380 matches
-
între noi s-a format o rețea infinită de legături chimice. nouă în primul loc: vezi cum lângă mijlocul grădinii tale suspendate se strânge deja un număr bunicel de tauri născuți din dude-de-aur căzute, laptele dudelor se termină, taurii devin nărăvași, înfometați, se aud mugete groase și prelungi, tigrul qilin, tigrul tău alb protector, mârâie deja, dudul falnic nu mai are putere asupra lor, veverițele-călugăr din île du jardin oftează îngrijorate și încep să se roage ca taurii puternici să găsească
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
carne de fruct o funcționare perfectă a tuturor mecanismelor care mi te aduc pe șinele de oțel ale trupului. aștept îmblânzirea leilor în iarnă, cu inima bătând în palme, binefacerea atingerii o avalanșă care să ne poarte pe spinarea ei nărăvașă, unul către celălalt o crevasă care să ne prăbușească unul într-altul un colind care să ridice, cristalin, fiecare floare a împreunării noastre. șase în primul loc: dacă te vei uita în oglindă cu perseverență, până la urmă te vei zări
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
totul. Toți ajung la curtea lui Aquarelin odată și odată, asta e, nu ai ce să faci, sunt din ce în ce mai conștient de gândul ăsta. Acum întorc covorul cu botul în sus, strunindu-l cu maneta de direcție, ca pe un cal nărăvaș. Pregătesc mai bine căderea care va urma. Pentru o clipă doar, încremenim în aer, covorul nechează și se cabrează sau poate doar mi se pare, ca apoi să urmeze incredibilul plonjon pe care orice persoană îl visează cel puțin o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
44 DANIEL BĂNULESCU - Numai că, în ultima clipă, adulmecând primejdia, terchea- berchea are o mișcare genială și, intuiția începătorului, înlocuiește poemul... Motolește adică poemul cu care o trombonise până atunci pe necunoscută și alege un alt poem, înaintea căruia sala nărăvașă se oprește amețită și își ține respirația. Simțim cu toții cum noului poem i se ondulează marginile din pricina energiei pe care o degajă. Terchea-berchea, pornind să-l citească, alunecă într-o combinație vrăjită de diftongi, vocale, accente, sunete mute ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
primele pojghițe de pietre cubice ce placaseră, parcă în glumă, grumajii Uliții Vergului (Calea Călărași). De unde nevătămata Bucureștioară, pîrîiașul-mireasă, se scurgea (cînd nu primise încă antonimul nume de familie de Căcata) prin copăile mahalalelor Olari și Olteni, prin cele ale nărăvașei Uliții a lui Vasilache (strada Labirint) și mai la vale, prin cele ale Jitniței Vechi (din strada Sf. Nicolae Jitniță), fostele cămări cu bucate ale Curții Domnești. - Mofturosule... - Hep!... răspundea neparticipativ omul volanului. - Calc-o și către stânga... Tai-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
feminine, aceeași stăpână le accepta uneori, cu larghețe, în gazdă, pentru ca progeniturile lor să aibă putința să-și clădească aici, în Capitală, un viitor. Plutiră câteva bune secunde în apa ca de gheață a căzii (reglîndu- și respirațiile, repunîndu-și și nărăvașul automobil sub control), printre spinările imense ale halatelor, rochițelor, ciorapilor 193 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Mult timp după ce peripețiile acestei zile vor deveni perimate, își lua copilul de mână și-l conducea până în fața celei de-a treia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
două, pă puțin, domnule De-Două-Ori. — Voi încerca totul... a început blând Vânătorul. — De două ori, a behăit Cale-Bătută Peckenpaw, acoperind vocile ascultătorilor săi. Mda. în fine. Era o plăcere să-l urmărești. Ca și când ai fi fost pe urmele unei femei nărăvașe, care trebuie îmblânzită. Mă gândeam cum ar reacționa o femeie ori de câte ori îi vedeam urma piciorului lângă vreun izvor. Era vreo cacealma? Sau vreo dublă cacealma? încotro se-ndrepta de-adevăratelea? întotdeauna m-am bazat pe instinct. Capeți un simț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
s-o făcut noapte! Hai la culcare! Intrat bine În joc și nebănuind ce are să urmeze, Va se culcă pe prispă, cu fața În jos și Începu să sforăie. Din somnul greu l-a trezit vocea supărată a soției sale nărăvașe: Vai de mine și de mine ce moale om mi-o mai dat Dumnezeu! Atâta știe, să muncească și să doarmă! Apoi spuse pe un ton fără de tăgadă: De ce dormi Îmbrăcat, dezbracă te că mă dezbrac și eu, nu vezi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
M-am așezat ușurel la volan, sub privirea lui Încurajatoare. Am pornit motorul și-am ratat viteza Întîi, propulsînd mașina către ușa garajului. Am frînat stîrnind un vîrtej de gunoaie, am hingherit din nou cutia de viteze și am scos nărăvașa mașină pe alee. — Bun, bun... ești un nou Schumacher, Charles. E distractiv să fii doar pasager. Lumea arată cu totul altfel, parcă s-ar vedea În oglindă. Crawford stătea cu mîinile sprijinite pe tabloul de bord, bucurîndu-se de cursa dezordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui cu femeile, a iubit-o mai mult decât alții. ― Nu știu ce-a simțit el. Pot spune doar ce simt eu, în zilele de vară, aici... Dacă aș fi mai tânăr, aș alerga pe aceste coline ca un cal nărăvaș. Așa, mă mulțumesc să mă uit cum, îndată ce se risipesc norii, chiparoșii încetează să mai fie posomorâți. Puțini au înțeles că acesta era adevărul pe care trebuia să-l apăr "acolo"... ― Inchiziția nu se sinchisește de un asemenea adevăr. ― Greșești
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vadră cu apă în ele. Spălate și dichisite cum erau, ți-era mai mare dragul să le privești. Pe la căpestre, nevasta le agățase fundulițe roșii, împletite, să nu le deoache careva. Crescuse și mânzul. Cârlanul bătea cu copita și necheza nărăvaș. Bozoncea ocolea herghelia și clătina capul mulțumit: - Parcă-s armăsari de Vidin, tu-i cerul mă-si! Când au plecat, Gheorghe și-a făcut o cruce mare și-a scuipat în sân. - Baftă și-un preț bun! Haide, uceniciile! a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cine să fie, a ieșit și ea din iarnă! Chiriței parcă-i părea rău că spune lucrul acesta, pentru că la o ceartă îi făgăduise că o să-i mănânce ea întîi coliva. O băga văduva și pe Mița înăuntru. Baba mîfua nărăvașă, privea lucrurile putrezite, intrate în pământ, perdelele ciuruite și florile din geam care-i plăceau atât. - Ce faceți, surorile mele? - Bine, ce să facem? răspundea cam cu duh Chirița. - Auzirăți? - Ce s-auzim? - A mai fugit una de la părinți... - Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cadru; dar nu erau multe poteci de pădure care să poată fi parcurse cu roțile; puteai desigur să mergi cu calul, dar din cauza fioroșilor noștri tăurași rusești, nu puteai lăsa un cal priponit mai mult timp În pădure; murgul meu nărăvaș era să se cațere Într-o zi În copacul de care era legat, Încercând să-i evite: niște indivizi mari, cu ape de mătase În ochi și trupuri de tigri și niște țărănoi cenușii cu o trompă și mai dureroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bucățică din mica plantă, Într-o cutie de chibrituri și o duceam acasă pentru a produce În anul următor o splendidă surpriză, dar gândurile mele hoinăreau În altă parte: la Zina și Colette, tovarășele mele de joacă de la mare; la nărăvașa Louise; la toate fetițele cu obraji rumeni, cu eșarfe cu fundă pe șolduri, cu păr de mătase, de la petrecerile festive; la languroasa contesă G., doamna vărului meu; la Polenka zâmbind În agonia ultimelor mele vise - toate se contopeau pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să se resemneze din prima clipă cu destinul lor, considerîndu-l o aventură trecătoare, dar al treilea, un pilot numit Gamboa, cu gesturi semețe și părul cărunt, deși nu avea mai mult de patruzeci de ani, se arătă dintru bun Început nărăvaș și tăcut, și era ceva În felul lui de a privi și a primi ordinele care Îl făcu pe Oberlus să priceapă că În curînd avea să-i dea motive să-l „pedepsească”. În pofida siguranței sale, preferă să aștepte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
patinele și-a obosit, săraca, de nu mai merge. Io nu pricep ce-i aia timp, dumneata pricepi? Nu. Hai să-ți mai zic una, pentru când te-nsori. O LOGODNICĂ LECAR... RE-CAL-CI-TRAN-TĂ - vrea să spună, zic io, o iapă nărăvașă. „Trebuia să aibă loc, acum câteva zile, zice Curierul Statelor Unite, o mare căsătorie la Wo-odlawn... la Vodlavn, una din mahalalele cele mai principale ale orașului Chi-... ale orașului Șicago.“ Și uite cum s-a sfârșit: „Căsătoria domnului Tho-mas Leo de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trădează. Sunt capabile de o statornicie uluitoare. Timpul transformă ideile revoluționare în retrograde și pe cele avangardiste în prejudecăți. Privim, de regulă, cu neliniște înainte și cu nostalgie înapoi. Trecutul poate fi soclu, nu aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș care azvârle din șa orice călăreț improvizat. Există un timp al publicării operelor și altul - al asimilării lui. Unii își lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
drept cuvânt, în puterile neistovite ale omului, care sunt apanajul său la vârsta tinereții, a fi lucid și a te-mpotrivi unor astfel de piedici, puse de-a curmezișul drumului tău, este la fel de firesc, precum se-mpotrivește un cal sălbatic nărăvaș, ce nu se lasă deloc a fi îmblânzit. Pentru Maria, însă, aceste vremuri 90 Rareș Tiron fericite apuseseră deja, iar acum, pe măsură ce își ducea înainte traiul, iată că mantaua neagră a nebuniei, ce acoperă totul și nu se sperie de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
picior? Numai castelanul Mihai îl va mai mângâia până sus de tot. Apoi își lua sân cu sân, zbătându-i-se, de parcă nu mai avea aer, pe sub bluza turcoaz, în căușul palmei și zicea din nou: Îți imaginezi ce sâni nărăvași am, Valy? Ei bine, să știi că numai castelanul se va juca cu ei și-i va strivi și numai el le va săruta cireașa sfârcurilor. Tot ce vezi în fața ta, cap, gât, picioare, umeri, tălpile picioarelor, etc. aparținând trupului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vedeam cu totul și cu totul fals, crezând că mă îndrept cumva spre ea. Eu în schimb, mă așez îndărătnic, pe un scaun lângă ușă, la o oarecare distanță. Simțeam că orgoliul mi-o lua insistent înainte, ca un cal nărăvaș, bine hrănit cu ovăz. Orgoliul îmi aținea calea neizbutind să mă deschid printr-o comunicare limpede, fie ea chiar și nonverbală, ca în alte dăți. De asemenea, simțeam că între noi doi, ceva luase sfârșit. Ceva. O mică rotiță a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în acest coșmar... Dar fata, aud altă voce, era la cârma bărcii sau aceasta plutea după pofta valurilor? Dacă nu era la cârmă, atunci înseamnă că avem o problemă: nu este stăpână pe viața ei, nu a preluat frâiele destinului nărăvaș, pentru că, dacă-l lași fără zăbală, destinul își poate face rău de cap. Vorbește cu fata și zi-i să pună șaua pe destin, să nu lase hățurile în mâna altora... Acum, zicea Nineta, să dăm cuvântul științei... Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un ascendent care te distinge, cînd te gîndești că Mark Twain definea infinitul drept timpul necesar pentru Învățarea limbii germane. Dacă inima asta n-ar fi atît de Îndărătnică În momentele de entuziasm, dacă n-ar tropăi ca un cal nărăvaș, ațîțat de atmosfera de rodeo, tocmai cînd timpul dresurii s-a terminat! Dar mergi mai departe, iei un marfar, o drezină, o trotinetă. Fluieri singură, pufăi, poate te arată și pe tine cineva cu degetul. CÎnd se stinge lumina, aprindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la doisprezece ani În crucea de piatră dracu știe cum se leagă astea se creează un reflex dacă aș avea acum o femeie aș călări la ea ore În șir aș trece Asia călare și stewardesa asta trebuie să fie nărăvașă rău o fi roșcovană și acolo pasca mă-sii de viață că omul nu poate să se bucure de hoitul lui nici cît un cîine și ea cu dușurile Înainte și după ca să nu-ți mai tihnească nimic Suzi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
intersectă cu uriașul convoi care-l conducea pe bulibașa Soliman Ciocănaru. Un car cu patru boi căra trupul bulibașei; lângă sicriu stăteau drepți șase țigani cu prosoape la umăr. Fanfara cartierului Socaram scotea din acordeoane-țambale-trompete-tromboane sunete când sfâșietoare, când repezite, nărăvașe. Cinci țigănci grase în fuste largi roșii-verzi-albastre și gri boceau trăgându-se de chica despletită. Soliman sfârșise de mâna unei petarde băgată într-o sticlă și privită îndeaproape. Bum! Se zice că în cădere, protectorul curvelor, al copiilor schilodiți de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
auzi zgomotul vehiculului tușind cu intermitențe, apoi dispăru într-un nor de praf stelar! După clipe, ce durară în timpul argonauților ore nesfârșite, apăru cu misiunea îndeplinită... avea năsturașul în buzunar... potolit, dresat și cumințit de voinicosul Radu! - Unde ai descoperit nărăvașa gaură de vierme și cum ai astâmpărat-o? Îl întrebă bunicul curios, - Nu spun! E o taină ce trebuie s-o păstrez cu sfințenie! Răspunse preocupat, coborând vioi și îmbarcându-se pe triciclu... care era, bineînțeles, tot spațial - Radu, fugi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]