541 matches
-
Jandarmi îngrămădind deportații în vagoane de vite într-o ploioasă dimineață de toamnă. Iarăși Matus, Claudiu și Tolea, da, Tolea pe bicicleta aia blestemată.Dida și Marcu Vancea la proces. Casa Vancea, într-o sâmbătă seara, la masă. Fotografiile îl năuciseră,până aproape de leșin... smulsese, posedat, cu frenezia cleptomanului, carnețelul ascuns între imaginile trecutului. Îl strecurase, în transă, în geantă. Avusese timp să-l răsfoiască rapid, speriat, văzuse că se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inteligent și sensibil, nu vreau să te indispun. Vino, să-ți arăt opera lui. Să vezi ce a clocit mutulache. Porumbelul meu țicnit, lepra, dezertorul. Vino, să-ți arăt epopeea. Homer, ai să vezi, Homer. Extraordinara termicitate a glasului te năucea, pur și simplu. Detectivul avansase, prudent, prin vestibul, până în fund. Tereza deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Rafturile până la tavan, pline cu mape groase, de toate culorile. — Intră, intră, domnule Vancea. Să pierzi câteva ore cu amprentele acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ăla cu Goethe, câte prințese, câte ducese a avut și s-a Însurat cu menajera? * Deci, culpabilizate de vocea autoritară care le amintea fără milă că nici până la vârsta asta nu s-au pus Încă la curent cu limbile străine, năucite de hulă, măturate de colo-colo pe puntea uriașului transatlantic de sticlă denumit și Aeroportul Otopeni, vorbeau toate deodată. Parcă luaseră prizaseră Își injectaseră În venă Extazy, hașiș, beladonă, cocaină, superglue, menoctal, parcă le dăduseși cu flit, așa bâzâiau. — Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Numai că uneori mă întreb de ce ești cu mine... adică, înțelegi... ai putea să fii cu cineva care să fie mai pe genul tău. —Genul meu? Bărbatul a pus cartea pe pilotă și s-a întors puțin către ea. Era năucit. —Și care e genul meu mai exact? Susan a fixat coperta cărții, pentru că nu voia să se uite în ochii lui. O persoană mai expansivă... înțelegi? Mai stăpână pe ea în societate. Nick s-a gândit câteva clipe la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să te freci încolo și-ncoace ca să nu mucezești stând în loc și întrebându-te și frământându-te dacă merită cumva, până ai s-o iei razna și-ai să te risipești vâslind cu nădejde prin arșița asta fumegoasă care te năucește cu tarabe și chioșcuri și barăci, berării și patiserii și gogoșerii, grătare de mici și plăcintării, frizerie și stomatologie și cabinet de obstetrică și ginecologie, casă de amanet și centru de schimb valutar, papetărie și birotică, fast-food, kebab, hot-dog, covrigărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
proteine. Niște prostii. Măcar nu erau steroizi. Avem deja destui d-ăștia p-acolo. Am aprobat-o din cap. — Dar asta nu ar fi suficient ca să-l determine s-o ucidă, nu-i așa? Luată prin surprindere, Fliss se holbă năucită la mine. — Ei bine, cineva a făcut-o, Fliss. N-am fost eu și sunt convinsă că nici tu n-ai fost. Nu părea să dea o para chioară pe această ultimă remarcă. — Păi, nici Derek n-a fost. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pretendenți și i-a pus pe toți răzvrătiții cu botul pe labe? Că datorită mie este ascultat și cinstit până la marginile pământului? Mergeți să-i spuneți, da, că soarta tichiei lui este legată de aceea a călimării mele!” Emisarii sunt năuciți. Cum poate oare un bărbat atât de Înțelept ca Nizam al-Mulk să-i adreseze sultanului cuvinte care Îi vor atrage dizgrația și, neîndoielnic, moartea? Aroganța sa să fi atins nebunia? Un singur om știe cu precizie, În ziua aceea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
laudă, ba pentru gospodărie, ba pentru scroafă, ba pentru multe altele. Apoi s-au ivit din casă copiii și s-au pomenit lăudați și ei. Când mâncarea s-a terminat și sticlele erau goale și toți stăteau în jurul mesei parcă năuci - fiindcă un prânz ca acela te năucește ca un pumn în obraz - mama le-a luat pe femei cu ea în bucătărie, însă ele au bănuit ceva și au venit repede înapoi, tocmai când tata aproape că izbutise să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ba pentru multe altele. Apoi s-au ivit din casă copiii și s-au pomenit lăudați și ei. Când mâncarea s-a terminat și sticlele erau goale și toți stăteau în jurul mesei parcă năuci - fiindcă un prânz ca acela te năucește ca un pumn în obraz - mama le-a luat pe femei cu ea în bucătărie, însă ele au bănuit ceva și au venit repede înapoi, tocmai când tata aproape că izbutise să-i înduioșeze pe cei doi bărbați. Ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de acadele se opreau năuci în fața căsuțelor unde se vindea limonada și turtă dulce. Un tată gros îmbrăcat, care trăgea după el pe ghețuș sania călărită de fetița lui, mi-a făcut cu ochiul. Era un patron pe care îl cunoscusem la altă ruletă. Brusc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să le povestesc la sfârșit m-a făcut să mă întind în atâtea detalii. Dar iată, tocmai în această secundă, când am isprăvit, aud clopotul Mitropoliei și inima îmi sare în piept cu totul altfel decât înainte. 15 septembrie 1916 Năuciți după trei zile de alarme continue : noaptea bombardează Zeppelinul, adică țipiligul, ziua bombardează avioanele. Coborâtul în pivniță nu-mi mai dă toate asigurările, amicul Victor confirmându-mi ceea ce mai auzisem : că există bombe ce străbat și trei etaje de beton
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cealaltă jumătate, În dormitorul de alături, identic, În această clădire cenușie, construită după modelul sovietic, prin anii ’50. E foarte urît, e nou și amenin țător, și e un miros acru, neliniștitor. Hațegul mi se pare un paradis În mintea năucită de lipsa somnului - ce dracu’ o face Vlad acum, cu capul lui Înțelept și tuns În grabă? Ce nu știu În clipa asta? Nici nu am de unde. Dincolo de faptul că zilele lui Ceaușescu sînt realmente numărate. Nu știu că Vlad
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sub o streașină, aleile pustii și umede (odată instalat consemnul, toată unitatea se ascunde În dormitoare și nu mai iese de-acolo pînă la șase dimineața) lucesc deprimant În lumina becurilor cu mercur, regimul de veghe-somn Încă nu m-a năucit prea tare, oricum În dormitorul corpului de gardă se doarme non-stop, orele de veghe nu sînt supravegheate de nimeni. Așa că acum, la două noaptea, dansez pe muzica din capul meu, În ușa comandamentului, și văd această nălucă alergînd gălăgios prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acestea au fost (după părerea mea) mai curând descărcări nervoase decât mari pasiuni. Relația lui cu Diane era singura dintre legăturile „ilicite“ care rezistase, din motive în care dorința erotică juca un rol minor. Stella, într-un anumit fel, îl năucea pe George, de parcă l-ar fi izbit cu ceva în cap. (Se cunoscuseră la Universitatea din Londra, unde fuseseră colegi. Poate că acel coup de foudre inițial era lucrul pe care George nu și-l putea ierta.) Era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici un spațiu între ele, nici măcar atât cât să vâri un băț de chibrit. Nu mai exista nici un dedesubt. Ajunsese în fundul hăului. Lui Tom îi trebui câtva timp până să se asigure cu certitudine de acest lucru. Aburul și fierbințeala îl năuceau, așa încât îi venea greu să vadă și să înțeleagă în ce spațiu se găsește, ce dimensiuni și ce formă avea acesta. Observă cu oarecare surprindere, pentru că mișcările și gândurile îi deveneau tot mai lente, cât de puternic iluminată era întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Maranda a sărit de pe cuptor, și-a pus un zăbun pe ea și a ieșit în prag. Ochii i-au fost izbiți de o lumină puternică ce se ridica deasupra Șărpăriei. „O fi luat foc ceva pe acolo prin gârlă.” Năucită de vâlvătaia ce se proiecta pe cer, a rămas o bună bucată de vreme încremenită, cu mâna la gură, pentru a-și înăbuși strigătul de groază... Prin minte îi umblau o mie de întrebări, 105 dar la nici una nu găsea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Amețită încă, Maranda a început să-și aducă aminte ce s-a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca doi strigoi coborau spre gârla Șărpăriei, care încă mai fumega. Când au ajuns în marginea gârlei, s-au oprit năuciți privind asupra întinderii de cenușă... Parcă pe acolo a fost coliba calului. Uite că se mai vede un răzlog arzând - a vorbit Toaibă, pornind înainte. După câțiva pași, s-a oprit cu nasul în vânt. Parcă adie a miros de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Van Gogh, Monet și Kandinsky...). Am umblat pe urmele lui Vermeer prin Delft (oraș care m-a vrăjit aproape cât Siena), după Anne Frank în Amsterdam și Hans Memling prin Bruges. Am încasat din plin șocul uluitoarei picturi flamande timpurii (năucit de Petrus Christus, Simon Marmion, Gerard David, Jan Provoost și mai mulți Anonimi!), rătăcind halucinați prin „Groeningemuseum“. Ne-a uluit splendoarea (cu subtil duh oriental) a catedralei „Sfântului Sânge“ din Brugge, am urcat în befroy-uri de 367 de trepte (cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe care o aprinde în noi? îmi place să străbat orașul, seara, când mă pătrunde dogoarea rachiului de ienupăr. Merg așa nopți întregi, visez sau îmi vorbesc întruna. Ca în seara asta, da, și mă tem că v-am cam năucit, mulțumesc, sunteți prea amabil. Dar simt nevoia să vorbesc și, de cum deschid gura, frazele încep să curgă șuvoi. De altminteri, țara asta mă inspiră. Iubesc poporul ăsta mișunând pe străzi, înghesuit pe un petec de loc între case și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
delegația "sponsorilor", cum s-ar zice azi, s-a dus la bunicul meu să-i anunțe marea veste, bunicul a ascultat, fără să se arate tulburat de norocul fiului său, după care a pus o întrebare care-i va fi năucit, probabil, pe generoșii patrioți ce-i intraseră în curte, fericiți că își făceau datoria: "Bine, bine, lui îi plătiți, dar mie cine îmi plătește?" După care le-a explicat că avea patru fete de măritat, că trebuia să trudească din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o găsească", hotărâse, satisfăcută Marta. "Dar Monseniorul? a întrebat Julius. A plecat și el?" "A dat de tot în mintea copiilor, a înnebunit, i-a șoptit, șuierat, Maria, făcîndu-și mâinile pâlnie, la gură. N-are rost să-l mai aștepți". Năucit de aceste vești și întrebîndu-se dacă putea avea încredere în Marta, Julius a așteptat s-o audă îndepărtîndu-se, a închis cu cheia ușa bibliotecii, ca să nu intre nimeni în absența lui, și a urcat, apoi, scara, pătrunzând, pentru prima oară
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca din pușcă aruncînd șervețelul. — Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi cu buzele umflate și pe urmă o să mergi pe jos. Îmi plăcea mai mult tocănița cu ceapă pe care-o făcea Nilda, se trezi spunînd Julius, complet năucit din pricina nenumăratelor ferestre din sufragerie. Juan Lucas vru să se Înfurie, dar nu merită să te Înfurii pe copilul ăsta care nu știe ce spune și Îmbucătura următoare era Într-adevăr delicioasă și acum puțin vin și manșeta de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pri viseră orașul și Alpii. Nici nu știu cum am ajuns din nou jos, pe mozaicul lustruit din uriașa incintă. Nu știu cum am zburat, în acea după-amiază, cu avio nul, cum am luat apoi taxiul de la Otopeni și cum am ajuns acasă. Sunt năucit și înspăimântat până azi. Iubim cu un creier de copil Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubește cu adevărat și pe care-o iubești cu ade vărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
carențe”)..., lucru peste care, cum ziceam, am trecut, vreau să vă aduc la cunoștință că s-a hotărât în consiliul de conducere, să faceți doar o oră de pregătire suplimentară pe săptămână, nu trei, cum faceți acum, că i-ați năucit pe bieții elevi, îi epuizați, nu altceva, mai ales că această clasă a dumneavoastră e, oricum destul de slabă. Și măcar de-ați lucra ceva ca lumea acolo, la pregătire. Dar am auzit că le vorbiți elevilor de fleacuri, de jocuri
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
anomalii: un copac lipsă, altă mașină pe alee. Fiecare succes disperat al memoriei îl stimula puțin. O magazie pentru unelte a unui vecin, plasată cu patru metri și jumătate mai la vest îl înveseli la culme. Memoria lui vizuală o năuci pe Karin. Leziunile îl deblocaseră cumva, îi îndepărtaseră categoriile mentale care-l împiedicau să vadă cu adevărat. Presupunerea nu mai atenua observația. Acum, fiecare privire crea propriul său peisaj nou. Blackie scăpase din curtea din spate, unde fusese legată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]