479 matches
-
nu cadă nicio lacrimă pe obrazul mortului, crezând că lacrimile care ar cădea pe dânsul l-ar frige ca apa cea clocotitoare și i-ar îneca sufletul nevinovat" 232 Pentru ca sufletul mortului să nu rătăcească însetat, se pune, pe o năframă, o ulcică umplută cu apă limpede și proaspătă, acoperită cu un colac, deoarece mortul "vine și bea apă din vas ca să se răcorească, iar cu năframa se șterge de sudori" 233, în cele trei seri de după înmormântare. Peste tot, în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sufletul nevinovat" 232 Pentru ca sufletul mortului să nu rătăcească însetat, se pune, pe o năframă, o ulcică umplută cu apă limpede și proaspătă, acoperită cu un colac, deoarece mortul "vine și bea apă din vas ca să se răcorească, iar cu năframa se șterge de sudori" 233, în cele trei seri de după înmormântare. Peste tot, în ținuturile românești, este obiceiul ca oala cu care s-a turnat apă când s-a scăldat mortul să se dea de pomană unui sărac, umplută cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
podul", de-a curmezișul drumului, pe care se pun bani și peste care trece toată lumea prezentă, "podul" fiind "o bucată de pânză curată de casă și cam de trei coți de lungă (...), un ștergar, o pereche de mâneci, ori o năframă" 238. După înmormântare, era datina ca toți oamenii care au luat parte la înmormântare să se spele pe mâini lângă groapă, și numai după aceea se pot întoarce acasă, întotdeauna, însă, pe un alt drum și nu pe cel pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cineva și dus la răspântii, risipindu-se astfel "casa" mirilor, "bradul de nuntă" era pus pe casă.329 Carul cu care mireasa își duce zestrea la casa mirelui era împodobit cu cetini de brad de care mireasa lega câte o năframă "cusută cu mâinile ei" 330 În toate regiunile unde este prezent, "bradul de nuntă" înseamnă "veselie": "precum oricine se bucură de verdeața bradului, astfel să se veselească și nuntașii și mai ales tinerii ce se căsătoresc, să le ajute Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Că ia-mi trebe cununa, / Că are cine-o juca./ Cununiță cu fluturi / Eu te joc, tu te scuturi. Iaca nu te scutura, / Doamna ta s-a supăra / Și mai mult nu te-a purta" 336. După "îmbrobodire", mireasa leagă năframa de bețele verzi de prun, cu care s-a luat "hobotul" 337, iar, în alte părți, rămurelele de prun se rup în două și se aruncă peste casă, pentru prosperitate 338. În ajunul nunții, sau la împlinirea unui an de la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
scaun de brad", 339 pentru odihna vieții pe lumea cealaltă. În anumite regiuni, mai ales în Transilvania, nu se face nicio nuntă fără steag. În Munții Apuseni ai Transilvaniei, steagul se face dintr-un vârf subțire de brad, împodobit cu "năframă" de mătase și cu panglici; printre coroanele cetinei se pune "strămătură" (fire de ață multicoloră), iar, în vârf se pune un clopoțel. "Steagul" apare și la românii din Macedonia și se numește "flambură" (flamură), în vârf având o cruce din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
locu curat..."391 În schimb, la românii din Peninsula Balcanică, leacul unor boli se află chiar la "Fântâna Dzânelor" (Ielele sunt numite aici Albele), pelerinajul la această apă având loc din Joia Mare până la Sfânta Cruce. Femeile, întotdeauna cu o năframă albă în cap, pleacă la revărsat de zori, la Fântâna Zânelor și se roagă în felul următor: "Albele și frumoasele, / Albele și dulcile, / Sfânta Maria să vă întoarcă spre bine. Voi să ne iertați, / Că suntem găini oarbe / Și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
popă-ntre molizi / Ce cunună pe fugiți, / Este-un popă între fagi / Ce cunună pe cei dragi."79 Pentru trăinicia legăturilor pământești, nunta propriu-zisă trebuie însoțită de un ceremonial nupțial cosmic: "Soră dragă, sorioară! / Îmbracă-te-n rochioară, / Ia-ți năframa din chilie / Fă colaci din nouă grâie / Și haidem la cununie. Că tu ce mi-ai poruncit, / Frumos toate s-au gătit! / Soră-sa Margalina / Din gură mi-i cuvânta: / La biserică n-oi pleca, / Pân ce tu nu ți-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
limpezește, / Tot pe mine mă iubește. "173; Auzi cum răsună valea / Și mândra cântându-și jalea; Auzi cum sună izvoru / Și mândruța-și cântă doru: / Turturică de pe baltă, / Vină, puică, și te scaldă, / Că apele s-o-ncălzit, / Dorurile s-o-nvăluit. / Leagă doru-ntr-o năframă / Și-i dă drumul pe Suceavă, / Și-i dă drumul să se ducă, / Pe bădița să-l ajungă. Să te-ajungă dorul meu, / Und` ț-a fi drumu mai greu; Să te-ajungă jalea mea, / Und` ț-a fi calea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
motivul dublului ("Falduri" de Ion Barbu) declanșează o lume de coșmar într-un context absurd: "ți-e teamă de oglinzi să nu privească/ din cadrul lor în locul tău altcineva/ și-n fiecare seară în odaie/ oglinda ți-o acoperi/ cu o năframă roșie/ să poți dormi de visele absurde ocolită." Poetul își măsoară destinul, citește în palmă tristețea existenței, își temperează setea de cunoaștere. Universul se umple cu câteva motive: fântânile, șarpele, sângele, focul, sămânța. Condiția poetului este legată de simbolul fântânii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neant generații și generații. Ca și Goga, dar mai ales ca Beniuc, Ioan Alexandru își fixează originea: "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci/ în stranele bisericilor ardelene". Poetul retrăiește amintiri din nopțile de iarnă, apare mama înfășurată în năframă neagră, și cumpăna fântânii, aflată într-un permanent dezechilibru, stare în care unește izvorul cu steaua. Zorii vor surprinde satul și cimitirul într-un moment de repaus. Ca altădată Coșbuc, surprinde vara, într-un peisaj static de arșiță; pământul stă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bărbat. (Gh.F.C.) Grîul l-a dat Dumnezeu. (Gh.F.C.) Grîul este bun contra farmecelor. Dacă pui nouă sau douăsprezece boabe de grîu pe masa din altar fără să știe preotul, și ele sînt slujite timp de douăsprezece liturghii, înnoadă-le în năframă și vei fi ferit de farmece. (Gh.F.C.) în bobul de grîu vezi chipul lui Hristos. (Gh.F.C.) Cine dă foc la stogul de grîu blestemat e de Dumnezeu să nu apuce anul. (Gh.F.C.) Groapă Cînd găsești vreo groapă (mormînt), să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
principe. Dacă mireasa voiește să nu aibă dureri cînd va naște, atunci cînd iese din biserică să puște. Mirelui nu-i este iertat, pe timpul nunții, a da sau a lua ceva cu mîna goală, ci numai învă lită într-o năframă*, crezîndu-se că la din contra, el și-ar da norocul și și-ar necurăți mîna. Cînd vin miroii* de la cununie, se aruncă peste ei grîu curat, iar cînd se dezbracă de hainele cu care s-au cununat, le pun peste
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se topește zăpada moliftă - molitvă, rugăciune moloșag - moină moroi - strigoi, vîrcolac moșinoi - mușinoi, mușuroi, fur nicar mreajă - unealtă de pescuit murgit - amurg muruială - terci muscă - mustață mică muscă-de-cal - insectă parazită mutătoare - plantă otrăvitoare N natră - urzeala dintre ițe și sul năframă - batistă năjit - nevralgie, durere de măsele năpatcă - crîsnic, instrument de prins pește năpîrcă - viperă nărîmzat - roșu-deschis, portocaliu năvalnic - buruiană aducătoare de dragoste nividi (a) - a trece urzeala prin ițe O obadă - partea circulară a roții căruței obială - pînză înfășurată care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
om cinstit și viteaz", fratele haiducului, cel care-i cunoștea obiceiurile și sălașurile. Gheorghie Leondari a dat de urma fratelui său , "l-a pălit cu hamgerul și l-a doborât", apoi i-a luat capul și l-a pus "pe năframă roșă, la picioarele lui Vodă". O dată misiunea îndeplinită, Gheorghie Leondari s-a retras din armata domnească, a construit o biserică în Iași, cu hramul Sfântului Haralambie. Acolo mergea să se închine călugărul Gherman, care aflase că haiducul fusese tatăl său
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
te jucăm drăguțule, la casa miresii și-a Împărătesii, ca să ții tu parte mirelui de departe.” La nuntă, stâlpul de nuntă, simulacru al bradului, este folosit În ritul public al urcării pe stâlp pentru a lua din vârf Însemnele nunții: năframa, smocul de busuioc și plosca de vin, și a le Înmâna miresei. Prezența lui este considerată de bun augur, și cu efect fertilizator. Un rol important Îl deține bradul și În mitologia vieții, dar de asemenea, În riturile funerare, pus
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
înglobată în tema suferinței, a durerii. Portretul matern apare frecvent creionat în note autumnale, melancolice: „Lângă lacul larg-înfiorat și pal, Te-am văzut în toamna rămânând pe mal, Profilată trist pe cerul sângeriu, Printre foi căzute prea de timpuriu, Cu năframa-n care căutai să-ngropi Sfâșiatul suflet risipit în stropi, Mama de departe. Și de-atunci mereu Lacrimile tale cad în gândul meu: Frunze vestejite peste lacul pal Turburându-i veșnic sfărâmatul val.” („Mama de departe”) Mama este deseori legată de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
de-a tale brațe, Mi-e dor de tine, mamă. Tot cască leul iernii Cu vifore în coamă. Mi-e dor de vorba-ți caldă, Mi-e dor de tine, mamă. O stea mi-atinge fața Ori poate-a ta năframă. Sunt alb, bătrân aproape, Mi-e dor de tine, mamă.” 107Femeia în viziunea creștină Recunoștința vie pentru mamă nu trebuie să dispară niciodată: „Mulțumește mamei! Câtă vreme rămân Mamele jos pe pământ, Nici o țară nu este săracă.” („Nicio stea”) „Albei
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ziua de Crăciun și a doua zi. Atunci mai veneau și mascații ĂIrozii) și Țurca. Casele erau acum curate, iar pe masa Întinsă erau toate bunătățile: preparate din porc și cozonaci frumoși rumeniții. Fetele cu prigitorile În brâu, nevestele cu năframele cele noi și cu sumanul de sărbătoare, iar bărbații purtând sumane și cușme brumării Înclinate pe o ureche, mergeau la biserică, neîncăpătoare În această perioadă a Sfintelor Sărbători. Acasă rămâneau doar bătrânii care Îngrijeau de animale și primeau colindătorii. Toți
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de feciorie. Duminică dimineața, druștele Împodobeau mireasa iar vornicii Împodobeau carul și puneau clopoței la boi, acasă la nănași. Un element de recuzită era steagul, un băț rotund lung cam de doi metri Îmbrăcat În fire de lână colorată, o năframă cu panglici, cu zurgălăi și cu flori de busuioc. Aici, acasă la nănași, alaiul pregătit putea Înjuga până la opt boi. De aici alaiul pleca după mire pocnind din pistoale și chiuind. La casa mirelui poarta era Încuiată și până ce starostele
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care se anunța moartea cuiva. Mortul era acoperit acolo În sicriu (copârșeu) cu o pânză albă din in Ăacum este acoperit cu acea bură Ăpânză fină țesută mai rar). Oglinzile din odaia În care era mortul erau acoperite cu o năframă neagră. Bocitoare profesioniste nu cunosc să fi fost În zona noastră. Soția rămasă văduvă și ceilalți membrii ai familiei spuneau că este datoria lor să-și bocească mortul și nu al străinilor. Două sfeșnice cu lumânări străjuiau mortul În cele
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
gospodăriei și uneori tinerețea nu țineau cont numaidecât de gura satului. Un an de zile Întreaga familie ținea doliu după cel plecat dintre ei, iar nevasta rămasă văduvă nu putea fi văzută Îmbrăcată altfel decât În haine cernite și cu năframa acoperindu-i Întreaga frunte. Era și acesta un semn de fidelitate conjugală. Câteva vorbe despre binefacerile industriei lemnului În Gălăuțaș Despre industria lemnului din localitatea Gălăuțaș sar fi cuvenit să scrie inginerii și economiștii care au lucrat aici În acest
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pe măsură ce priceperile și deprinderile se formează, elevii pot să lucreze cu unități sau acțiuni din ce în ce mai mari și să aibăperspective unei activități independente creatoare, plăcute și atrăgătoare. Exemplu: în tehnica origami se va porni de la realizarea jucăriilor simple, ca de exemplu năframa, coiful; elevii au prilejul ca la fiecare obiect confecționat să reia etapele, să-și formeze anumite deprinderi. La confecționarea bărcuței se folosesc etapele de confecționare ale năframei și coifului. B.METODA DEMONSTRAȚIEI În predarea orelor de educație artistico plastice și
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
în tehnica origami se va porni de la realizarea jucăriilor simple, ca de exemplu năframa, coiful; elevii au prilejul ca la fiecare obiect confecționat să reia etapele, să-și formeze anumite deprinderi. La confecționarea bărcuței se folosesc etapele de confecționare ale năframei și coifului. B.METODA DEMONSTRAȚIEI În predarea orelor de educație artistico plastice și a compozițiilor aplicative, metoda demonstrației este cel mai des folosită. Este aproape imposibil să predăm aceste obiecte prevăzute în programa școlară descriindu-le verbal, fără a demonstra
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
înarmați felurit trăgeau spre întuneric urcătorii spre cer. Iată și Muntele Sinai și pe monahii care se roagă pentru cei porniți spre desăvârșire. Întoarse capul. În spatele lui, o femeie încă tânără se uita atent la icoană. Veșmântul negru elegant și năframa tot neagră care-i acoperea capul arătau că este grecoaică. Când i-a întâlnit privirea, ea și-a lăsat ochii în jos și asta îl făcu să se simtă stânjenit, așa că înaintă câțiva pași spre grupul cel mare al pelerinilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]