6,003 matches
-
crede că Întoarcerea huliganului este „o carte zguduitoare. Prin experiențele teribile trăite și evocate de autor - deportarea și lagărul, apoi înceata, dar inexorabila, teroare a ruloului compresor al «socialismului real», de inspirație sovietică mai întâi, regenerat apoi prin racordare la naționalism fascizant, în sfârșit exilul ca suferință și eliberare -, dar și, poate chiar în primul rând, prin expresia literară, prin unicitatea artistică a confesiunii și reflecției. Martor sau scriitor? Împărăția Documentului sau Împărăția Eului? Mărturisitorul suferinței (administratorul, arhivarul, istoricul) sau artistul
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
făcut atunci posibile marile realizări ale civilizației occidentale. Ne amintim prea bine ce dezastre a provocat „naționalul” în secolul al XX-lea - reușind chiar performanța ca o ideologie internaționalistă, cum se pretindea comunismul, să eșueze într-o formulă primitivă de naționalism. Mileniul al treilea se prefigurează a fi încă mai radical. 11 septembrie 2011 e punctul zero al unui nou fel de istorie, în care limba și religia tind să se substituie criteriilor raționale ale valorii, diversității și toleranței. Ce legătură
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
E limpede că în țările cu campionate intens competitive, unde s-au adunat cei mai buni fotbaliști ai planetei, s-a instalat o iremediabilă apatie. Ideea de a lupta pentru gloria pură, pentru „steag și stemă”, s-a cam perimat. Naționalismul, oricât ar fi el de înălțător, nu prea-ți dă de mâncare. Și nici nu te face mai bun și mai frumos. Amintiți-vă de atâtea „glorii sportive naționale” care la doar câțiva ani după încetarea activității „în slujba nației
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
căreia i-a rămas credincios și dincolo de anul 1916. Mai ales că revista Luceafărul, unde a colaborat de la primul număr, apoi fiind co-director, a fost, pînă în 1906, o revistă din constelația Sămănătorului. A debutat, ca publicist, în 1898 și naționalismul firesc, necesar, în epoca subjugării Ardealului de către imperiul bicefal, pentru dezrobirea românilor a fost continuat, chiar cu o octava mai sus, și după Marea Unire, din păcate și după 1930, cînd dimensiunea democratismului trebuia să prevaleze. La Goga, s-o
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
continuat, chiar cu o octava mai sus, și după Marea Unire, din păcate și după 1930, cînd dimensiunea democratismului trebuia să prevaleze. La Goga, s-o spun din capul locului, n-a prevalat, dimpotrivă s-a manifestat cu reprobabila energie naționalismul xenofob. Dar înainte de a ajunge aici, tocmai în anii treizeci, ar trebui spus că poetul s-a manifestat, înainte de 1918, în mișcarea politică transilvana, împreună cu Ilarie Chendi, partial Octavian Tăslăuanu, ca unul dintre exponenții aripii oțelite, condamnînd pasivismul majorității fruntașilor
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
forme extremiste ("Chestiunea evreiască este reală iar bogăția evreilor trebuie considerată că o sfidare a sărăciei noastre generale"), condamnînd, în 1937, într-un discurs la Academie, si intrusiunea semita în literatura română, ca un fapt periculos romanismului. Această exagerare în naționalism șovin, a plăcut mult naziștilor germani, încît experții l-au recomandat pe Goga lui Alfred Rosenberg (atunci, pînă la instalarea lui Ribbentrop, măi marele peste treburile externe ale partidului nazist) care era interesat să-și creeze un cap de pod
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
o simplă formalitate, nefăcînd corp comun cu textele din ediție. Cît despre prefață, ea e, prea adesea, complezenta, lipsită fiind total de discernămînt critic. Dar e bine că a apărut o ediție cuprinzătoare din publicistica lui Octavian Goga. Octavian Goga, Naționalism dezrobitor. Permanentă ideii naționale. Studiu introductiv, îngrijire de ediție și note de Constantin Schifirnet. Editură Albatros, 1998.
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
oarbă, întrucît acest fond sufletesc este, totuși, în realitatea experienței omenești și poate fi influențabil". Dintre reflecțiile cu impact imediat asupra tensionatei noastre actualități, ale filosofului în discuție, se cuvine a mai menționa măcar pe cele care au ca obiect naționalismul. Cu toate ca atent la specificul etnosului, dornic a-l reliefa și a-l pune "în lucrare", autorul Etnicului românesc îl abordează fără excese, sub deviza mentorului sau, Titu Maiorescu: "naționalism în marginile adevărului". Disociind patriotismul de exagerarea naționalistă, atribuie ultimei un
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
cuvine a mai menționa măcar pe cele care au ca obiect naționalismul. Cu toate ca atent la specificul etnosului, dornic a-l reliefa și a-l pune "în lucrare", autorul Etnicului românesc îl abordează fără excese, sub deviza mentorului sau, Titu Maiorescu: "naționalism în marginile adevărului". Disociind patriotismul de exagerarea naționalistă, atribuie ultimei un izvor pașoptist. Blamînd "anacronica spiritualitate a naționalismului pașoptist", o socotește a fi "principala piedică în calea însănătoșirii sufletești a neamului românesc". În pofida unor șovăiri și oscilații, criteriul junimist își
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
a-l reliefa și a-l pune "în lucrare", autorul Etnicului românesc îl abordează fără excese, sub deviza mentorului sau, Titu Maiorescu: "naționalism în marginile adevărului". Disociind patriotismul de exagerarea naționalistă, atribuie ultimei un izvor pașoptist. Blamînd "anacronica spiritualitate a naționalismului pașoptist", o socotește a fi "principala piedică în calea însănătoșirii sufletești a neamului românesc". În pofida unor șovăiri și oscilații, criteriul junimist își spune astfel cuvîntul. C.Rădulescu-Motru trece prin filtrul acestuia postura naționalistă, denunțînd tulburarea ei, pur umorala, ergo irațională
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
șovăiri și oscilații, criteriul junimist își spune astfel cuvîntul. C.Rădulescu-Motru trece prin filtrul acestuia postura naționalistă, denunțînd tulburarea ei, pur umorala, ergo irațională. Delirului paseist rebuie să-i succeadă o atitudine deliberată, pozitivă, orientată spre viitor: În sens vechi, naționalismul era un sentiment de conservație, el se dezvăluia sentimentului și realizarea lui era lăsată tot inspirației sentimentului; era impulsiv și subiectiv. Naționalismul cel nou, cel al viitorului, va fi o armă ofensiva: va fi calculat și obiectiv. Cel dintîi ia
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
ergo irațională. Delirului paseist rebuie să-i succeadă o atitudine deliberată, pozitivă, orientată spre viitor: În sens vechi, naționalismul era un sentiment de conservație, el se dezvăluia sentimentului și realizarea lui era lăsată tot inspirației sentimentului; era impulsiv și subiectiv. Naționalismul cel nou, cel al viitorului, va fi o armă ofensiva: va fi calculat și obiectiv. Cel dintîi ia ființă din venerarea trecutului; cel de-al doilea, din inteligență celor ce conduc treburile publice; cel dintîi se întreabă de unde sîntem; cel
Rădulescu-Motru a avut dreptate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18194_a_19519]
-
ca un act de eliberare, de manifestare neîngrădită a personalității. Așezînd termenii într-o perspectivă diacronică, putem afirma că atît tendențiozitatea de extremă dreaptă cît și tendențiozitatea comunistă semnifică o recădere într-o fază primitivă a culturii, care pornea de la naționalismul romantic, "datorită căruia am început să scriem românește" și se nutrea cu predilecție din poezia populară, rod al unei culturi minore, de interes precumpănitor etnografic: "Exemplele istorice ne arată că o cultură majoră începe acolo unde formele colective și nediferențiate
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
mi-a căzut în mînă un articol recent din Le Monde în care se comenta o publicație de extremă dreaptă austriacă. Se știe ce ecouri nefavorabile a stîrnit în țările comunității europene accesul la guvernare al partidului lui Jörg Heider. Naționalismul și antisemitismul fățiș al acestuia au neliniștit, și pe bună dreptate, opinia politică europeană. Heider s-a retras ulterior din capul, partidului (formal, desigur, totuși silit de împrejurări) și s-a pus o surdină declarațiilor care amenințau să conducă la
Cititul printre rînduri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16693_a_18018]
-
Italia secolului nostru. Convingerea autorului este că Revoluția Franceză e responsabilă pentru mult mai mult decît paternitatea semantică sau fie și conceptuală a noțiunii de terorism. Ea a generat, între altele, valul de anti-monarhism care a dus ulterior la apariția naționalismului și mișcărilor socialiste în spațiul european, care stau la baza multora dintre mișcările teroriste contemporane. "Părintele" terorismului în accepțiunea curentă a termenului, ceva mai scuturată de ipocrizie și mai fățiș negativă, este, după Hoffman, italianul Carlo Pisacane, un extremist republican
Terorismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16690_a_18015]
-
căzut pe sentiment și nu pe rațiune. De la primul-ministru la ultimul comentator sportiv, toată lumea vorbea de "sufletul rănit al Andreei", de "inima zdrobită" a marii campione. Așa este. însă a transforma incidentul de la olimpiadă într-un prilej de manifestare a naționalismului fără perdea, a da frâu liber clasicei, bolnăvicioasei tendințe de-a ne victimiza e nu doar inutil, ci și rușinos. Lasă că jurnaliștii aflați în Australia au mai pus de la ei, pentru a învârtoșa pasta groasă și respingătoare a autocompătimirii
Aur pentru Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16710_a_18035]
-
Coubertin, a lăsat loc și pentru o altă degradare profundă a spiritului olimpic: dintr-o confruntare de indivizi, reprezentînd lumea întreagă, olimpiadele au devenit o confruntare de țări și de națiuni. în loc să se afirme valorile umane, se afirmă cele naționale. Naționalismul ucide astăzi sportul, transferînd rivalitățile dintre state în arena olimpică. Partea leului și-o taie țara organizatoare. Presa australiană din săptămînile olimpiadei de la Sydney a făcut proba celui mai dezgustător naționalism. Ca și tribunele stadioanelor. Ca și comentariile televiziunilor naționale
Deriva spiritului olimpic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16709_a_18034]
-
în loc să se afirme valorile umane, se afirmă cele naționale. Naționalismul ucide astăzi sportul, transferînd rivalitățile dintre state în arena olimpică. Partea leului și-o taie țara organizatoare. Presa australiană din săptămînile olimpiadei de la Sydney a făcut proba celui mai dezgustător naționalism. Ca și tribunele stadioanelor. Ca și comentariile televiziunilor naționale. Comentînd finala de handbal masculin pentru TVR-2, doi români vorbeau mai mult despre marea noastră echipă din anii '60-'70 decît despre echipele din teren. Cazurile de dopaj au fost folosite
Deriva spiritului olimpic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16709_a_18034]
-
poetul, publicului larg? E efectiv o aberație. În fapt, se știe, gazetarul Eminescu este o descoperire de la începutul veacului nostru, de către sămănătorism (ediția din publicistica poetului a lui Ion Scurtu e din 1904) care avea nevoie de un precursor întru naționalism. Pînă atunci puțini știau de publicistica poetului. De fapt, Eminescu a devenit cunoscut publicului larg după publicarea plachetei de poezii, pe care ne-am obișnuit s-o numim ediția princeps. Nu-i scria Maiorescu poetului, după apariția plachetei, cînd poetul
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
unirii imediate cu România, spre o Europă unită, spre o "comuniune transfrontalieră", aptă a răspunde, pe de o parte, idealului libertății prin respectarea normelor democrației, iar pe de alta criteriului asigurării coexistenței diferențelor. Ce rost ar avea să înlocuim un naționalism cu altul? Ce rost ar avea să perpetuăm lanțul vrajbei în loc de-a urma paradigmele reconcilierii franco-germane și polono-germane? E o perspectivă cosmopolită care se corelează cu proiectul timișorean girat de Cornel Ungureanu și Adriana Babeți, cunoscut sub numele de
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
împotriva șovinismului ucrainian. Spre a parafraza un titlu celebru al lui Ortega y Gasset, am putea vorbi despre o "revoltă împotriva maselor". Cîtă îndreptățire i-am putea acorda? Să observăm mai întîi că acest "cosmopolitism luminat" reprezintă reacția previzibilă la naționalismul exacerbat, rudimentar, prin care s-au manifestat primele încercări ale comunității basarabene de a-și descoperi identitatea. Negreșit, există o anume ostentație în programul unei asemenea deschideri largi, care îngăduie partizanilor săi "să se detașeze de nefericita chestiune identitară și
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
că justețea acută a analizelor practicate de Virgil Ierunca devansează momentul în care au fost scrise, păstrîndu-și semnificația într-o durată indeterminată. Unele din ele dobîndesc un ton vaticinar. Într-o Românie ce se vrea democratică, nu bîntuie oare fantoma naționalismului deșănțat, de la Vadim și Păunescu la Funar și la îndeajuns de numeroșii lor suporteri ce oglindesc cu fidelitate ceaușismul? Oare PDSR nu mimează, la rîndul său, pe un "patriotism" pe cît de rînced pe atît de agresiv? Oare național-comunismul nu
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
au făcut și ei comparații între cele două sisteme, identificate ca forme de totalitarism ale căror trăsături comune au încercat să le evidențieze. Dintre acestea, am putea menționa opțiunea pentru înregimentare, obediența necondiționată și exterminare; pentru colectivism și antiindividualism; pentru naționalism furibund însoțit de un sălbatic antisemitism declarat și emblematic la naziști, vagamente voalat sub o frazeologie lozincardă și mincinoasă dar îndeajuns de criminal și el la comuniști; de asemenea, opoziția față de regimul parlamentar autentic și intoleranța viscerală față de liberalism sub
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
destinul și își micșorează valoarea." Cît despre gazetarul politic, acesta nu era "național", ci naționalist, fundamental reacționar, cum erau destui în romantismul european: "Grav este că teoriile politice ale lui Eminescu, desprinse din contextul lor, au hrănit și hrănesc încă naționalismul extremist românesc și de dreapta și de stînga, că spiritul reacționar a găsit în el o autoritate mereu invocată și mereu fals actualizată. Nu e vina poetului, desigur. Dar a amenda, a renunța sau a denunța formula de "poet național
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
adevărul, cu luminile și umbrele sale reale. Iorga își declara cu mîndrie apartenența la această școală istorică modernă prin metodică, în care îi integra și pe Ion Bogdan și Dimitrie Onciul. Ideea o va relua într-o conferință (Romantism și naționalism în istoriografia românească) rostită în 1933 la Școala de Înalte Studii din Paris, în care a ținut, spre lauda sa, să precizeze cu respect că "între generația noastră și cea romantică a fost cineva bine cunoscut la Paris... A. D. Xenopol
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]