458 matches
-
din nevăzut glasul lui Ariel spunând din când în când: „Minți“, „Minți, minți - nu poți“, „Minți tu“, lăsându-l pe Stephano să creadă că vorbește Trinculo, care suferă urmările - o poznă, o șotie, o păcăleală fără cine știe ce rost funcțional, o născocire jucăușă și malițioasă a lui Ariel. A doua oară când, luându-și chip înspăimântător de harpie, adresează grupului regal elaboratul și cutremurătorul discurs din care o parte a fost citată mai sus și al cărui rost în economia piesei este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui Ariel trebuie adăugată muzicalitatea, și ea o formă a libertății care rânduiește lumea fără s-o încătușeze, dând încă un glas bucuriei. Tot ce este cântec și poezie în insula aceea vine de la Ariel, este, înlăuntrul poruncilor, alegerea și născocirea lui. Lucrul se vede și în cazul celei de a doua clase de acțiuni iluzionistice, nu puține și nu neînsemnate, la care se dedă Ariel, acelea pe care le execută cu ajutorul spiritelor din insulă, acoliți, pare se, specializați pe bresle
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dintre purtările lui pe insulă sunt copilărești: e jucăuș, exuberant, poznaș, dornic să fie lăudat și iubit, capricios, uituc de ce nu i place, pradă unor bosumflări repetate, dar iute trecătoare și repede urmate de vesele avânturi, de voioase și fermecătoare născociri și isprăvi. Așa arată Ariel, cuprins o vreme (atât de scurtă în fața veșniciei sale) în viața unei insule himerice și în întâmplările ei, efemere și ele. Dar, dincolo de asta, dincolo de visul lui de a fi o mică ființă care zboară
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
buna înțelegere ca un lucru așa, altul așa să se numească, să se decline și să se formeze verbe” (p. 182). Așadar, atât cuvintele cât și gramatica limbilor ar fi, conform științei profane, produsul unor convenții între membrii colectivității umane, „născociri ale șireteniei omenești”, „invenție a artei sau nevoii” de comunicare (p. 184). Presupusa origine lumească a limbilor, spune Cantemir, permite științei respective să diferențieze limbile „găsind că unele sunt mai pieptănate, compunerea este mai meșteșugită și pronunțarea mai elegantă și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aduc barbarii neștiutori de carte și faptul că nimeni nu spune cine și când au fost autorii limbilor, lucru care merită mult să fie spus” (p. 183); „Atâtea feluri de idiomuri și de limbi, diferențele și proprietățile frazei nu sunt născocirile șireteniei omenești, ba nici invențiunea artei sau nevoii (de comunicare), ci în realitate au fost opera divinei atotputernicii” (p. 183 urm.); „Cunoaștem începutul și originile unora din limbi, spune, Cantemir, ca fiind o corupție din altele, dar, în afară de ceea ce ne
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
spune în aceeași introducere, „un idiom abstract, reconstruit” (p. 17). Realitatea constituirii limbii române în vastul spațiu esteuropean este anulată prin două gesturi: limitarea acestui spațiu, pentru un șir de secole, la o zonă restrânsă la sud de Dunăre și născocirea migrațiilor slave, bulgare, maghiare, turcice etc. menite să explice peisajul etnolingvistic constatat la ieșirea din evul mediu. Falsificarea istoriei prin aceste mistificări neogramatice împreună cu perceperea ruptă de etnie a limbii au făcut ca istoricii limbii să-și imagineze constituirea granițelor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a părut asemănarea frapantă dintre perișoarele noastre și un fel de mâncare polonez, klopsy z grzybami. Singura diferență constă în folosirea, de către polonezi, a ciupercilor proaspete, nu a celor uscate. Am menționat și prazul umplut, „una dintre cele mai izbutite născociri ale bucătarilor noștri“ (dixit Păstorel). Rețeta este, negreșit, izbutită, dar ale cui sunt drepturile de autor nu e așa ușor de depistat... Aceeași rețetă, sub numele de Etli pirasa dolmasi, este una tradițional turcească. În Amintirile lui Radu Rosetti ne
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
el apără importanța mitului pentru o comunitate (deocamdată doar arhaică), ca liant social: "Mitul, într-o comuniune arhaică, adică în forma sa vie, originară, nu este o simplă istorie povestită, ci o realitate trăită. El nu este de tipul unei născociri ca acelea pe care le citim în romanele noastre de astăzi, ci e o realitate vie, despre care se crede că s-a petrecut în timpuri străvechi și că influențează în continuare lumea și soarta oamenilor."97 Însă cel mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
au contribuit mai cu seamă sistemele didactice de vulgarizare (mai demult manualele școlare și o anumită folcloristică, mai târziu excesele raționalismului, propaganda ateistă, jurnalistica periferică ș.a.), toate acestea făcând ca noțiunea de mit să fie identificată adesea cu noțiunea de născocire năstrușnică, în ultima instanță, cu noțiunea de minciună, deși de fapt rădăcina erorii se afla încă în conotațiile grecești ale cuvântului mythos."131 Un alt mitograf important, care se înscrie în aceeași tradiție romantică, plasat de către Robert Ellwood în marea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
explicare aprioric nu poate duce decât la eroare. De altfel, în abordările mitului, există două extreme, "care se întâlnesc în punctul de impact al teologiei bigote cu ateismul bigot: una mitul este forma exprimată a revelației divine, alta mitul este născocirea operată de teologi întru menținerea ordinii ecleziastice printre credincioși"150. În mit poate fi sesizată cel mai limpede, pe viu, "înțelegerea secretă dintre postulatele cele mai tainice, cele mai virulente ale psihismului individual și necesitățile cele mai stringente și mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
crească cu biberonul, pentru că ea n‟avea lapte la sâni. Curând, prin sat au prins a se răspândi fel de fel de scorneli despre... copilul cu dinți de lup, care nu plânge niciodată... și care mârâie când suge... și alte născociri. Orice ar fi scornit „gura satului“, timpul, ca un tăvălug necruțător, trecea peste întreaga lume. Copilul creștea sănătos, și se dezvolta repede. Mătușa Domnica, femeie cu inimă bună și cu frica de Dumnezeu, și-a crescut nepoata și a îngrijit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de această plăcere a cititului: a citi este un mare lux - arta perversă a regilor; ei citeau cu atâta patimă, că mulți s-au lăsat sărutați de cărți ca de o iubită supremă, un sărut de carte otrăvită, iată o născocire rafinată, posibilă doar În spațiile unde există o Îndelungă tradiție a cititului), cum nu se poate apăra nici o femeie agresată de dorințele unui rege; el citea cu o mare distincție, (nu este vorba despre haina de gală pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
loc doar în imaginația plină de speranță a Karei. De fapt, replicile ei au existat cu adevărat. Însă ale mamei sale, începând cu „Foarte bine, scumpo. Dar ție cum își merge?” și terminând cu acest „Am să-ncerc” erau simple născociri. Mama ei nu spusese nimic astăzi. Nici ieri. Nici în timpul vizitei de alaltăieri. Tot ce făcea era să stea întinsă în pat și să privească pe fereastră. Într-un cuvânt, vegeta. În alte zile, era mai prezentă, însă doar fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aceea vorbea cu un prieten despre don Juan Tenorio. — Tipul ăsta nu reușește să mă convingă - spunea Mauricio -; nu-i decât teatru. — Tu spui asta, Mauricio, tu, care treci drept un Tenorio, un seducător! — Seducător? Eu, și seducător? Ce de născociri, Rogelio! Și povestea cu pianista? — Aiurea! Vrei să-ți spun adevărul, Rogelio? — Dă-i drumul! Ei bine: din fiecare o sută de legături, mai mult sau mai puțin onorabile, și cea la care te refereai e cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înseamnă nimic. Dar găunoșenia aia a lui Descartes ți se pare indiscutabilă? — Cum să nu...! — Ei bine: nu Descartes și-a spus asta? — Ba da! Și nu era adevărat. Căci Descartes n-a fost altceva decât o ființă fictivă, o născocire a Istoriei, atunci... nici n-a existat..., nici n-a gândit! Și cine-a spus-o? N-a spus-o nimeni; s-a spus de la sine. — Atunci, însăși gândirea asta exista și gândea? — Evident! Și, închipuiește-ți, asta e totuna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se agite în rărunchii minții mele, cerându-mi existență fictivă. Și s-a declanșat o luptă. Acolo, în romanul meu, povestesc cum sărmanul și purul personaj a aflat în cele din urmă că nu era decât o ființă fictivă, o născocire a fanteziei mele, și sentimentul tragic ce i s-a trezit din acea împrejurare și toată tragedia care a decurs din ea. Și când plângea el, îmi venea și mie să plâng, iar eu, ca să nu fiu văzut plângând, râdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vorba de Cervantes, nu vreau să scap prilejul de a spune că atunci când ne spune că istoria Cavalerului a scos-o dintr-o carte arabă a lui Cide Hamete Benengeli, vrea să ne spună că n-a fost o simplă născocire a fanteziei sale. Apariția lui Cide Hamete Benengeli ascunde o învățătură profundă pe care nădăjduiesc s-o dezvolt cândva. Pentru că acum sunt nevoit să trec, dus de hazardul comentariului, la altceva. La locul unde Cassou comentează ceea ce am spus și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
alert“. Henry veni cu una sau două sugestii, pe care Daly le respinse. Într-o stare de exasperare abia stăpânită, Henry Îi trimise o listă cu șaizeci și patru de alternative la titlu: Izbăvirea, Amânarea, Remediul, Eliberarea, Răspunsul, Alinare, Compasiune, Născocire, Remușcare... lista acoperea o foaie Întreagă de hârtie, pe trei coloane. Daly, care părea insensibil la ironie, le respinse pe toate, pentru că nu atrăgeau atenția asupra rolului Adei Rehan - așa cum, desigur, o făcea titlul inițial. În cele din urmă, căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
supralicitând, dar care nu a fost niciodată terminat - e demn de pomenit numai și numai din cauză că personajul static al stâlpnicului, de-a lungul anilor ce au urmat și în decursul unui anevoios proces de fermentare, s-a transformat într-o născocire mobilă, care, dintr-o perspectivă opusă -de la înălțimea cantului mesei - a aruncat și el blasfemii asupra lumii, însă în proză. Spre sfârșitul călătoriei mele în Franța am apucat-o pe un drum ocolit. Ca momeală pentru a călători în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mâna ei ușor întinsă înainte, oglinda cu ramă de argint topit în chip de crengi înflorite de măceș și păsări și frunze de laur în ghirlande, unde se privea, blând și nedumerit, licornul. Și povestea câte și mai câte, întâmplările, născocirile care curgeau pe acolo pe unde se răsfrângea, limpede și albă, înfățișarea licornului... dar, oricum, nimeni nu putea pătrunde aici, Doamnă, și nici nu poți pleca înapoi spre ape, fie să aștepți dimineața, așa încât Doamna și-a întins mâinile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acuzare, cu toate că acoperită, e că ne-am pus pe terenul Rusiei. "Romînia Liberă" s-ar fi putut scuti de întîmpinarea noastră vehementă daca ar fi voit a fi dreaptă. Ororile electorale despre care vorbește sânt departe de a fi o născocire a conservatorilor sau o metodă întrebuințată esclusiv de ei. Se știe că sub guvernul d-lor Brătianu et comp. s-a inventat și adus la perfecțiune alegerile cu reteveiul, și bandele electorale de reteveiști sânt părinții spirituali ai părintelui Tache, la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
oamenilor în producție ar deveni fără sens. De fapt pentru cine producem dacă nu pentru noi înșine? Atunci ce caută în acest proces cuvintele se dă?" Domnul Culala era vizibil indignat. Dar fiica lui rîse: "Tată, cuvintele acestea sânt o născocire a oamenilor, așa gândesc ei, dar nu reiese de-aici că tot așa gândesc și șefii comerțului". Tot ce gândesc oamenii reflectă o realitate", zise domnul Culala mai puțin indignat. "Da, admise Suzy, sigur că reflectă o realitate, dar nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e imposibil și, dacă e imposibil, atunci ea de ce mai vrea să strice totul? Asta, asta-i întrebarea! Ca să și-l păstreze pe Evgheni Pavlovici? Însă îți repet, pe crucea mea, că nu se cunosc și că polițele-s curată născocire! Și cu câtă impertinență îi strigă tu, ca să se-audă din celălalt capăt al străzii! E cel mai curat complot! Se înțelege că trebuie să respingem totul cu dispreț și să ne dublăm respectul față de Evgheni Pavlovici. Asta i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
credința lor”151. Mărturia dată despre Adevăr a făcut din bunii și biruitorii mucenici eroi ai cre‑ dinței, căci ei sunt triumfătorii creștini Împotriva necre‑ dincioșilor, Înșelați de zeii ce erau de fapt doar multiple manifestări ale demonilor și consecințele născocirilor minții umane decăzute. Martirii erau pe deplin asigurați că Dumnezeu toate le cercetează, toate le vede, nu‑i nici o nelegiuire care să poată fi tăinuită de Judecătorul a toate, „Care cunoaște toate Înainte chiar de a se fi petrecut ele
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
i se cuvine orice. Antropocentrismul Părintelui Stăniloae este personalist, nu individualist. Este prăpastia eonică dintre creștinism și orice formă de ateism. Cel din urmă nu încetează să aducă laude la adresa omului, contrapunându-l unei divinități fioroase, tiranice și obscure, ca simplă născocire a minții neputincioase a omului, totuși 53. Personalismul se vede cel mai bine în afirmația că natura este un dar al lui Dumnezeu pentru om. Dar unul de care depinde profund, "încât se poate spune că natura e o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]