1,621 matches
-
e încă suficient de dezvoltat, e de scurtă durată. Dar trebuie să trăim cu speranța că în curând vom simți din nou acel vestit miros“ - au scris ziarele. Ici-colo, vârfurile brazilor continuau să se ițească din apă, crengile lor erau năpădite de alge, iar în locurile periculoase înotătorii dornici de tămăduială erau avertizați cu stegulețe roșii, ceea ce era frumos. Am ajuns în piață, la statuia ocrotitorului. Era Păstorul cel Bun. Nu Păstorul Necunoscut, ci, cu neobrăzare, Păstorul cel Bun, cocoțat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
s-a adunat acolo toată lumea, nu numai cunoscuții, ci și cei care aflaseră de asta din ziare, din predici sau din spoturile publicitare. Plini de speranță cu toții. Au pornit curse speciale, s-au bătut drumuri noi, care apoi au fost năpădite de pietre, pentru că cine naiba se mai duce în Sud, dacă nu se lansează rachete? Dar oamenii au venit pentru că voiau să trimită mesaje. Să corespondeze. A scris fiecare ce avea de scris și până pe la amiază numărul petiționarilor oficiali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe ecran? Doar nu s-a apucat să calculeze Universul? Sau ăștia sunt de fapt banii pe care îi datorează primarul Franței? Mai bine-ar fi asta. Peste măsură de revoltat și gata să facă o faptă necugetată, Ionel este năpădit totalmente de obsesiile care-l bântuie de-o viață. Nici nu se mai poate controla. Sătul de hățișul uriaș de abstracțiuni în care s-au încurcat Fiii Omului, deloc dispus să mai accepte fie și o singură clipă responsabilitatea programării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dintre cei mai buni. Calul era prea sfrijit pentru o trăsură atât de înaltă, care mai avea și roți de automobil. Coșul trăsurii era serios știrbit în partea unde stăteam eu, aripile lăcuite erau împânzite de crăpături, iar balamalele ușilor năpădite de rugină. Iag purta un costum de un cenușiu-deschis, cu niște cute pe mâneci lăsate, probabil, de geamantan. Pe cap avea tuflită o panama albă cu o panglică tricoloră. Fața lui galbenă avea niște pete roșii sub ochi, de parcă fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dormi, se perpelise în pat abia așteptând lumina zorilor. Dis de dimineață, își luase niște scule în rucsac și plecase grăbit spre mina lui. Deja se gândea la aceasta ca la un bun al său. Mai întâi îndepărtase buruienile care năpădiseră totul pe acolo după care se apucase să repare instalația de spălare. Soarele trecuse bine de amiază când aruncase prima lopată de minereu în jgheabul de lemn. Îndepărtase un strat gros de pe movila descoperită. Știa că nu are rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo că în spatele clădirii se află terasa hotelului. O săgeată vopsită în verde era îndreptată spre o boltă generoasă străjuită de o poartă masivă din lemn dată acum de perete. Cristi se îndreptă într-acolo și pătrunse înăuntru. O pergolă năpădită de iederă acoperea întreaga grădină de vară, filtrând aproape complet lumina soarelui. Mesele mici și discrete, ridicate pe un fel de podină din lemn negeluit, se înșirau de-a lungul pereților îmbrăcați în verdeață. Zgomotul și așa slab al micului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ținea brațul ridicat arătând spre ceva aflat acolo. Din cauza surescitării tremura ușor și nu scotea nici un cuvânt. Inspectorul încercă și el să vadă ce îi atrăsese atenția tânărului agent. Câțiva metri mai jos, chiar la marginea unei grămezi de bolovani năpădită de tufele de boz, se vedea o cârpă de culoare albastru spălăcit. Din cauza acelor uscate de brad de care era plină nu o văzuse când trecuse mai devreme pe acolo. Fără să coboare, Toma se uită mai atent la obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajunsese la răritura pe lângă care trecuse mai devreme. Nu ieșise în locul unde aceasta se termina, marginea acesteia era undeva departe în stânga sa, invizibilă de acolo. Chiar în față lui se deschi dea o cărare ce se pierdea printre buturugile putrezite, năpădite de rugii de mure. Primul impuls fu să se repeadă pe acolo în jos. Se răzgândi însă imediat, îi era teamă să urmeze poteca. Nu știa unde duce și nici nu putea fi sigur dacă străbate răritura în partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
creșteau din loc în loc, acolo unde lumina soarelui reușea să răzbată printre coroanele dese. Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici și cafenii. Trebuie să fim atenți să nu ne rătăcim, spuse inspectorul, privind atent în jur. Fii fără teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pază aprinseseră focuri crezând că au de a face cu vreo sălbăticiune care s-ar fi putut speria de flăcări. Un zâmbet înflori în colțul gurii inspectorului, la gândul că aceștia fuseseră atât de naivi. Amintirile începuseră să-l năpădească. În urmă cu trei ani și el fusese în aceeași situație, refuza să creadă în existența vâlvei. E drept că el se gândea atunci la un ucigaș în serie și nu la un animal sălbatic. Numai când Calistrat îl dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din coroana uriașilor de deasupra. Pierduseră cursa pentru lumină și pieriseră în lupta cu proprii părinți. Câteva buturugi vechi se ridicau din solul acoperit de ace uscate. Mușchiul și lichenii năpădiseră lemnul putrezit, mâncat pe dinăuntru de termite. Chiar în față, la câteva zeci de metri, un trunchi gros se prăbușise de-a curmezișul. Căzuse probabil doborât de vânt la ultima furtună. Rămăsese înțepenit între ceilalți copaci sprijinit de tulpinile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu fața în sus pe iarba din poienițe privind cerul înstelat. Aștepta cu nerăbdare să vadă urma luminoasă a unui meteor, șoptindu-și apoi, repede, în gând, o dorință, așa cum îi spusese maică-sa că trebuie să facă. Amintirile îl năpădiseră, ori poate chiar ațipise fără să-și dea seama. Tresări, devenind dintr-o dată atent. Ceva se schimbase, întunericul devenise mai puțin dens. Răsăritul era aproape, în dreapta, dincolo de creasta muntelui prinsese a se lumina. Nici greierii nu se mai auzeau, pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zgomot. Porni apoi grăbit, spre baza de la poalele muntelui. I-ar fi plăcut să meargă la culcare dar nu îndrăznea. În afară de faptul că avea o mulțime de treburi de făcut, se temea că, odată plecat la odihnă, gândurile îl vor năpădi. Era dispus să facă orice, mai puțin să reflecteze asupra celor întâmplate. Poate ar fi fost bine să îl informeze și pe Mihailovici, însă acesta era prins cu ale lui și, oricum știa că l-ar fi privit cu neîncredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oprise în fața treptelor ce coborau din pridvor, cu capul lăsat în piept. Stătea acolo fără să facă nimic, de parcă ar fi așteptat ceva. Inima lui Boris începuse să bată puternic. Putea să jure că moșul îl simțise. Toate superstițiile îl năpădiseră din nou, poveștile pe care le auzise despre acesta îi reveneau în minte. Într-o clipă revăzu iarăși întâmplările de dimineață ca într-un film derulat cu viteză maximă. Era sigur că bătrânul se va întoarce spre el din clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
perechea de ușițe pictate cu trandafiri roșii și frunze verzi, de parcă l-a și făcut țăndări cu alicele minuscule care au țîșnit deodată din ambele țevi (pac-pac), pentru că vînătorul l-a ochit Înainte să apuce să se ascundă după ușițele năpădite de trandafiri agățători, abia izbutind să zică de trei ori cucu; acele ceasuri arătau orele trei, prăvălia tîrgovețului arădean Rosenberg se deschisese doar cu cîteva clipe Înainte, dar cumpărătorul nostru, sau poate posibilul cumpărător, intrase primul În prăvălie În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zeci de altele pe care eram incapabil să le cataloghez. Am străbătut culoare și galerii În spirală populate cu sute, mii de tomuri ce păreau să știe mai multe În privința mea decît eu despre ele. În scurt timp, m-a năpădit ideea că În spatele copertei fiecăreia din acele cărți se deschidea un univers infinit ce trebuia explorat și că, dincolo de acele ziduri, lumea lăsa viața să treacă În după-amieze de fotbal și În seriale de radio, mulțumită să vadă pînă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să se măsoare consecințele, să se ia în considerare reacțiile, să se cântărească inconvenientele, să se calculeze câștigurile și pierderile, fie și numai pentru a evita excesul de muncă cu care s-au confruntat, de la o zi la alta, ministerele, năpădite de o inundație de nestăvilit de proteste, reclamații și cereri de lămurire, aproape întotdeauna fără să știe care era răspunsul cel mai bun pentru fiecare caz, întrucât instrucțiunile venite de sus nu făcuseră decât să stabilească principiile generale ale stării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
suntem vinovați sau acuzați, Nu vă grăbiți, domnule doctor, să începem prin a ne face comozi, o să conversăm mai bine. Medicul și soția sa se așezară pe o canapea și așteptară. Comisarul păstră tăcerea timp de câteva secunde, brusc îl năpădise îndoiala în legătură cu cea mai bună tactică pe care trebuia s-o urmeze. Că, pentru a nu stârni prematur iepurele, inspectorul și agentul se limitau, de acord cu instrucțiunile date, la a pune întrebări despre asasinarea orbului, era în regulă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o oră atât de târzie așa că abia a doua zi se așternu la drum, îndată după revărsatul zorilor. Sosi la Taravao și pentru ultima dată luă în piept cei șapte kilometri de mers pe jos până la casa Atei. Cărarea era năpădită de buruieni și se vedea bine că de ani și ani de zile nu mai fusese călcată de picior de om. Nici nu era ușor s-o mai găsești. Uneori trebui să meargă împleticindu-se pe lângă pârâu, iar alteori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mijloacele și forța pe care banii câștigați necinstit le-o conferă acestor nătărăi. - Poate că nu-i departe vremea În care acvila va stăpâni din nou peste cerurile Italiei, iar ghearele ei vor orbi pentru totdeauna câinii nopții care au năpădit-o. Dante zâmbi slab, ștergându-și din nou buza cu vârful limbii. În timp ce vorbea, continua să urmărească mișcările combatanților, care acum se deplasaseră În cealaltă parte a pieței, roind pe ulițele laterale. - Orașele sunt niște animale mari, asemănătoare Întru totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
față, dincolo de capătul străduței, vedea un vârtej de torțe, dinaintea porții bisericii. Abia sunase de vespere și era Încă destulă lumină. Flăcările acelea aveau un scop cu mult mai sinistru, gândi el, reluându-și alergarea. Strada din fața portalului abației era năpădită de un număr mare de oameni Înarmați. Părea că apărătorii reprezentanți ai Întregii creștinătăți Își dăduseră Întâlnire pe esplanadă, gata de plecare În cruciadă. Dintr-o privire, recunoscu uniformele lăncierilor francezi din garda lui Acquasparta și pe acelea ale arbaletierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
îl păzi, toată noaptea. Nu mai era cazul să fie păzit. Era terminat. Seara de iunie aproape că te făcea să-ți regăsești speranța în lume și în oameni. Sunt atâtea parfumuri, ale tinerelor fete și ale copacilor, care te năpădesc în astfel de seri, iar aerul devine brusc atât de delicat, încât ți-ai dori să iei totul de la capăt, să te freci la ochi, să crezi că răul nu este decât un vis, iar durerea o înșelătorie a sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tare Încât lumea din colț a ridicat ochii și l-a privit lung. E o mizerie, iar dacă nu vezi asta, și tu ești un mizerabil! N-am ce face, a răspuns Îndărătnic Sloane. Ce naiba te-a apucat? Te-au năpădit vechile remușcări? Ai fi fost mai În formă dacă ai fi rămas până la capăt la petrecere. — Am plecat, Fred, a spus răspicat Amory. Îi tremurau genunchii și știa că dacă mai rămânea un singur minut pe stradă, avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
copleșitoare, transformând-o Într-un tărâm de basm În care Eleanor și Amory, forme neclare, fantomatice, exprimau frumusețea eternă prin stranii șoapte de elfi Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de lună, intrând În umbra vârstată a unei pagode năpădite de viță cățărătoare, unde miresmele erau atât de dulci, Încât deveneau aproape muzicale. - Aprinde un chibrit, a șoptit ea.Vreau să te văd. Scăpărare! Flacără! Noaptea și copacii vârstați de umbre erau ca un decor de teatru, iar faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]