătorilor este exprimat în aceste puține cuvinte. Și supărarea femeii este pe măsură. Ea se observă prin imprecația ăînjurătura) folosită de femeie, care se vede că era tare zgârcită. Supărarea femeii e consemnată astfel: „... zise ea, burzuluită grozav. Din această
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
este evocată tot la începutul părții a II-a a "Amintirilor": autorul reînvie, cu un zâmbet nostalgic, serile copilăriei, când tatăl ăStefan a Petrei) se întorcea de la pădure "înghețat de frig și plin de promoroacă", iar Smaranda îi povestea, cu năduf, toate năzdrăvăniile copiilor. Ca o confirmare a celor relatate, chiar în timpul acestor discuții, copiii scoteau "matele" și le "muștruluiau" "de la mergea colbul", încât "nu puteau scăpa bietele mâțe din mâinile noastre, până ce nu ne zgâriau și ne stupeau ca pe
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
semnificative categorii de cetățeni care par să-și țină zilele cu un singur aliment: ura îndreptată împotriva cuiva. Nu mă refer la cei care, nemulțumiți de politicieni, legi, curbe de sacrificiu, demagogie și incompetență, se înfurie periodic și își varsă năduful pe unde apucă. Mă refer la cei care și-au făcut din ură și din exprimarea ei o profesie lucrativă, un program, un mod de viață. Ura pare să fie, în aceste cazuri, preocuparea dominantă a persoanei, unicul conținut al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Bărăgan, de zaiafet. Și când muncește, românul își cheltuie jumătate din energie strigând. Chiar și micile șantiere curente (cele care, de pildă, dau găuri în asfalt) provoacă tămbălău. „Coechipierii“ se cheamă non-stop unii pe alții, își dau indicații, înjură cu năduf, sau, măcar, fluieră a pagubă. Nici noaptea nu-i potolește. Ba dimpotrivă! Stimulați, cumva, de liniștea din jur, se străduiesc încă și mai abitir s-o umple cu interjecții. Să fie un reziduum ancestral al singurătății pastorale? Al vremurilor când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în altă parte, ca să pot câștiga măcar ca tata. Atunci tata făcea chirii cu căruța cu cai. Erau mulți evrei comercianți, se mișca banul altfel, dar acum nu e nimic din ceea ce a fost atunci, mai spune Mihăiță plin de năduf. Apoi continuă: și totuși să-ncerc să fac comerț cu produse agricole care se mai găsesc pe Valea Racovei, își zise el. Și s-a apucat să cumpere din ultima soldă primită, ulei de floarea soarelui, făină de grâu și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
în Corbeni, veniți ca și Tata Mare din satul Corbul Nou. MOȘ DUMITRU. Mi-a rămas în minte o întâmplare din viața lui Moș Dumitru, fratele Mamei Mari, pe care bătrânul sfătos, evlavios și bun la suflet, o repeta cu năduf. Spunea moș Dumitru: „Într-o vară a început să scadă numărul găinilor din coteț. Nu erau nici pene nici sânge, pentru ca să dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate cu vecinii, a dedus că un flăcău chefliu, când
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
partid separat de PD. Până atunci îi făcuse albie de porci, acum câștigaseră împreună, pe dreapta! Dacă Boc ar fi spus chestia cu dreapta într-un loc închis, într-un separeu de restaurant, n-ar fi fost nimic, își mângâia năduful și le gâdila urechea convivilor, era scuzabil. Ei, bine, nu! S-a cocoțat pe statuia lui Matei Corvin, să-l vadă și să-l audă lumea și, ca să nu cadă, se ținea, oarecum jenat, de sub cal, pentru că în jur erau
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să vrea, care nu mai puteau fi mascate. -Stim că s-a sfârșit urât, pentru că la această problemă am contribuit și eu, l-am informat pe Nicu, dar cred că tu știi mai bine.Pentru acest motiv, sunt plin de năduf, pentru că securiștii ăia sunt puși la stâlpul infamiei, numai findcă nu se știa ce lucrau, parcă trebuia să știe tot naivul ce preocupări are un ofițer de securitate, în câte probleme complicate trebuia să se implice și pe care trebuia
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
binedispusă, exultă; balticii privesc nedumeriți, vădit surprinși să audă aici, în nordul Franței, melodii patriotice sovietice. Andrei Bodiu ne zâmbește cu înțeles, iar eu cu Vitalie comentăm malițios spectacolul sub privirile stupefiate ale lui Nicolae Prelipceanu, care spune ceva cu năduf, excedat și el de stângismul incurabil al francezilor. Asta e... Noroc că nu ține mult, e doar un potpuriu. Escalele muzicale sunt scurte. Sunt flatați, pe rând, grecii, turcii, germanii... Pasajul muzical consacrat românilor îl împărțim frățește cu ungurii - ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aci să mă sufoc în afurisita ta de traistă! Ia să te mănânc acum, ca plată pentru asta, a zis lupul. În loc să-mi mulțumești că te-am salvat, tu vrei să mă mănânci? Nerecunoscător ce ești! i-a strigat cu năduf Dongguo. S-au certat mult timp și, în cele din urmă, învățăcelul i-a propus: Hai să căutăm pe cineva să ne facă dreptate! Dacă acela zice că mă poți mânca, n-ai decât să faci ce vrei cu mine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și înde sată, cu un coc roșcovan impunător care nu reușește, însă, câtuși de puțin, să o înalțe, cu catalogul imens sub brațul ei mic și gras ca un cârnăcior, un catalog pe care-l trântește pe ca tedră cu năduf (oare toată lumea are nevricale azi?), fără să ne arunce vreo privire în clasă atunci când ne ridicăm, la fel de zgomotoși, s-o salutăm. Georgi se așază înapoi în bancă oftând din rărunchi, în același moment în care se așază și profa pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care își aranjase meticulos niște schimburi și începu să le scoată dinăuntru, la fel de meticulos, așezându-le pe canapea. Atunci auzi soneria. O fi uitat tata cheia, își spuse cu năduf, pe când deschidea ușa fără nici un chef. în fața lui stătea Clara. Bobo se frecă la ochi, uluit. — Clara, tttu ești? Ccchiar tu? — în carne și oase, răspunse ea cu glasul ei băiețos, care ră sună ca o muzică suavă în urechile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să aprindă ochiul la aragaz. îl aruncă supărată în scrumieră și aprinse un alt chibrit, care se stinse și el numaidecât, parcă făcându-i în ciudă. „S-au prostit și chibriturile as tea!“ își spuse ea cu iritare, aprinzând cu năduf un al trei lea băț, care, în sfârșit, catadicsi să aprindă ochiul mic al aragazului. Nu e bine, se bombăni de una singură. Ce naiba am? Mai bine să mi-o scot din cap pe Georgiana, și cu asta basta! Mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și chiar ani fusese mai grijuliu cu fiul lui, îi cumpărase chiar în anul acela un Tico verde și îl tot sfătuise să se ducă într-un loc bun, cu fete de consum, și întotdeauna pronunța cuvântul consum cu tot năduful pe care i-l producea amintirea Cateluței. Andrei nu se sinchisea prea mult de aspectul practic al problemei. Realmente îi plăcea să se închidă în cameră, să-și pună un film specific și apoi să se așeze pe spate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să-l umilească la rândul ei, aproape că era pe aceeași lungime de undă cu Zogru, numai că acesta nu știa și nu știe cu certitudine nici acum, când îl așteaptă pe Andrei Ionescu în Gelu Căpitanul, acoperit cu tot năduful lui și al Giuliei la un loc. Giulia cunoscuse mai mulți bărbați care o dezamăgiseră, dar nici unul nu fusese atât de imprevizibil ca Andrei. Se plimbaseră împreună, se sărutaseră, își spuseseră atâtea lucruri, dar pentru el nu însemnase nimic. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
voiajor. În realitate, întâlnirea era a Giuliei. Trebuia s-o lase pe Giulia să hotărască. S-o lase să facă ce-ar vrea ea, care nu știe că va muri. Poate chiar să facă dragoste cu el. Se gândea cu năduf că ar putea să-l suporte pe Andrei Ionescu gâfâind deasupra lui și i se făcea rău. Apoi se gândea din nou la Giulia și la dorințele ei și devenea dispus să accepte orice. Ea avea ceva neclar în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Herăstrăului. După ce vârî în curte camionul, Virgil îl întrebă pe nea Vasile ca între inițiați: "Un'e-i, bre, alea?" Stai, nene, o țârâșică! Ce crezi că le țiu la vedere, să să bunghească toți gherțoii dă lucrare?" Spune cu năduf: "Acu' te pomenești că te-oi grăbi, cân' io ți-am dat j'dă mii dă telefoane, dă azi-dimineață pân' acu', și tu ni'ica, lemn-Tănase, nu alta!" "Pă unele nici nu le-am auzit, iar la alilante cum să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]