371 matches
-
impetuos în proiectele proprii, el și-a format o imagine de politician care obține ceea ce-și propune, indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătească. Are însă și o serie de defecte: e supărător de cinstit, orgolios și nărăvaș pentru a fi un politician acceptat de valahi (care nu prețuiesc decât jaful, fățărnicia și oportunismul), astfel încât trăiește paradoxul de a fi popular, însă, înconjurat de o echipă de "prieteni" cu geometrie variabilă - cei ce-l lingușesc umili când el
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la Iași votul va fi o simpla formalitate. Lumea fină nu se va duce, pensionarii vor fi prostiți strategic, înainte de vot, cu "sacoșa lui Mazare", iar asistații sociali vor fi încolonați și aduși cu forța la urne de tânăra și nărăvașa specialistă în patrupede din fruntea Direcției Sociale a Primăriei, întărind pentru vecie imaginea excepțională pe care o are despre sine El Jefe. Meci închis. Dacă nu, chiar în două tururi, Pupu nu va putea câștiga fără o coaliție împotriva "satrapului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
său este, cum spuneam, acela al unei mediocrități păstoase. Și iată-l acum pe Traian Băsescu, un președinte căruia îi place să fie și să pozeze în viril politic. Voluntarist, ambițios, populist - dar și gafeur (poznaș ar suna prea idilic). Nărăvaș, adică având o personalitate accentuată. Ignorant în multe privințe. Lipsit adeseori de maniere. Băsescu vrea să fie viu și activ, nu pasiv și mortificat. S-ar putea spune chiar că ar cocheta cu o alură macho din punct de vedere
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și expuse ca simple suveniruri, amintind de vremurile bune de odinioară. Dar a fost suficientă prospețimea unui vin nepretențios, popular, vesel pentru ca o nouă sărbătoare a bucuriei și recunoștinței, o nouă sărbătoare națională improvizată să se ridice precum un armăsar nărăvaș în muzica acordeoanelor și freamătul zurgălăilor. Acest sfânt plin de viață ignorat de calendarele oficiale, era mult mai venerat și mai cinstit decât cei trecuți în lumea de dincolo, relicve uitate în indiferența generală. Zile trecute în calendar, precum cea
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă, neascultătoare, ce arunca tare cu copitele, încât nimeni nu se apropia de ea, iar vara la păscut avea grijă să-i lege bine picioarele din față cu o sfoară groasă. Mârțoaga era nărăvașă fiindcă, odată, la arat într-un pământ ca piatra a fost bătută tare cu o bâtă: urmele se vedeau și acum. Aproape jumătate din iarna aceea geroasă, calul a stat numai în grajd, slăbise mult, de fân nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă și pustie, albastră ca o mare liniștită după apusul soarelui. Doar la casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul focului, așteptând. Cei mici de tot nu înțelegeau îngrijorarea celor mari, se jucau neastâmpărați, hârjonindu-se prin cotloanele odăii întunecoase...După un timp, obosiți, încetară zbenguiala alături de ceilalți, luau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ei de a fi. După două ore de hoinăreală pe străzi lăturalnice, am ajuns la intrarea în câmpia largă. O cărăruie galbenă se pierdea în depărtare spre dealul înverzit. Gloata de copii din cartier se agita nervoasă ca un cal nărăvaș prins într-o cursă. Cei mici scânceau turmentați de căldură. Strada nepietruită devenise largă, cuprinzătoare, casele rare cu grădini întinse în jurul lor. În față, la doi kilometri, se contura dealul scund, ondulat unde se afla via noastră. Depărtarea mă neliniștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
tot biata Virginia ar fi sărit să mă apere. Îl socoteam pe Toderică ipocrit, și aveam pică pe el, deoarece, când mama mă trimitea la băcănia ovreiului din colț să mai cumpăr câte ceva, scorțișoară sau piper, eu zbieram revoltat, dând nărăvaș din picioare: „Acum iar să mă duc, acum iar să mă duc!“ deși nu mai fusesem, iar vărul meu „se băga pe fir“ mieros: „Lasă tanti, că mă duc eu.“ Cuvântul „jidani“ era o formă pur metaforică de exprimare, nefiind
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
clipe, îl lăsau neputincios pe flăcău, ba îi confiscau și briceagul, adică îl călcau pe bătătură, cum se spune. Îmi aduc aminte de un caz: am văzut cum se apropiau doi jandarmi, cu pene de cocoș la chipiu. Un flăcău nărăvaș nu s-a purtat cum ar fi trebuit să se poarte, ori că a fost indisciplinat, ori că se bătuse mai înainte și nu i-a luat pe jandarmi în serios. Dintr-o singură mișcare carabina l-a culcat la
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
de Eno iar Frăția Celui Ales din Sarmisetuza a zăpsit tărășenie. Pe dată a trimis pe preotul Zuirasio, să meargă atît la sciți cît și la traci, să restabilească buna rînduială a religiei crucii și ritualul religios iar pe preoții nărăvași să-i schimbe cu ,,preoți rumuni” și care sigur slujeau în limba originală a crucii Mîntuitorului, adică rumuna sau geta, dar urîtă de moarte de tîrîturile latriniste carpatine la fel cum a fost urîtă în antichitate de greci și italici
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și ce era în sufletul dlui Geoană. După alegeri, aceiași despicători în patru ai încâlcitului fir politic încercau să înțeleagă cum de s-a dovedit candidatul Mircea Geoană atât de neagresiv, atât de atipic în raport cu imaginea de-acum istorică a nărăvașului candidat român. Între timp, însă, partidul dăduse, fie și involuntar, răspunsul la aceste frământări analitice. Uitați-vă cu atenție la fotografia de pe prima pagină! Realizând că au montat afișul electoral sub o imensă reclamă roșie de Johnny Walker, membrii unui
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cană de apă în cap, că orice furtună se termină cu ploaie (XVII 36) ; afirmă că și-a ales o nevastă dificilă cu gândul că, dacă o poate suporta pe ea, va face față oricui, după cum călăreții buni cumpără cai nărăvași pentru a se deprinde să-i domolească și pe ceilalți (XVII 37) ; îi răspunde lui Alcibiade că suportă țipetele soției de dragul copiilor dăruiți de ea la fel cum rabdă și gâgâitul gâștelor pentru că ele îi oferă ouă și pui (XVII
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de un animal atât de frumos. Mai rar o asemenea vietate cu minte care să știe cum să cadă fără să-și facă rău. Mare mirare că-i sperios. Când Îi vezi ochii nu-ți vine să crezi că-i nărăvaș. — Nici nu e. Nu s-a Întâmplat niciodată să se sperie ca azi. Ai dreptate, omule, e un animal deosebit. Te pricepi la cai. De unde vii? Nu ești de prin partea locului, nu-i așa? — Vin de la Konstanz. Mâna lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
numai după un timp. Atunci, ne bun de durere și arsură, face Întocmai ce a făcut calul Dom niei Tale și, de cele mai multe ori, Își trântește călărețul așa ca să nu se mai scoale. Ușor și curat, fără bănuială. Un dobitoc nărăvaș și atâta tot. Acum ai să mă Întrebi de unde știu cine ești. Că ești femeie se vede, domniță. Orice om cu ochii În cap vede... Simeon se Înclină cu o curtenie stângace care-o făcu pe tânăra fată să zâmbească
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de la Bodo o scrisoare scur tă, În care el o ruga să se ostenească În mare taină până la sihăstrie, pentru că voia să-i Împărtășească ceva foarte important. Povesti și ciudata Întâmplare cu calul care aproape o răpusese În goana lui nărăvașă, și cum un străin o scăpase pesemne de la moarte. În ciuda micilor zgârieturi pe care le dobândise și a Împotrivirii tovarășei sale, se hotărâse să ajungă la locul Întâlnirii. Călugărul o ascultă cu atenție, clătină de mai multe ori din cap
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
postromantice! -, este ora bilanțului și, poate, mai știi, ora testamentară. Și nu aș fi la Înălțimea operei mele, atât cât este, dacă aș arăta mânii nepotrivite, nedrepte, față de oameni și de gesturile lor. „Ne-dreptatea” mi-o păstrez mie, bidiviul nărăvaș care mi-a slujit de Pegas - și noi, prozatorii, avem dreptul la o locomoție năzdrăvană! - va trebui biciuit uneori când se’nchipuie buricul pământului. Și astfel - ca să revin la temă! -, prin fuga ne-explicată a celor trei, Țeposu, Buduca și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care mi-o umpleam cu punch-ul margarita cu aromă de mandarine). Am remarcat și salba de mâini amputate care decora bordura barului. Copiii au urcat sus. Robby împreună cu un prieten erau fascinați de nebunia PlayStation 2 (zombi cu Howitzers, minotaurul nărăvaș, extratereștrii letali, forțele iadului, jocurile care emiteau comanda „Dă-mi voie să te mănânc“) în timp ce Marta o supraveghea pe Sarah, care viziona a suta oară Chico, coiotul neînțeles. Cum copiii erau la locul lor pentru noaptea care va să vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se "despică", "se curmă", "se taie". Se "sparg" cu toporul numai rădăcinile de bușteni. Cearceaf, ciorap, turcisme, față de prostire și colțun. 1956 EPITAF* (Găsit între hârtiile rămase de la un vechi poet ieșean) Costică Arsenescule, În viață tu umblași Cu caii nărăvași Cu caii de cotigă La noi la Călărași. Decât o viață crâncenă Cum nu s-a pomenit Mai bine-un glonț de armă Și toate s-au finit! Amici: Ali Mentaru Epi Gramescu Tobi Docescu & C-ie p. conf. Solomon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comiși de coamă-l țin,/ Și-alții cinci frâul i-l pun,/ Și-alții cinci șaua i-o pun,/ Și-alții cinci în chinșî-l strâng,/ Șialții cinci călare-l pun”. Cei douăzeci și cinci de dregători reușesc cu greu să stăpânească energia nărăvașă care ascultă doar de feciorul consubstanțial cu miticul. El poate nu numai să domolească bidiviul aprig, dar știe să îl poarte în mod magic și devine un concurent al soarelui: „Strânge calul, mi-l cofTânge,/ Calu-mi sare și-mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
anilor '70-80, care selecta textele cu o lună înainte de a fi citite, lucra cu autorul pe ele, îi lăsa pe toți să vorbească, să critice în legea lor, apoi îi aducea la ordine, cu tact, cu metodă, înțelegând noi, mânjii nărăvași, că nostimada asta de critică e o știință, înainte de a fi vreo artă. Îmi aduc aminte cum prin 1976, a venit să citească la Iași Liviu Ioan Stoiciu. Noi, autorii a vreun snop de poezii sau a vreunui catalog de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În biblioteci și muzee, pe fațadele bisericilor și În trăsăturile clare, tăioase ale conducătorilor albi care pînă și astăzi se simt mîndri de cucerirea lor. Acest Cuzco Îți cere să Îmbraci armura și, instalat În șaua pusă pe un cal nărăvaș, să-ți croiești drum printre trupurile goale și lipsite de apărare ale unei cete de indieni, un zid uman ce se prăbușește și dispare sub galopul celor patru potcoave ale bestiei. Fiecare dintre aceste Cuzco poate fi admirat separat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
musulmani, în treacăt fie spus). Chiar și cafeaua trebuie să ne-o plătim, suprema jignire ce poate fi adusă unui chelner care prepară zeci, poate sute de cafele pe zi. Nu putem înșela prin autoservire mașina de cafea, mare și nărăvașă ca o locomotivă cu aburi, este dotată și ea cu un sistem sofisticat de contorizare optică. Din experiența de chelner acumulată până acum știu că patronii de acest fel sunt pedepsiți aspru de angajați. Toți colegii mei fură din sacul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
facă nimic, care promovaseră pe bază de slugărnicie și de relații, care timp de 8 ore nu făceau mai nimic pentru întreprindere dar se ocupau de interesele lor personale, mai trăgeau niște vânturi, iar dacă era mai tânăr și mai ,,nărăvaș” se mai încuia câteodată cu vreo secretară prin birou. Asta făcea un director în timpul regimului comunist . Cu ani în urmă citeam romanul ,,Roțile” scrisă de Arthur Hailey. În acea carte era vorba de activitatea unei întreprinderi și cum arăta viața
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai trimis delegați cari au complectat comisiile CARS-ului de colectare de bani, alimente și obiecte În zilele de 22 și 23 decembrie În vederea organizării pomului de crăciun”. a.g. „PSD-ul nu răspunde la chemările noastre” După cum spuneam, nărăvașul partid social democrat (de atunci, nu de acum) nu privea cu ochi buni activitatea distructivă a comuniștilor și intenția lor de a supune completamente țara hachițelor rușilor așa că membrii săi au avut serioase ezitări atunci când s-a pus problema unității
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Pungești și Ivănești și urmau să aștepte o cursă ce mergea spre Vaslui. Maria nu a avut norocul să ajungă până la ea, întrucât trecând pe lângă niște vaci de care ea nu s-a ferit, fiind obișnuită cu animalele, una mai nărăvașă a împuns-o cu cornul în burtă. Elena și câțiva oameni au ajutat-o să ajungă la o casă, unde au pansat-o, după care a plecat cu cursa spre Vaslui unde s-a internat în spital. A aflat că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]