680 matches
-
omenește Putem călca în balta cu noroi Când sufletul-i curat și se căiește Iertarea se trezește sfântă-n noi. Cu un cuvânt se-ntunecă văzduhul C-o faptă poți stârnii furtuni și ploi Când inima ce ține-n ea năduful Privește împrejur cu ochii goi. Putem să fim și răi și dușmănoși Căci este scris în legea lui "a fi" Dar bunătatea ochilor pioși Îndeamnă sufletul a se căii. Când fapta-ți recunoști cerând iertare În suflet te pătrunde liniștea
PUTEM de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372012_a_373341]
-
clipă n-am crezut Că teiul meu nu mai există, A dispărut. Cincizeci de ani aici mereu, Cincizeci de ani. De necrezut, Atâta timp l-am tot văzut, De strajă stând la geamul meu Și a căzut. O, Doamne, ce năduf amar. Și-n anii buni, și-n anii grei, Mi-a fost amic bătrânul tei Și mă-ntreb acuma chiar: Dece mi-l iei? Juma’ de veac, azi pot să zic, De insomnii ades tehui, Îi tot vorbeam în noapte
TEIUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372323_a_373652]
-
de partid era aspru condamnată. De aceea mai exista un dram de supunere, de dreptate care astăzi lipsesc cu desăvârșire. - Așteptam un răspuns mai pragmatic. Consideri că este bine sau rău faptul că nu mai există etică ? - Chiar nu înțelegi năduful cu care condamn pe toți habotnicii idolului de aur ? Eu am mai apucat la propriu “cei 7 ani de acasă”. Acum școala începe la 5 ani, iar părinții trebuie să facă bani. Cine să creeze etica odraslelor? Eu știu ce
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
și ea tresare, să nu-și strice machiajul. Se-aude al tunetului sunet înfiorător ce-ncremenește totul c-un moft devorator. Nu mai există scăpare din urgia naturii până ultimul ecou aduce liniștea uitării. O liniște-aparentă, căci ploaia-și varsă năduful cu sunete-nfundate stropii lovesc pământul. Picurii grei ... Citește mai mult POVESTEA FURTUNIIDin orizontul cu nori negri presăratfulgere-orbitoare cerul l-au brăzdat.Sunt atât de aproape de sol, încâtai crede că totul s-a tăvălit pe pământ.Mă-ntreb, deși nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
cu vântul. Grâul a încolțit în spic; Doar cucul și-a strigat singurătatea. Soarele s-a jucat De-a v-ați ascunselea cu norii. Chiar dacă a plouat, mă întreb: Cum de nu s-a șters praful Din aerul încărcat cu năduf? Doar greierii s-au ascuns sub fereastră Și-n fiecare seară înstelată Îmi cântă în cor „Goodbye, my love, goodbye!” Referință Bibliografică: La revedere, vara mea ratată / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august
LA REVEDERE, VARA MEA RATATĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371194_a_372523]
-
în care ați zidit suferința și răbdarea înțeleptului, așteptând să ne vedeți cum creștem, cât de ignoranți și orbi putem fi la învățăturile în care vă depuseseți cu încredere și nădăjduire toți anii tinereții ! (din vol. "Confesiuni în pleaznă, cu năduf și sictir !"de George Nicolae Podișor, în curs de apariție la Casa de editură "Amurg sentimental") Referință Bibliografică: Iertare, doamnă învățătoare Aretia Răuță !... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 234, Anul I, 22 august 2011. Drepturi de
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
12...restul, fie le-am pasat la alții, fie le-am început și le-am abandonat...fie, pur și simplu, nu le-am luat în considerare. “Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă!”...așa-mi zise cu năduf. Vorbele lui mă aruncară într-o adâncă supărare. Oare chiar așa să fie? Din mândrie nu i-am cerut lista...dar am încercat să le mai cuget, tardiv, ce-i drept, și din punctul lui de vedere...și din al
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
în cușcă, prin curtea propriei gospodării. Luă lopata ce sta sprijinită de zidul casei și-o mută, fără nici un motiv, în colțul format de gardul ce împrejmuiește curtea păsărilor și magazia de deasupra beciului. Mai înjură de câteva ori cu năduf, apoi ocoli curtea păsărilor, trecu de veceul din scânduri, înnegrit de vreme și hâit spre stânga de-ai fi zis că stă gata să se prăbușească și porni pe cărăruia îngustă, printre straturile de zarzavat - cam pârlite și îngălbenite de
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
moment de proastă inspirație, pe care-l regretă imediat. - Cine, mă, nu-și plătește ratele?... Hai, mă?... șuieri printre dinți Petre, făcând amenințător un pas spre neinspiratul poștaș. Uite mă, ce fac io cu scrisoarea ta!... Uite!... Na!... rostește cu năduf, rupând în bucăți mărunte scrisoarea ce abia-i fusese înmânată. Asta fac!... Na!... Asta fac!... Asta fac!... continuă să bodogănească, jucând în picioare bucățile mici din scrisoare împrăștiate pe jos. Io nu-mi plătesc datoriile, hai?... Io, Petre Clăpăugea?... Măăă
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
sălbăticie și se repezea cu forță și cu ură între pulpele sale. Când își slobozi tot fluidul în cavitatea inertă a fetei, parcă se rupeau bolțile cerului deasupra sa. Se ridică, își încheie liniștit șlițul pantalonilor și îi spuse cu năduf: - Nu era mai bine dacă o făceai de plăcere? Până la urmă ți-a plăcut, nu? Când a văzut că nu are nici o reacție, rămânând întinsă pe ciment, i-a luat mâna ca și când ar fi vrut să o ajute să se
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
mecanism, înlocuindu-l cu ceea ce el acum deslușea pe îndelete. L-a învățat să renunțe la „așa am pomenit”, cuvinte în care emanciparea se zbătea osândita pe veci la neîmplinire. Acum bătrânul reevaluează fapte și gânduri din trecut cu oarecare năduf - căci accesul spre sine însuți nu este întotdeauna lesnicios - ramând adesea cu ochii ațintiți în adâncimea timpului în care oameni, fapte și obiecte renasc într-un alt chip. La următoarea vizită în comuna am aflat ca nepoata s-a măritat
CONFLICTUL DINTRE GENERAŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346802_a_348131]
-
a răsucit o țigară din foile de tutun agățate după sobă. A umezit cu limba foaia de ziar, a pus tutunul, l-a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care-i oprea respirația, s-a aplecat să ia un tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub corlata coșului. Primele fumuri pe care le-a tras în piept, au avut darul să-i oprească
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
cinci stânjeni de pădure care-mi rămăseseră pe la Vâlceaua Badii, pe o râpă din capul vii. Unul, nea Ilie Cobrescu, pe care-l făcuseră asesor popular, fiind om în vârstă și, care cunoștea toate mejdiinile dintre locuri, îmi zice cu năduf în galas: „E-he... Andrei, dacă s-ar fi-ntors de pe front Costică Pavelescu, ți-ar fi lăsast tot codrul de pădure dintr-a-Bisericii; doar știi că eram vecin cu neica Mitru, nu numai ale cioturi de pe cei cinci stânjeni... după care
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
acum gustul pâinii cu muștar și aud și acum în urechi hohotele noastre de râs care ne-au umplut timpul cu veselia exuberantă a tinereții noastre pentru că ne aflam într-o situație cu totul deosebită. Ne imaginam conversația cu oarecare năduf a celor care ne credeau la mare distracție. Ca să ne mai treacă timpul, am plecat pe jos la gară, am stat vreo două ore, dar a trebuit să plecăm ca să nu sosească oamenii din Ineu pentru trenul de noapte și
NEBUNIILE TINEREŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348399_a_349728]
-
prieten al rectorului, Sever Dumitrașcu recunoaște în biografia sa controversele politice din jurul istoricului: „I s-a reproșat apoi că a fost comunist. Nu știu cât a fost de comunist a fost Constantin Daicoviciu, știu sigur Hadrian Daicoviciu îmi spunea cu un oarecare năduf, că nu a fost niciodată ales membru al CC al PCR (respective al PMR). A fost în acele guverne care și ele își spuneau democratice, ministru secretar de stat la unele minister, și sigur la cel al Învățământului, când s-
ISTORICUL ŞI RECTORUL CONSTANTIN DAICOVICIU ÎN PERCEPŢIA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ, LUCRARE DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348372_a_349701]
-
lumii, California!” la edit.Sitech și volumul de proză scurtă cu tematică autobiografică și evidentă tentă nostalgică, „Sanhira”, la edit. „Amurg sentimental”. În 2011 tipărește la aceeași Casa de editură cartea de eseuri și pamflete intitulată „Confesiuni în pleaznă, cu năduf și sictir!”. Figurează în Dicționar de scriitori postdecembriști apărută la Casa de editură „Amurg sentimental” și Dicționarul scriitorilor români, vol. I editat de Liga Scriitorilor din România, ambele în 2011. Are pregătită pentru tipar reeditarea monografiei școlii, revăzută, adaptată și
ŞCOALA DIN RUCĂR (XLVI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345074_a_346403]
-
O țigancă frumușică are-un braț de flori; Zice, ea, la o adică, ”îs de mărțișori!” Unul a ieșit din casă roșu ca un rac; Cu fular și în cămașă, că nu are frac! Altul, scoțând o țigară, zice cu năduf: Iar o să intrăm în vară fără-un pic de puf!" "N-o să țină pân' la Paște!" zice-un tip grăbit; Cine știe, zic, cunoaște! și el mi-a zâmbit. Referință Bibliografică: „N-o să țină pân la Paște! / George Safir : Confluențe
„N-O SĂ ŢINĂ PÂN LA PAŞTE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345450_a_346779]
-
Mai dă-mi te rog, Fără prolog Dezmăț cu dans și fum. CENTURA DE SIGURANȚĂ De ce să-mi pun centura de siguranță? Nu sunt în avion. Nici în automobil. Nu-s nici măcar în vreo ambulanță... Birjarul însă-njură cu-n năduf nătîng Și-amenință Că oprește dricul, Și nu știu ce să fac, să rîd, să plîng? De țipa înc-o dat-așa, mi-e să nu-i vină lui de mir... Poate crapă, și sare tărășenia-n șanț ! Însă în urmă-s rude
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
preocupat. Problema a reapărut în timp ce ne apropiam de granița cu Ukraina. Mamy fusese nervoasă tot drumul și acum a explodat într o expresie ce l-a scos definitiv din sărite pe Taty. Toate proastele au avut noroc, zicea ea cu năduf. Până și amărâta aia de Leokadia și a găsit un bărbat adevărat. Numai eu am dat peste o,, putoare,, peste unul care nu este în stare de nimic, nu îl duce capul nu îl duce mintea,,,, Deodată, Taty a frînat
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
-Intră-n curte! Dacă te pierdeai și o luai pe alta parte? Și uite ce e pă tine, vai dă capul tău....mai bine ședeai acasă!......până am început să plâng. De ce? În nici un caz de ce îmi zicea ea cu atâta năduf.Plângeam de ciudă că nu umplusem traista! Restul nu conta. Dar mă gândeam că ceilalți, din tot satul ,or să vină cu mult mai mult decât mine. Mătușa mea, la două case de noi, și fiind la poartă să împartă
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
doi frați și o surioară nu prea eram ,eu plecam cu bunul meu oriunde ,iar el trebuie să recunosc mă răsfăța mereu.Așa au trecut ani ,iar puterile bunicului meu slăbeau , avea o boală ,ce nu-i dădea pace un năduf sau altfel spus astm .Boala lui se agrava și de multe ori părinții mei îl internau în spital,iar când revenea eram taaaaaaare fericită. Nu știam ce să-i fac ,voiam să trăiască mult ca eu să cresc mare să
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
-și familia la adăpost de efectele crizei economice ce bântuie întreaga Europă și nu numai. - Da, dar afacerile nu trebuie să te facă să uiți de cei din jurul tău care așteaptă de la tine un strop de afecțiune, răbufni ea cu năduf în suflet. - Spuneai mai înainte că vă iubește și este atent față de voi. - Parcă tu nu știi mai bine decât oricine că o femeie mai are nevoie și de un gest de afecțiune, de o floare, de o vorbă frumoasă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
academic. -Ce să-ți povestesc! Ce legătură e între două mânătărci ieșite după o mocănească și sfertul academic?! lansă retoric Papa nemulțumirea-i către plafonul holului. Măi să fie! zise el după o pauză. Dacă nu mi-aș fi exprimat năduful, n-aș fi observat ce clădire ultra ocupă Hotel Royal, măi, măi!... Ca la un semn, colegii, uitând cu totul de zăbava impusă de cei doi excursioniști, începură divagații, referiri pe tema modernizării architecturale din România de după 1989, ținând-o
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ELEGIE DE TOAMNĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului O Toamnă privită de-o umbră Prin riduri de fum se preumblă, Pe câmpuri iși varsă năduful, În două împarte văzduhul. E Domna cântată-n poeme Cu lacrimi pe frunze și gene, Un greiere iși strânge chitara, Pe norii de plumb calcă seara. O Toamnă și doina de jale Lovită de vânt în rafale, Îi cântă plecarea
ELEGIE DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376768_a_378097]
-
vreme. Ea îi zicea, glumind, mila de sine. Începu să plângă. Și plânse îndelung, rememorând cu repeziciune toate nevoile prin care trecuse, toate dezamăgirile, toate eșecurile care-i zdrobiseră inima. Plângea rar, dar când o făcea, se descărca de tot năduful. La urma urmei, era și ea tot femeie! În clipele grele i-ar fi trebuit, cu siguranță, un umăr de bărbat, pe care să-și lase capul... Nu se bucurase nici tânără de acest privilegiu, în cei peste treizeci de
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]