334 matches
-
pe tine limba păsărească a jidoviților de pe Sărindar, în care mi-ai scris articolul de azi? Gazeta mea nu e canal de scurgere pentru pestilențialele tale stilistice... (Cei din Sărindar erau, adică, Sadoveanu și-ai lui). Toți stană. După care, năucit, cel ce venise cu gîndul la un scaun în redacție se strecoară pîș, pîș și se evaporă. Insul căruia Șeicaru îi vărsase hîrdăul nu era altul decît Dragoș Vrânceanu, cu doctorat în filosofie, luat, proaspăt, la Florența. Dar Șeicaru era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În mintea lui Olaru Încolți o hotărâre Îndrăzneață. Își fixă arma În umăr, ochi ceva mai sus de creștetul ofițerului și apăsă pe trăgaci. Detunătura neașteptată umplu văile cu ecoul ei. În aceeași clipă flăcăul strigă din răsputeri: Mâinile sus ! Năuciți, hitleriștii săriră În picioare și aruncară armele și grenadele În iarbă. Prizonierii au fost duși la postul de jandarmi din comună. În amurgul zilei, Împreună cu alți tineri, Gheorghe Olaru porni din nou spre pădure, de unde au adus armele și muniția
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
facă dragoste... Folosise un verb foarte vulgar ca să desemneze activitatea sexuală, deficientă, după el, a lui Lenin. Un verb pe care nu aș fi îndrăznit niciodată să-l rostesc și care, aplicat la Vladmimir Ilici, devenea de o obscenitate monstruoasă. Năucit, auzeam ecoul acelui verb iconoclast răsunând pe lungile coridoare goale... „Félix Faure... Președintele Republicii... În brațele iubitei lui...” Mai mult ca oricând, Atlantida-Franța îmi părea o terra incognita unde noțiunile noastre rusești nu mai aveau nici o valoare. Moartea lui Félix
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
câte un braț. Pământul era acoperit cu bagaje risipite. Lucrul cel mai frapant era mulțimea de păpuși care zăceau pe traverse și în iarbă... Unul dintre vagoanele rămase pe șine mai avea placa smălțuită pe care se putea citi destinația. Năucită, Charlotte a constatat că era vorba de trenul pe care-l pierduseră în dimineața aceea. Da, ultimul tren spre Est, care respectase orarul de dinainte de război. La căderea nopții, goana trenului s-a accelerat. Charlotte a simțit-o pe fiica
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mei manifesta față de mine când o condescendență distrată (eu eram un „mucos”, nu fumam și nu spuneam povești deocheate în care organele genitale, bărbătești și femeiești, deveneau personaje de sine stătătoare), când o agresivitate a cărei violență colectivă mă lăsa năucit: mă simțeam foarte puțin diferit de ceilalți, nu credeam că merit atâta ostilitate. E adevărat că nu mă extaziam la filmele pe care mini-societatea lor le comenta în timpul recreațiilor, nu făceam nici o deosebire între cluburile de fotbal ai căror suporteri
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
balcon. M-am îndreptat, am aruncat o privire mirată în jurul meu. Scăunelul Charlottei, lampa cu abajur turcoaz, bacanta de piatră, cu surâsul ei melancolic, balconul acela îngust atârnat deasupra stepei nocturne - totul mi-a părut dintr-o dată atât de fragil! Năucit, îmi aminteam de dorința mea de a distruge cadrul acela efemer... Balconul devenea minuscul - ca și cum l-aș fi privit de la o distanță foarte mare -, da, minuscul și fără apărare. A doua zi, un vânt fierbinte și uscat a invadat Saranza
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mută. În orășelul acela ațipit. De ce? În ce scop? Nu m-am putut stăpâni să nu arunc o privire furișă înapoi: da, pulpele ei groase, lustruite de bronz, coapsele ei, cele două emisfere ale crupei mișcând suplu la fiecare pas. Năucit, mi-am spus că în Saranza aceea moartă trebuia așadar să existe o cameră, un pat, în care trupul acela avea să se întindă și, desfăcând picioarele, să primească un alt trup înlăuntrul lui. Gândul fățiș m-a cufundat într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fel, pungași specializați, paraziți sociali, buzunăresc și trândăvesc. S-a ridicat o lume interlopă trândavă care acoperă pe cel virtuos. Simt o mare durere când aștern pe hârtie aceste desfrânări sinistre. Comunismul a îmbolnăvit atât de crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Thackeray), demonstrează 52 că scriitorii ne prezintă doar un contur schematic care nu e menit să fie completat în detaliu. Dacă ar trebui să ne reprezentăm vizual fiecare metaforă întâlnită în poezie, am sfârși prin a fi complet dezorientați și năuciți. Deși există cititori care sunt obișnuiți să-si reprezinte imagini și deși în literatură există pasaje în. care un astfel de exercițiu pare cerut de text, problema psihologică nu trebuie confundată cu analiza mijloacelor metaforice ale poetului. Aceste mijloace reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]