802 matches
-
1888, în timpul guvernării junimiste, este numit director general al teatrelor, însă nu pentru multă vreme (până în mai 1889). În 1889 se căsătorește cu Alexandrina Burelly, fiica unui arhitect, făcându-și voiajul de nuntă în Italia. În 1891, volumele Teatru și Năpasta îi sunt respinse de la premiere în ședința plenară a Academiei Române, în urma raportului defavorabil al lui B.P. Hasdeu și a intervenției lui D. A. Sturdza, care îi aduce grave acuze: imoralitate și denigrare a valorilor naționale. Despărțirea de Junimea se produce în
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
se chivernisească, deschide „Berăria cooperativă”, apoi berăria „Gambrinus”. Este epoca procesului de calomnie pe care îl va intenta lui Const. Al. Ionescu-Caion, un psihopat care, făcând multă zarvă, încercase să-i pună în cârcă învinuirea că ar fi plagiat drama Năpasta după o piesă a unui, inexistent, autor maghiar, István Kemény. Întețindu-și campania de defăimare, energumenul, care invocă și numele lui L. N. Tolstoi, publică o broșură agresivă, Originalitatea d-lui Caragiale - Două plagiate. Atacurile lui sunt susținute de Al.
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de țipătoare melodramă. Sminteala continuă la bal, unde suita de quiproquouri, de păruieli și bastonade e la locul ei. Un bal mascat, cum nu se poate mai nimerit pentru aceste personaje de carnaval. O tragedie a vindictei râvnește a fi Năpasta (1890). Atmosfera, încă de la primele replici, se anunță apăsătoare, sumbră și ea devine într-adevăr insuportabilă, prevestind un sfârșit funest. Anca, soția cârciumarului Dragomir, e o femeie ale cărei trăiri s-au concentrat într-un unic, obsesiv sentiment. Fanatică, de
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
se sinucide - va fi unealta inocentă a răzbunării. Anca îl va învinui pe Dragomir de moartea bietului Ion, învinuire nedreaptă și nemiloasă, dar care îi oferă prilejul de a glăsui patetic, înaintea ultimei căderi de cortină: „pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă”. Drama este concepută sub imperiul unor rigori clasicizante, convocând puține personaje și respectând cu strictețe unitățile de timp și de loc, într-o compoziție strânsă, tensionată, dar neconsubstanțială înzestrării dramaturgului. Alte scrieri pentru teatru ale lui C. sunt
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
va fi unealta inocentă a răzbunării. Anca îl va învinui pe Dragomir de moartea bietului Ion, învinuire nedreaptă și nemiloasă, dar care îi oferă prilejul de a glăsui patetic, înaintea ultimei căderi de cortină: „pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă”. Drama este concepută sub imperiul unor rigori clasicizante, convocând puține personaje și respectând cu strictețe unitățile de timp și de loc, într-o compoziție strânsă, tensionată, dar neconsubstanțială înzestrării dramaturgului. Alte scrieri pentru teatru ale lui C. sunt ușurele, nepretențioase
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de caractere, scrise, din păcate, într-o limbă fără circulație mondială, I.L. Caragiale este, probabil, cel mai mare dintre autorii dramatici necunoscuți. EUGEN IONESCU SCRIERI: O întâmpinare personală în cestiunea Teatrului Național, București, 1888; Teatru, pref. T. Maiorescu, București, 1889; Năpasta, București, 1890; Note și schițe, București, 1892; Păcat.... O făclie de Paște. Om cu noroc, București, 1892; Teatru, I-II, Iași, 1894; Schițe ușoare, București, 1896; Culisele chestiunii naționale, București, 1896; Sfânt-Ion. Baladă haiducească, București, 1897; Notițe și fragmente literare
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
III: I. L. Caragiale. Lumea operei, îngr. Ștefan Ion Ghilimescu, Pitești, 2001; I. L. Caragiale în conștiința contemporanilor săi, îngr. și pref. Rodica Florea și Stancu Ilin, București, 1990; Cornea, Aproapele, 347-374; Negoițescu, Ist. lit., I, 116-119; Dosarul berlinez al dramei „Anca” [„Năpasta”] de I.L. Caragiale, îngr. Marin Bucur, București, 1992; Georgeta Ene, Caragiale la Berlin, București, 1992; Micu, Scurtă ist., I, 266-280; Gabriel Cocora, Caragiale și Buzăul, îngr. Marcela Chiriță, pref. Emil Niculescu, Buzău, 1995; I.L. Caragiale, DRI, I, 257-275; Alexandru George
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
impus imediat. Sainte-Beuve a devenit celebru de la o zi la alta prin articolul său despre Odes et Ballades a lui Hugo, apărut în Le Globe când criticul avea 22 de ani. Articolul publicat de N. Iorga, la 18 ani, despre Năpasta, a constituit în literatura noastră o dată, al cărei semicentenar a fost marcat de un articol omagial al lui Șerban Cioculescu, în 1940. Acesta din urmă a deținut, de la 26 de ani, cronica literară la Adevărul (cel mai serios ziar de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
omul bogat și cocoșul ouă”; „La cel bogat merge și dracul cu colaci”. Săracului i se potrivește proverbul: „Nenorocirea, când vine pe capul omului, nu vine singură, ci mai trage și altele după ea”. Într-adevăr, „Peste cel sărac toate năpastele dau”; „Sub pălărie, toată gospodăria”; „- Sărăcie, ce-ai cu mine?/ - M-am avut cu tat-tău bine/ și nu mă-ndur nici de tine!”.) Fructul oprit e cel mai dorit. (Cu cât un fapt de viață este mai misterios, cu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
epigonic-eminesciene, puse mai presus de valoarea modelului. Lui I. L. Caragiale, de care îl lega și o mare prietenie, criticul i-a închinat un studiu (I.L. Caragiale, 1890) și câteva articole substanțiale: Caragiale fluierat (1885), „Făclia de Paște”, Criticii noștri și „Năpasta” (1891). Aspectul de satiră socială este cel care i-a atras, în primul rând, interesul. Comediile lui Caragiale sunt pentru el un prilej de a analiza societatea românească, cu tipurile sociale reprezentative, așa cum se reflectă în operă. Cele mai multe observații vor
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
comediile lui Caragiale (lipsa adâncimii psihologice, a unui ideal social înalt, amoralismul) sunt, de fapt, neajunsurile interpretării sociologizante. Analize amănunțite, vădind finețe și spirit de observație în revelarea psihologiei eroilor, cuprind articolele despre O făclie de Paște și, îndeosebi, despre Năpasta, privită ca o dramă psihologică, cu eroi verosimili. Valabilitatea interpretărilor realizate de D.-G., îndeosebi aceea asupra lui Eminescu, a fost deseori contestată, cel puțin pe unele laturi. Explicațiile cauzale discutabile, moralismul, insuficiența receptării artistice a poeziei eminesciene, opacitatea față de
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
declamative, în continuare prezente, scad valoarea textului. Când renunță la retorica patriotică, cei doi autori aduc pe scenă piese reușite. Zavistie, dramă în patru acte, reprezentată în 1901-1902, constituie o variantă a mitului justițiar țărănesc, ilustrat, la alt nivel, de Năpasta lui I.L. Caragiale. Zavistie apare în volumul Două drame țărănești (1903), alături de drama în trei acte Ucigă-l crucea, produs al aceleiași colaborări. Accentele sociale capătă întindere aici: sătenii bogați și-au însușit averile altora prin înșelăciune sau crimă, iar
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
traducere anterioară a Paraclisului Precistii, scoasă de sub tipar la Iași, probabil între anii 1645 și 1649, împreună cu două fragmente biblice, Cuvinte și jele la robie Ierusalimului, când din Ierusalim la Vavilon i-au mutat Navuhodonosor împărat, și pomenire și de năpaste ce-au năpăstuit acei doi giudecători pre Susana, tălmăcite din slavonă, și o introducere de 48 de versuri originale; din această perspectivă este reconsiderată și data debutului său literar. De sub tiparul reînființat la Iași, la „Trei Ierarhi”, cu ajutorul meșterului Vasile
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
focar radiator: poezia lui nu e cristalizată și organică, ci o simți mobilă și inconsistentă.” Totuși, căutând, „din nevoia psihologică a simplificării, o unitate în fiecare om”, axa lui Macedonski ar fi nemulțumirea. Eroarea lui C. Dobrogeanu-Gherea, referindu-se la Năpasta, a fost de a vedea ca „figură centrală a piesei” nu pe Anca, ci pe Dragomir, „și că axa în jurul căreia se răsucește acțiunea nu e răzbunarea femeii, ci remușcarea bărbatului ucigaș”. La Brătescu-Voinești, prin aceeași reducere la unitate, „axa
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
ei ciudată, pe coordonatele istoriei literare” (Nicolae Oprea), iar în însemnările referitoare la teatrul lui I. L. Caragiale intitulate Fragmente pentru o „mitologie” caragialeană, a emis opinii pertinente privind dubla ipostază, „tragică și parodică”, a conului Leonida sau individualitatea personajelor din Năpasta. Întreaga măsură a demersului de editor și-o dă H. în realizarea seriei Opere de I. L. Caragiale, care a cerut îndelungi și riguroase investigații și confruntări cu sursele (manuscrise, ziare, reviste, volume). Reordonarea textelor ține seama de modelul propus de
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
în timpul gepizilor și longobarzilor. O emfatică „legendă națională”, Jianu (tipărită în 1900), și o euforică „dramă războinică”, Peneș Curcanul (1903), un prolog la Povestea neamului..., proiectatul poem istoric în versuri al lui Al. Davila, dar și Zavistie, care aduce cu Năpasta lui I.L. Caragiale, și Ucigă-l crucea (aceste ultime două piese alcătuiesc volumul Două drame țărănești, 1903), drama Oricum! (reprezentată din 1912 până în 1916 pe scena Teatrului Național din București) sunt scrise în colaborare cu T. Duțescu-Duțu. E posibil ca
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
spre literaturizare, pe care Stoica Ludescu ori altcineva îl face cu destulă dezinvoltură. Este îndemnat de o atitudine prezentă încă din etapa selecției faptelor și care ar declara un soi de simpatie rezervată celor „săraci și împresurați de bir și năpăști” - în fapt un exercițiu retoric lipsit de substanță -, o ostilitate față de suzeranul de la Stambul - și ea de o descurajantă superficialitate, mai mult cârteală de rutină -, cât și o mult comentată „grecofobie” ce îi are în vedere, selectiv, doar pe cei
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
Bucovina (culese de S. Fl. Marian) și balade din Transilvania (din colecția lui Ion Pop-Reteganul) apar în fiecare număr. Sunt inserate și note biografice, știri literare, teatrale, muzicale, varietăți, cronici dramatice. Adolf Last este autorul unei pertinente prezentări a piesei Năpasta de I.L. Caragiale. R.p. își întrerupe apariția pentru a nu face concurență unui nou periodic, „Gazeta Bucovinei”, editat la Cernăuți, la care trec și colaboratorii publicației din Suceava. R.Z.
REVISTA POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289250_a_290579]
-
în schimb sectorul publicisticii e mai bine ilustrat. Semnează frecvent Horia Petra-Petrescu, care dă Câteva amintiri despre I.L. Caragiale, pentru ca apoi, într-o succesiune de articole - în fapt, textul unei conferințe ținute la Caransebeș - să analizeze O noapte furtunoasă și Năpasta (1-4/1914). Numărul 1/1914 cuprinde și Jubileul de 25 de ani de activitate literară a lui Caragiale, ca și Starea teatrului românesc înainte de Caragiale, articole aparținând aceluiași publicist. Tot lui îi aparțin un amplu articol intitulat Este mișcarea noastră
REVISTA TEATRALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
teatrului românesc înainte de Caragiale, articole aparținând aceluiași publicist. Tot lui îi aparțin un amplu articol intitulat Este mișcarea noastră teatrală un lux?, precum și pledoariile pentru câteva producții dramatice „vrednice de jucat”, printre acestea figurând Conul Leonida față cu reacțiunea și Năpasta de I.L. Caragiale. Virgil Onițiu scrie articolul La chestia teatrului de la țară, Reinhard Strecker se ocupă de jubileul lui Richard Wagner, se analizează activitatea de compozitor și dirijor a lui Gh. Dima. Neobositul Horia Petra-Petrescu mai publică textul conferinței Mișcarea
REVISTA TEATRALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
acest personaj, similară cu cea a lui Vlaicu din piesa lui Al. Davila, care trebuie să câștige timp pentru ceea ce și-a propus, după cum relația cu bătrânul domnitor, hulită de toată lumea, aduce aminte de stratagemele unor personaje precum Anca din Năpasta lui I.L. Caragiale sau Nastasia din Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu. Finalul piesei este unul în notă pesimistă, virtutea dovedindu-se copleșită de impostură: Anița și iubitul ei, cântărețul Dan, vor sfârși tragic. L. izbutește uneori studii de caracter relevabile
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
prima, Cuvinte și zile, poetul se dă drept vocea lui Hristos, consternat că nu e înțeles de cei pentru care s-a crucificat, în a doua, Imperiul, dezvoltă sensurile cuvintelor din Tatăl nostru, iar în a treia, Istru, încifrează în simboluri năpastele istorice abătute peste lume, văzută ca un „istm” între „Continentul de sus”, al lui Dumnezeu, și „Continentul de Jos”, al Satanei. Devenită, în exil, stare permanentă de conștiință, religiozitatea lui S. s-a exprimat și în traducerea și comentarea poeziilor
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
în orizontul cititorului bulgar. Traduceri: Nichita Stănescu, Basorelef s vliubeni [Basorelief cu îndrăgostiți], Sofia, 1979, Videnie na ciuvstvata [O viziune a sentimentelor], Sofia, 2001; Evropeiska liubovna lirika XX vek [Lirica europeană de dragoste. Secolul XX], Sofia, 1981; I. L. Caragiale, Razplata [Năpasta], Sofia, 1982; Dokosvam tiho pak rakata ti... [Iar îți ating mâna în liniște...], Sofia, 1982; Lucian Blaga, Nepodozirani stapala [Nebănuitele trepte], Sofia, 1983; Zaharia Stancu, Kolko mnogo te obiciah [Ce mult te-am iubit], Sofia, 1983; Mircea Eliade, V dvora
STAMBOLIEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289851_a_291180]
-
semidoctismul, personajul care nu apare), dezbaterile nu o dată polemice pe marginea noilor montări ale pieselor (aparținând lui Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Lucian Giurchescu, Alexa Visarion), dar și cariera internațională a dramaturgului ori receptarea sinuoasă pe care a avut-o drama Năpasta ș.a. SCRIERI: Trenul regal, București, 1949; Într-o noapte înstelată, București, 1951; Bordeiul de la Poarta Albă, București, 1952; Jurnalul cu file violete, București, 1955; O femeie aprigă, București, 1955; Din fotoliul spectatorului. Însemnări teatrale dintr-o călătorie în URSS, București
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
semnate de G. Panu merită să fie relecturate. Astfel, el se implică în apărarea piesei De la oaste de Ion C. Bacalbașa, scoasă de pe afiș pentru că ataca armata, recenzează favorabil spectacolul cu drama Vlaicu-Vodă de Al. Davila, laudă reluarea spectacolelor cu Năpasta de I. L. Caragiale la Naționalul bucureștean, intervine în polemica asupra piesei Răzvan și Vidra de B. P. Hasdeu (Chestiuni de critică teatrală), subliniază, actualizând-o, valoarea artistică a dramei Despot-Vodă de Vasile Alecsandri. Atent la evenimentele vieții teatrale, sesizează de la
SAPTAMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289484_a_290813]