2,578 matches
-
e spectaculos, trebuie să recunoaștem. Acum ce-a fost, a fost. Nu ne mai rămâne decât să scoatem afară pânza de decor și să deschidem geamurile. De rest s-au ocupat oamenii domnului Brândușă. 40. Prin geamurile Înalte ale sufrageriei năvăli aerul Înghețat al zilei de 1 ianuarie, sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare. Din când În când, se auzeau strigăte răgușite, vorbe răzlețe și scârțâitul neîntrerupt al zăpezii sub pașii petrecăreților care se Întorceau la casele lor, tehui, doborâți de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decît a aluneca în ne-civilizație? Întind și eu mîna spre teleobiectiv, ca Bebe-Sex: Închideți repede televizorul și citiți, oameni buni, citiți. Îți treci timpul este egal cu îți trece timpul. Finalul nu i-a plăcut directorului de programe. A năvălit în studio, odată cu saltul de leopard din Rapsodia albastră. Noi aicea nu descurajăm telespectatorii ci nu-i trimitem la bibliotecă. Ș-urile și ț-urile se aud ci-uri, din cauza danturii de jos, delabrate, dar la reporteră tot urlă: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
neamul cu drag pe cruce-i duce!" Cezar Ivănescu, Sutra XI marți, 21 august, 2001 Iordan s-a interpus ca un ecran protector, cînd mă gîndesc că "iepoca" pe care am trăit-o (Iordan a și murit-o) n-a năvălit peste mine. Gura propagandei n-a făcut din mine o cîrpă. Cîrpa roșie care "pavoaza", în timpul ședințelor, masa prezidiului. M-a ferit de monismul marxist. De explicarea a tot și a toate prin materialism dialectic. Țin minte că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
soare perfect rotund, de culoarea lămâii stoarse, desenat în stânga lui. La confluența între cer și peretele scenei, este trasă o linie strâmbă și tremurată ce pare să despartă la modul metafizic "cerul albastru deasupra noastră" de nevolnicia celor ce vor năvăli pe scenă cu poveștile lor netrebnice și stupide. Rezoneur-ul ar putea să stea foarte bine și pe scenă, în văzul tuturor, pe un scaun cu un microfon în mână, pentru că vocea lui trebuie să fie puternică și să se audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
către acea zonă densă și cenușie unde se preschimbă și se desprinde rostul lor. Scena 1 (Personajele intră pe rând, unul câte unul, în scenă, vorbesc monoton, ca și cum ar citi ziarul, totuși nu repede. Fac pauză după fiecare propoziție. Maurizio năvălește pe scenă cu un pas sprinten, se oprește exact la mijloc, într-un careu desenat cu cretă, ia o poziție confortabilă și-și mută privirea spre soarele ce devine dintr-o dată foarte strălucitor. Se freacă la ochi și exclamă:) Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și de imposibilitatea de-a admite singurul lucru autentic din viața lui, iubirea pentru Pulcheria. Acum, că a concedat să-l admită în fața ei, i s-a făcut din nou frică. Nemernicul! Impostorul! Scena 12 sau 1 (Marius și Pulcheria năvălesc de data asta în același timp în scenă, venind din direcții opuse. Se opresc la mijloc, aproape unul de altul, dar fără să se atingă. Îi desparte o linie neagră desenată cu cretă pe jos. Ea poartă de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de trei ori mai bătrână decât el, fără televizor, fără ziare, fără zgomotul și iureșul străzii. În mod curios, își amintea de vremurile în care se pregătea să meargă la liceu și cum, peste vară, apa curentă și electricitatea au năvălit ca niște uzurpatori în casă. Așa că a coborât din pod lămpile cu gaz ce pâlpâiau slab și anemic la început, apoi tot mai tare, pe măsură ce soarele se strecura obosit sub vale. Și, la lumina nedefinită a lămpii, privea nostalgic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în metrou spre casă. Și-a amintit îndată de filmul lui Bunuel ce i-a încântat adolescența. Se imagina în fața bisericii din Ouro Prieto, piațeta complet goală, biserica închisă și cu porțile care dintr-o dată se deschid larg și oile năvălind afară, îmbulzindu-se pe treptele bisericii. În plus au fascinat-o întotdeauna miracolele. Miracolele sunt de toate felurile, se gândea ea, urmărind linia curcubeului ce se contura vag pe cer. Și-a închis umbrela și a pornit mai departe. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ține așa, vom fi invadați de albine", spuseră specialiștii. Doctorul Talancă hotărî izolarea. În rezerva ei se putea intra doar cu costume de cosmonaut. Pentru că se instaurase gravitația Lunii. De altfel, băboiul plutea. Nu părea să o deranjeze vidul care năvălise în rezervă, ci faptul că nu putea să coasă. Ținea acul de aur între degete, dar orbise total. Fapt benefic pentru bucătăresele care culegeau cu plasele pentru fluturi steluțele din ciorbă. Asistentele sorbeau cu aspiratoarele microorganismele, așa că bătrâna inaugurase cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ridică mecanic receptorul și, după ce se uită la el, îl duse invers la ureche. Muzica de viori se auzea de sub bărbie și schimbând mâna apucă receptorul corect. Vin! se auzi o voce caldă de femeie și un miros de crini năvăli în cameră. Și, deși în receptor nu se mai auzea nimic, nea Costică începu să vorbească la început îngălat, abia găsindu-și cuvintele, cu dezacorduri gramaticale, se precipită, limba era mai boantă decât gândul, apoi fraza deveni din ce în ce mai limpede, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că o să pîrîie balamalele, dar tot degeaba, pînă cînd unul mai dezghețat ne strigă idioților, astea se deschid înspre exterior, nu mai împingeți boilor, și uite așa s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce a nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai ascult o dată. — Eu zic să dăm drumul oamenilor, și să ne tragem și noi spre casă, propune Curistul, neștiind ce altceva să mai spună. — I-auzi Părințele, nimic nou, spune Roja, simțindu-și inima bătîndu-i mai puternic și sîngele năvălindu-i în obraji, ce părere ai de asta? — Știu și eu? face Părințelul pe nehotărîtul, ce-am avea de pierdut dacă ne-am lăsa păgubași? Și mă rog, chiar dacă să zicem, printr-o minune, situația s-ar mai răsturna înc-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aceea era de pe vremea Sfîntului Andrei, sau chiar mai veche și-l reprezenta pe Iisus Hristos răstignit. Numai ce te rugai la icoană, o sărutai și puneai acolo un bănuț, sau cît te trăgea inima și gata cu boala, sau năvălea norocul peste tine. Doar la cei răi, cu păcate ascunse, icoana nu reacționa defel. Hainul acela de flăcău, pe nume Vasile a lu' Banditu', lucra la un om lacom cum nu s-a mai văzut pe lumea asta și credincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în complet era și omul acela atît de simpatic. Cînd noul complet a intrat în sală, Iosif era să leșine. Președintele era un om care cînd te privea îți îngheța sîngele în vine. S-au dus naibii bănuții mei... Lacrimile năvălesc în ochi, dar stau acolo cuminți. Nu vreau să mă fac de rîs. Încep procesele și noul președinte privește prin împricinați. Aceștia se intimidează, se bîlbîie, plîng și, în final, se roagă doar lui Dumnezeu. Din cînd în cînd Iosif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întuneric, cu vârful bocancului se pipăiau denivelările. Mozaicul era crăpat, prin el se zărea o fantă de lumină; holul de la unu era luminat cu o lampă, acolo erau "famuiștii", ăia cu o șatră de copii. Tu, închide-ți ușa, că năvălesc scamele! Frate-tu îi scamă, curvă, acesta-i copil! Stai deoparte că sar lățăii pe mine, uscato! Nu vezi că roade șancăru-n tine? Ai dat sculament la toată armata Sibiului. I-am dat și lu bărbat-tu, proasto! Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
văzut nevoit să-și retragă de la Învățătură feciorul În care-și pusese speranțe misionare. Acesta apucase totuși să facă ceva carte pe la Oradea. Altă mînă de ajutor În carieră, decisivă de această dată, i-a dat-o Iosif Vissarionovici Stalin năvălind cu comunismul peste Transilvania și desființînd Biserica Greco Catolică. Familia a rămas Însă cu nostalgia preoției tatii și, cînd rudele Îl vedeau cu chef și-l auzeau cîntînd „Fută-vă morții, țigani, / Iar ziceți că n-aveți bani!“, nu se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prin „a atinge”, are sensul de „a prinde”, chiar „a înșfăca” sau „a reține”. Ne-o închipuim așadar pe Maria, după ce L-a recunoscut pe Rabuni (exact: „Dragule Învățător”, cu o mare încărcătură afectivă), deschizându-și brațele și încercând să năvălească peste El, nebună de fericire. Dar Isus îi taie scurt elanul: nu m-am urcat încă la Tatăl, nu Mă opri din drum, „nu Mă reține”. S-au făcut tot felul de speculații pe marginea episodului, interpretându-se în fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o ființă cu chip de om ieșind din sânul mării și zburând cu norii. Privirea acelei ființe cutremură, iar vocea topește („toți cei care-i auzeau glasul se topeau precum ceara la foc” - XIII, 4). O mulțime imensă de oameni năvălește din toate colțurile lumii către ființa extraordinară, pentru a o răpune. Aceasta își „taie” un munte și plutește așezată pe el deasupra pământului. Mulțimea o atacă furioasă. Atunci, ființa cu chip de om scoate din gură un val de flăcări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Crăciun. Să împodobească bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți de valuri încoace și încolo, fără să vadă nimic decât furia mării, și cum, măturați de zidurile de apă care năvăleau de peste tot pe corabia care se răsucea în loc, apăruse un bătrân de nu se știe unde, cu barba înspicată și pletele albe, sprijinindu-se într-o cârjă mai înaltă decât el, care stătea drept printre resturile de catarge de pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
A doua zi, nu mai rămăseseră dintr-însa decât fărâme mici, colorate, care încă se mai țineau una de alta, de ger. Odată cu primăvara, au venit și puhoaiele de pe munte. Locul pietrei era acum o spărtură largă, prin care a năvălit apa și a măturat satul, copacii, gospodăriile frumoase, a înecat drumul... După aceea, oamenii au făcut alt dig, dar meșteșugul pietrarilor de demult se uitase. Așa cum vedeți, digul trebuie acum întreținut în fiecare an, ca să ne bucurăm de liniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
poetului În necuprinsul univers! - s-a agățat Gruia de această meditație, ca de un colac de salvare... Abia a intrat pe strada Muzelor și au apărut primele contururi ale Spiridoniei. Atunci n-a mai putut ține piept „intrușilor”, fiindcă au năvălit ca la pomană. Care de care voia să apuce bucata cea mai mare! „Mai domol, nesătuilor, că aici nu-i sat fără câini!” - i-a Întâmpinat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu, vecine? Mă lași să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca să-și cunoască viitorii colegi. Din păcate, pe holuri și la secretariat, nu întâlni nici o figură cunoscută. Doar profesorul Barbilian își făcu o scurtă și intempestivă apariție, pe când aștepta la secretariat. Profesorul, cu înfățișarea lui de ins distins și superior, năvăli pe ușă foarte grăbit și foarte supărat că una dintre secretare, mai tânără și mai puțin experimentată, îi încurcase rău niște liste cu studenții restanțieri, pe care urma să-i examineze chiar în acea dimineață și pe care avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își avea locul și uitându-se pe fereastră a observat că băiatul nu plecase de pe peron; parcă aștepta să apară ea la geam. A coborât fereastra vagonului și i-a făcut cu mâna un semn discret. În mintea lui au năvălit atâtea întrebări: Cine este fata asta? Locuiește în oraș? Cum de n-am mai văzut-o până acum? Cum o cheamă? Ultima întrebare i s-a conturat bine în minte și când trenul pornea, el a strigat: —Cum te cheamă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
prietena lui Sebastian Avramescu, a și scos sticla cu ceai servind un pahar și oferindu-le și celorlalți. —Tu te conformezi celor prescrise de a consuma zilnic doi litri de lichid. — Cum poți bea atât de mult? Nu te balonezi?, năvăliră întrebările. Mă simt foarte bine, organismul s-a învățat și mai ales vara, fiind cald, simt nevoia să consum lichid, de aceea port ceaiul cu mine. Este sănătos să hidratezi organismul, adăugă Matei. Este necesar când te deshidratezi, printr-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a căzut acadeaua. — Lasă că-ți iau alta. Este iubita mea din România, i o prezintă celuilalt. Își dau mâna, se prezintă și Cecilia, iar băiatul văzând că este în plus își cere scuze și-și continuă drumul. Rămânând singuri năvălesc întrebările. Ce faci aici? Am venit pe la unchiul meu, își ascunde Cecilia adevăratul scop. — Nu m-așteptam să ne ntâlnim aici. Cu atât mai mult eu. Au mers într-un local s-au așezat la o masă și Robert a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]