427 matches
-
Londra n-am ajuns niciodată. Deci, iată-mă, cu afacerea mea bine așezată în Scarborough, treaba mergea, banii veneau - singurul nor la orizont era, ca de obicei, tendința poliției locale de a mă înhăța ori de câte ori mă implicam în câte o năzbâtie nevinovată. Dinspre partea asta lucrurile mergeau tot mai rău, îmi dau seama acum, pentru că timp de câțiva ani profitasem de o înțelegere reciproc avantajoasă cu un anumit sergent detectiv, care, din păcate, a fost transferat în nord-vest. Era o frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lucruri. Dar am băgat de seamă că-l făcea să se simtă mai bine. După o sesiune de bătaie cu cureaua, mă strîngea tare În brațe și chiar mă iubea. Așa că am Început să pun la cale tot felul de năzbîtii urîte doar ca să-l provoc. — Amară pilulă. Și de-aici ți-a venit ideea? — Într-un fel. Am descoperit că furatul și micile uneltiri infracționale pot să stîrnească lucrurile. Tata știa ce se-ntîmplă și niciodată n-a Încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tura-vura! Se dusese la petrecerea Georgianei tras de Anda. îi plăcea grozav de Anda. Nu numai că avea forme senzuale și că făcea amor de mare clasă, dar te simțeai bine cu ea, te provoca mereu la tot felul de năzbâtii și experimente, care mai de care mai trăsnite. Nu te plictiseai cu ea nici în pat, nici pe stradă. — Cine-ți place de aici? îl întrebase Anda curioasă, în timp ce dansau. Ia să văd dacă mai ai gust sau te-ai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei, la sorți și omorându-l îl taie și-l mănâncă, așa izbutind să mai reziste în viață, până dă Domnul și ajung la un liman Deci, grăind eu așa, i-a trebuit o vreme lui Cornel Braiu ca să priceapă năzbâtia de gândire a lui Ali Străilaș și când s-a lămurit el, cum devine istoria, unde nu s-a pornit pe un râs și pe o tuse de slăbăciune, de să se prăpădească de râs, nu alta, acolo, pe geamblacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Numai și numai: al tău, al tău, al tău!? Dacă vrei să știi, s-a mai petrecut o pierdere importantă, adăugă el, cu intenția malițioasă de a o speria, cât mai eficient. Doamna nu întrebă nimic, așteptând să asculte altă năzbâtie de-a incorigibilului ei soț. Profesorul însă se eschivă, prelungind așteptarea musafirilor, care ședeau cu urechea ațintită din living, și oferi numai știuta și înțeleapta lui consolare, de necombătut în toate timpurile: Lasă, dragă, doar știi tu că Omenirea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe sprânceană... Pe urmă o anunță pe doamna: Ma biche, voi veni în salon să relatez celor ce sunt aici, la noi, rodul unei întregi aventuri a cunoașterii!... Albert, doar nu cumva ai de gând să le povestești și lor năzbâtia aceea cu care mi-ai împuiat capul despre Vânătorul tău, cel cu țeasta plină de pene de papagal? Și despre Fata lui, cu cap frumos și suspendat pe o spirală de aramă, se scandaliză doamna. Frivola presupunere răzbi instantaneu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în viața lui închisoarea și mai ales torturile pe care le îndurase acolo. Bineînțeles! Fusese deci silit, amenințat să țină acea conferință? Ce vroise să spună, că l-ar fi băgat la pușcărie dacă refuza? Cum să cred o asemenea năzbîtie? "Înțeleg, îi spusei, ai fost amenințat că o să fii dat afară din universitate." "Pentru început", zise el. "Da, și pe urmă?" "Pe urmă ți se deschid toate posibilitățile, reuși el să râdă, dintre care cea mai ispititoare ar fi arestuirea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu călcâie, secul piciorului, degetele, ce mai, dom' profesor, se vedea clar ce se petrecuse acolo! Noroc că nici femeile nu-și duc simțul lor până la capăt, altfel n-am mai avea scăpare. Și ce mă întrebi pe mine ce năzbâtii face Petrache: în garajul lui, i-am spus, și am început s-o înjur și am ieșit repede să plecăm. Ce, e garajul meu, treaba lui ce desenează pe pereți. Așa sânt șoferii și marinarii, își fac muieri goale pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
inteligentă, confirmă Alexandra. — Nu-i dați crezare, prințe, i se adresă generăleasa, o face dinadins, dintr-un fel de ciudă, dar nu-i deloc prost educată; să nu vă închipuiți cine știe ce, dacă vă sâcâie. Sunt sigură că au pus vreo năzbâtie la cale, dar v-au îndrăgit deja. Le cunosc figurile. — Și eu le cunosc figurile, spuse prințul, accentuându-și cu tâlc cuvintele. — Cum adică? întrebă Adelaida curioasă. — Ce știți despre figurile noastre? se interesară și celelalte două, cuprinse de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o iau chiar așa de în tragic; spre sfârșitul vieții, începe să-i doară mai mult sau mai puțin ficatul, și asta-i tot. Totuși, înainte de a se potoli și a se împăca cu soarta, acești oameni se țin de năzbâtii o perioadă extrem de lungă, din tinerețe până la vârsta împăcării, și la asta îi împinge numai și numai dorința de originalitate. Se întâlnesc chiar cazuri ciudate: din pricina dorinței de originalitate, câte un ins cinstit e chiar gata să facă o faptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar felul cum tânjesc ei după ceea ce ar vrea să descopere sunt, ce-i drept, demne de un Columb sau Galilei. Gavrila Ardalionovici gândea cam în felul acesta, dar se afla de-abia la început. Îl așteptau ani lungi de năzbâtii. Conștiința profundă și neîntreruptă a lipsei de talent și în același timp dorința invincibilă de a se convinge că e un om independent îi răniseră puternic inima aproape de la vârsta adolescenței. Era un tânăr cu dorințe pline de invidie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o fetiță proastă, rea, răzgâiată (îl luă de mână) și fii sigur de respectul nostru nemărginit. Și dacă am îndrăznit să iau în glumă minunata, buna dumitale... naivitate, te rog să consideri că sunt un copil și să-mi ierți năzbâtia. Iartă-mă că am insistat asupra unei stupizenii, care, desigur, nu poate avea nici cele mai mici consecințe... Ultimele cuvinte Aglaia le rosti accentuându-le în mod deosebit. Tatăl, mama și surorile ajunseseră la timp în salon ca să poată auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nimic, se neliniști și mai mult. Rămânând singur, se întinse pe canapea și începu iarăși să se gândească. „Poate că vor fi având vreun musafir până la ora nouă și îi e frică pentru mine, nu vrea să mai fac cine știe ce năzbâtie“, inventă el ceva până la urmă și se puse iar pe așteptat și pe aruncat priviri la ceas, dorind ca seara să vină cât mai repede. Dar dezlegarea misterului surveni cu mult timp înaintea serii și tot sub forma unei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În ceea ce mă priveste, sunt un împătimit si incurabil sentimental. Tânjesc si acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească si familia în care mi-am petrecut copilăria, după tovarăsii de joacă si de năzbâtii, împreună cu care mi-am însusit alfabetul vieții, după scoala friguroasă si sărăcăcioasă în care am deprins buchea cărții, si care a constituit pentru mine rampa de lansare spre învățătura înaltă, după câmpurile pe care păsteam animalele sau participam alături de ceilalți
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
în sarcina mea, eu fiind cel mai nevârstnic din familie. Îmi plăceau cârlanii și vitele pe care le îngrijeam, îmi plăceau orizonturile largi care mi se deschideau la câmp, mă bucuram că aveam tovarăși de joacă, de scaldă și de năzbâtii cu care mă înfrățeam pe durata primăverii, a verii și toamnei, împreună cu care am crescut și am învățat abc-ul vieții în grup, cu bunele și relele lui. Am spus și relele pentru că în universul copilăriei nu te întâlnești numai
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
după o suculentă expresie a lui T. Kelley, practică o “pedagogie de câmpie” fiind preocupat doar de șesurile intelectuale”. Numeroase studii sesizează o adevărată inapetență a majorității cadrelor didactice vis - avis de elevii lor creativi, considerați un izvor nesecat de năzbâtii, indisciplină și anarhie. Optica lor deformată contaminează și restul elevilor (chiar și pe cei creativi) care vor manifesta și ei o atitudine rezervată față de manifestările divergente ale colegilor. Profesorii în general (excepție fac profesorii creativi) agreează și promovează mai mult
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
o suculentă expresie a lui T. Kelley, practică o “pedagogie de câmpie” fiind preocupat doar de șesurile intelectuale”. Numeroase studii sesizează o adevărată inapetență a majorității cadrelor didactice vis - a- vis de elevii lor creativi, considerați un izvor nesecat de năzbâtii, indisciplină și anarhie. Optica lor deformată contaminează și restul elevilor (chiar și pe cei creativi) care vor manifesta și ei o atitudine rezervată față de manifestările divergente ale colegilor. Profesorii în general (excepție fac profesorii creativiă agreează și promovează mai mult
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
spontană) care se formează din mers: ea știe sau învață ce este voluptatea zborului, se lasă inițiată în acest exotic carpe diem (chiar dacă impus de profesorul de magie neagră Woland), chicotește ca o fetiță, răbufnește ca o femeie deplină, face năzbâtii, pedepsește, e și walkirie, și amazoană, și ghidușă ori ciufulită, și simili-vampireasă. E de toate! Concentrează în ea, ca vrăjitoare, aproape toate nuanțele emoționale femeiești: pasiunea, ura, jocul, tristețea, compasiunea, contemplația, prietenia, suspiciunea etc. Eu nu mi-am dorit niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Mai credeți și acum, domnule Foarță, că anul 2006 s-a nupțializat complet? Despre 2007 ce am mai putea spune? Șerban Foarță: Aaaaaa... 2007 s-a nupțializat și mai dihai. În momentul în care eu am vrut să scriu această năzbâtie nu erau chiar așa la modă nunțile transmise mai ales în direct la televizor. Acum avem și botezuri, înmormântări la nevoie, știți dumneavoastră pe ce post care devine tot mai lugubru pe la miezul nopții. Cartea aceasta are la bază o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
O descoperire "epocală" a lui N. Manolescu, în același spirit al resentimentului postmodernist, este și inexistența literaturii populare, eliminând folclorul din lucrarea sa. Din fericire, nu și din istoria autentică a poporului român, deoarece un autor își poate permite orice năzbâtie doar în propria carte. "Nu se poate vorbi de o tradiție literară populară, crede N. Manolescu, fiindcă aceasta este o invenție a pașoptiștilor, una din marile mistificări, pe care întregi cohorte de "folcloriști" au întreținut-o până în zilele noastre"(p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cerințelor familiilor personalului întreținut. Experiențele copilăriei și tinereții mele la Beiuș ar merita o reflecție cu mult mai elaborată decât aceste câteva evocări sumare. Trăirile din acele etape inițiale ale vieții mele aparțin mai degrabă isprăvilor unui tânăr răzvrătit decât năzbâtiilor unui copil netrebnic. Însă rostul acestor însemnări nu este rememorarea amintirilor din acele timpuri îndepărtate, dificile, dar și pline de elan și speranță într-o lume mai bună. Scopul meu, este să povestesc cum, spre sfârșitul lunii august 2004, am
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
un porumb, îl arunca în sus, îl prindea și îl învîrtea deasupra capului. Mai făcea apoi cîțiva pași în fugă spre cei trei spectatori. Apoi se oprea brusc, ca să arunce pămînt în sus. Se culca, se scula și iar făcea năzbîtii. Ăla care o scăpat de la Socola, atunci demult, l-a omorît pe doctorul Jariște? Și pe soția lui. L-au luat, săracii, în docar, mergeau spre Crasnaleuca! Eram copil pe-atunci, a fost mare jale... Dar cum i-a omorît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din cauza negrelii ce se instaurase definitiv pe toată pielea sa. Cucoana Anica era cu vreo două decenii mai devreme venită pe lume, Musolin îi putea fi copil, dar luase și ea o harașpincă și un mic diavol o ispitea spre năzbîtii. Musolin, ai să te răstorni, chicotea cucoana șugubăț. Dacă se răstoarnă vezi să n-ajungi dedesubt, că intru în păcat, replica Musolin. Numai să nu pățim ceva, măi Musolin. Amîndoi erau transpirați și bănuiala că aceștia n-ar face chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și ard feștilele timp de cinci zile. Pe hîrtie am scris numele soției și de cîte ori stăm de vorbă îmi vine să rîd. Dar dacă tot am plătit... Mă așez la biroul meu și încep să lucrez, uitînd de năzbîtiile copilărești. Soția vine cu o cafea aburindă, o așează delicat în fața mea. Apoi se apropie și mă mîngîie cu mare delicatețe. Lucrezi prea mult, stai aici de vreo cinci ore... Chiar, hai la o scurtă plimbare în grădină! Mergem agale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era și mahalaua (nu în sens peiorativ). Deci, Maricica (sau Viorica) Țăruș venea din mahala. De aceea, poate, era un pic mahalagioaică. Era una din fetele mai băiețoase. Se băga printre noi de multe ori. Și chiar ne concura la năzbâtii. Sunt convins că îmi dai dreptate, pe atunci, nu prea aveam clară noțiunia de frumusețe feminină. Dar, din câte îmi aduc aminte, progenitura lui Țăruș era o fetiță cu mult vino-ncoace. S-ar putea să fiu subiectiv. Tatăl meu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]