1,027 matches
-
nici pînă la pămînt/ Să-i liniștească piciorul cînd pantoful o strînge/ Și cînd toți nasturii de la rochie zboară în vînt/ Ca niște bezele strivite de parfum/ În farfurii de cuvinte papagali se fac scrum/ Gîndacii din toate părțile dau năvală/ Nămolul sughite în inele a răceală" (Ceai nostalgic). Pentru a scoate în evidență preeminența materiei (sfidare a spiritului de către sine însuși), intervin cîteva procedee la intersecția metaforizării bizuite adesea, în duh modern, pe minima compatibilitate între termenii ei cu o
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
astăzi, cu rădăcini așa de solid înfipte în solul maghiar, că nimic, nici măcar prigoana fascistă și urgia comunistă nu au reușit să convingă acești evrei să părăsească meleagurile îmbibate de sângele familiilor. Nu vreau să explic fenomenul care a provocat năvala unei mulțimi de oameni de afaceri israelieni care fac sau încearcă să facă afacerea vieții lor în această parte a lumii în plină efervescență economică. Eu doresc să scriu acum despre altceva. Despre interiorul Ungariei, la sud de Budapesta, de unde
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
tot foia și nu reușeam să citesc. „Mai are mult?“ „Nu cred, stai așa...“ Am ridicat și ultima parte a paginii. M-aș lansa în ode, imnuri, cântece de proslăveală, tot ce poate să se cânte la Partid, când dă năvală; aș cânta cu sârg pasteluri, doine, hore și sonete, din puterea-i cotroceană i-aș deduce șansonete. Zi de zi, în versuri ample m-aș lărgi și eu nițel osanalele supreme le-aș rosti cu lux de zel; generos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
colț. Drumul fusese bătătorit, un ochi atent ar fi descifrat cojile de parizer lângă bordură sau urmele de tălpi pe zidul proaspăt vopsit în alb. Deceniu după deceniu, șefii depoului (comuniști înrăiți sau capitaliști de circumstanță) au încercat să stăvilească năvala angajaților spre magazinul cu salam și spirtoase. Unul a prins o plasă de sârmă de gard, cu ochiuri mici, să nu poți băga piciorul; altul a supraânălțat zidul; al treilea a ridicat pe gard niște țepușe din fier ruginit, ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a carelor cu arme și merinde pentru oastea cea mare, scotocirea casei În care n-aveau ce găsi, toate acestea nu erau firești, nici chiar În nefirescul sângeros al acestor vremuri. Alexandru simțise că cei din jurul lui sunt Înspăimântați de năvala tătarilor și de altceva, mult mai Încurcat. Că se Întâmplase ceva foarte grav, fără Întoarcere. Nu văzuse lupta, ascuns cum fusese de moș Onofrei și de Ileana, fata de casă a mamei sale, În tunelul care ducea din pivnițele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
erau Încă unite, dar trebuiau să ajungă. Erau vârful de lance al celei mai sălbatice forțe cunoscute de omenire, viitorii stăpâni ai Răsăritului, așa cum Îi văzuse, În visul său nemuritor, Ginghis-Han, cuceritorul stepelor de la Nistru până În China. Nu era departe năvala Cuceritorilor islamici asupra marilor cetăți ale Europei. Aveau să cadă, asemenea Constantinopolului, Viena, Buda, Coasta Dalmației, Veneția, Genova, și, fără supremație pe mări și fără aliați peste Alpi, Roma va fi silită să Îngenuncheze. Va fi victoria finală a Cuceritorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
el În anii grei ce urmaseră morții tatălui său, ce se alăturase oștilor lui Iancu În luptele de la Dunărea sârbească. Era prietenul și părintele și zâmbetul casei sau, cel puțin, așa Îl știa Cosmin dintotdeauna. - Primejdie În ceasurile care vin. Năvală și sabie. Parcă pretutindeni. La orice tropot de cal, iei copiii și pe contesă. Îi duci prin tunelul vechi, care vă scoate dincolo, În codru. Lași om de veghe, care să vadă și să spună și să gonească acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
grupul său de călăreți ajunseră la porțile Cetății de Scaun la miez de noapte. Trecuseră, la galop, prin pădurile tăcute, pe drumurile de negustori, acum pustii, depășiseră caravane adormite și ascultaseră clopotele de vecernie ale mănăstirilor. Nicăieri, nici o urmă de năvală străină. Și totuși, pentru căpitan, senzația primejdiei creștea. Era, poate, o uneltire de curte. - Garda Măriei Sale! Deschideți! strigă căpitanul spre creneluri, trecând podul lăsat peste șanțul de apărare. O cușmă se ivi deasupra porții. - Apăi, dacă ești garda Măriei Sale, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pentru situații ca aceasta. - Amintește-mi. - Toți cei rămași preiau posturile În jurul Măriei Tale, văzuți și nevăzuți. - Fie. Dar căpitanul nu avea voie să plece. De cât timp au pornit? - Să fie vreo șase ceasuri. - Sate jefuite? - Nimic. Au dat năvală asupra caselor căpitanului, au scotocit tot, au plecat degrabă. Nu cred că se vor opri până dincolo de Nistru. - Nici un oștean moldovean nu trece Nistrul! ridică vocea voievodul, spre luare-aminte a tuturor. Avem destul a ne apăra aici, că vrăjmași sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
iar boierii știau că poruncile sunt bune și că Soroca era slab apărată, dar unde nu era Moldova slab apărată, că anume fusese lăsat vadul Sorocăi de voievozii dinainte, ca să nu se supere regatul Poloniei, care amenința de mult cu năvală de oștire spre apa Nistrului și a Siretului. - O să avem năcaz cu polonezii, Măria Ta... suspină vornicul Isaia. Și cu tătarii, că o să se Întoarcă asupra noastră cu mai mare mânie... La ce păcatele ne trebuie palănci și Întărituri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Țara de Sus, de la cetăți și de la hotare. Cetatea de Scaun se va deschide imediat ce vom afla cu adevărat ce se Întâmplă. Căpitanul Oană n-a vrut... - Știu ce n-a vrut, spuse, nervos, Ștefan. Un alt Reuseni. O altă năvală mișelească asupra domnului țării. Înțeleg ce face căpitanul tău, Petru. Dar vei Înțelege și tu ce vreau eu. Și voi toți! adăugă el, privind În jur. - Aveți poruncile pentru Soroca, reluă voievodul. Vreau două sute de lucrători, de mâine, cu uneltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bat și urlam ca lupul cel atins de săgeată și săream peste mesele nuntașilor la gâtul lui Petru Aron, trădătorul și ucigașul. Și fără să văd că Petru Aron era străjuit de puhoi de oșteni poloni și că se pornise năvală asupră-mi, să mi se ia viața acolo, lângă tatăl meu Înjunghiat pe la spate. Și vedeam numai sânge și răzbunare și muream acolo, ca un nevolnic și ca un prost, dacă nu sărea Oană cu tine, Petrule, și cu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că faptele lui nu fuseseră uitate. Știi, și Încă foarte bine, Măria Ta, căci erai lângă Bogdan Vodă, și Bogdan Vodă Îți spunea „Privește și nu uita: singura diplomație care rămâne după ce s-au terminat toate ploconelile diplomaticești... Apărarea de năvala străină. Căci nu cinstea, ci frica de sabie ține dușmanul afară din hotare”. Comisul făcu o pauză, neștiind cum să spună mai departe. - Spune, comise, murmură Ștefan, mai potolit, privindu-l gânditor. Lumina crescu În Sala Sfatului cu o tresărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pregătim, Într-adevăr, răspunse emirul, dar nu toți. Dacă Îmi ești cu adevărat prieten, Ștefan, nu-ți riști viața prostește În niște ținuturi care nici măcar nu sunt ale tale. Pornește chiar acum spre Nistru. Noi vom opri cât vom putea năvala tătară. - Ca să riști tu prostește, Uzun? Trebuie să scăpăm cumva din această cursă. - Ascultă-mă, Ștefan. Nu voi muri prostește. Promit. Pleacă. - Ai promis! spuse Ștefan, ieșind din cort. Chiar și mort, va trebui să rămâi În viață! Uzun se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu spre Nistru, de unde valul de tătari se apropia cu repeziciune, ci În direcția contrară, spre codri. Căpitanul se răsuci uimit, și o rază de speranță Îi răsări pe chip. - Oameni buni! Vom fi răzbunați! Măria Sa Ștefan a aflat de năvala tătară și adună oastea cea mare! Deși se aflau la câteva minute de o bătălie fără nici o șansă, oamenii chiuiră de bucurie. - Oastea cea mare se adună În două-trei zile... mormăi moș Gligor. Noi, Într-un ceas, om fi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fie fugari. Dacă asta era karma lor, să moară acolo, vor muri acolo, apărându-și onoarea și pragul casei. Seara se apropia repede, iar vântul devenea rece și umed. Se prevesteau ninsori apropiate. Privi eforturile lui Kenzo de a stăvili năvala, lupta admirabilă a oamenilor săi, retragerea lor, pas după pas, apoi văzu familia Shigataru trăgând cu arcurile de la ferestre, apoi pe Genji Shigataru, gazda lui de odinioară, ieșind cu sabia În mână, zece samurai năvălind asupra lui, unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fără porunci, fără manevre. Erau purtați cu toții de un val mai puternic decât ei. Iar valul acela dădu peste cap aproape o mie de războinici ai imperiului, strivi cai și călăreți, umplu de sânge Întreaga luncă a Dunării, apoi continuă năvala și se prăbuși asupra liniei de ieniceri care Încercau să blocheze accesul spre fluviu. - Fără prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea că dincolo de moartea lui Oană și a lui Lacrămă nu mai poate fi decât o răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Dajbog, pârcălabul Cetății Neamțului și ceilalți boieri și căpitani. - Oasele mele sunt prea bătrâne ca să mai poată purta povara luptei, spuse Litovoi, dar credința mea și a tuturor celor care se află În jurul măriei tale e ultima pavăză În calea năvalei. Și, odată cu moartea, nu vom ceda! Iar dacă această flacără se află și În sufletele răzeșilor, țăranilor și oștenilor Moldovei, atunci măria ta să știe atâta lucru: țara asta nu va fi pusă În genunchi. Niciodată. Ștefan privi adunarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
reușea deja să lupte cu brațul stâng. Doar vederea nu părea să se Îndrepte spre vindecare. De aceea Îi lăsase În continuare lui Pietro cinstea de a comanda Apărătorii, dar participa la fiecare decizie pe care o lua Ștefan În fața năvalei turcești. „Ochii mei sunt Erina” spunea mereu, iar cei din jur Înțelegeau și bucuria și tristețea acelor cuvinte. Omul care construise strategiile tuturor victoriilor lui Ștefan abia deslușea un corp de oaste care mărșăluia la cincizeci de pași. - Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să câștige războiul... Dar măria ta știe ce Înseamnă asta. - Întregul front din fața lui Mahomed rămâne pe umerii unei armate-fantomă. Din treizeci de mii, putem ține În fața turcilor cel mult zece mii de oameni. Și aceia răzeși, căci nu putem opri năvala tătarilor fără cavalerie. Ai dreptate, căpitane Oană. Nu există altă soluție decât retragerea aici și atac simultan dincolo. Să vină aici toți comandanții de oaste! Voievodul transmise ordinele direct, păstrând mesagerii pentru mai târziu. Armata Începu retragerea sub aripa codrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre tristețe. Sau spre nefiresc. Prezența Erinei alături de el era firească până la un hotar și devenea nefirească odată ce acel hotar era depășit. Privind focurile care incendiau malul stâng al Prutului, căpitanul Oană se gândea că amândoi depășiseră acel hotar, așa cum năvala sălbatică a triburilor Crimeii depășise nu doar hotarele Moldovei, ci și pe cele ale firescului. Ale lumii dintâi, așa cum fusese ea așezată dintru Începuturi. Undeva echilibrul dintre el și Erina se rupsese și ea năvălise În viața lui ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu negrii, Louis Blanc cu Cassagnac, pentru a răsturna republica cea moderată - fiindcă este moderată - și de pe acum calculează cât timp se va putea ținea la putere Freycinet și cât Grevy, ba se întreabă chiar cât timp va putea rezista năvalei socialismului cel mai apropiat președinte al Republicei, adecă Gambetta. Se pare că Francia alunecă cu o iuțeală nebună pe o pantă la capătul căreia stă căscat un abis roșu și trei candidați de tron așteaptă la pândă ca mântuitori ai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
deschiderea sesiunii Adunărilor și până acum nu s-a lucrat nimic. Toată vremea a fost pierdută mai cu discuția asupra răspunsului la adresa tronului, mai cu ovațiuni pentru d. Brătianu, mai nefăcând nimic; iar acum, în ajunul sărbătorilor Crăciunului, se dă năvală cu proiecte de legi cari ar fi cerut un studiu mai aprofundat. În ședința de la 19 decemvrie s-a votat convenția comercială cu Italia. Atât d. A. Lahovari cât și d. Iancu Codrescu au arătat că singurul punct ce ne preocupă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe traseul București-Geneva împreună cu treizeci și cinci de țigani din Mizil și Calvini, județul Buzău. Femei, bărbați, copii, bătrâni, toate vârstele amestecate, de la doi la optzeci și doi de ani. Un clan întreg. S-au urcat în autobuz în ultimul moment, dând năvală, de teamă de a nu fi refuzați de șoferi. De-a lungul întregii călătorii nu au respectat absolut nici o regulă, mai puțin cea atavică a grupului pe care îl formau. Au murdărit autocarul îngrozitor, căci au mâncat, băut și vomat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gura fluviului”. Ștefan și-a unit oastea cu turcii, au asediat împreună Chilia, au bătut-o câteva zile, pierzând câțiva oameni și cum nu le mergea bine, s-au retras și turcii, și Ștefan. Atunci, Ștefan „s-a pornit cu năvală în țara dacilor”, era însă oprit de una din părțile oștirii care fusese rânduită acolo ca să păzească țara. Despre existența unui conflict între cei doi domni români relatează și cronicarul turc Tursun-Bei: „voievodul Țării Românești pusese în acea margine (de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]