1,457 matches
-
zugrăvit-o și că-mi va fi reper etern prevăd. Șirag de perle porți în a ta gură din care sorb doar miere și nectar când nu cunoaște dragostea-mi măsură și mă întorc în tine iar și iar. Ce ’nalt e gâtul tău, ca de gazelă, și el dorind sărut după sărut, când dragostea își face din el schelă pe care urcă în necunoscut. Dar sânii tăi ce-mi freamătă sub palme, doi pui de porumbiță ce nu știu c-aproape-ntotdeauna-n
AMINTIRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340292_a_341621]
-
gîlgî ind... Concretul, aparența nu pot explica singure realul delicat: Și vei avea, drept sprijin, sub picioare, Pămî ntul de aramă arzătoare... Iat ă cum simte la modul absolut frumusețea interioară a simțirii poetice: Noaptea, pe cerul vî năt și-nalt, stele mari, stele mici, ca niște candele, ard. Invadat de senzații, dezvăluind secretul sufletului său delicat de poet: Stî nd pe banca de lemn, în aroma de mere și fîn, m-am simțit, dintr-o dată, bătrîn. Aici începe scufundarea într-
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
fi cunoscut. Grâi Maica ceriului s-a pământului Că, de l-ai fi văzut, A-L cunoaște ai fi putut Căci față Lui-i Rază soarelui, Otii lui Doauă mure negre, Obragiorii Lui Doi luceferei, Fruntea Lui Luna. Trupșoru Lui, Nalt și subțârel, Tras pint-on inel. Grâi Ion Sântion Că, dacă-i ase, L-o văzut, Da unie l-o văzut Nu i s-o-mparut, Că-l chinuia cânii de jidovi În chip ce-l chinuia: Bătea cunie Pin tălpuța, Pin pălmuța
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
dulce în mâțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Totuna: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
de mucigai, dus de Arghezi, repede la tipar. Martor al evenimentelor, legate prin umbra suferinței, devine poetul însuși: „Eu am văzut cu ochii mei pe astă lume, / Cum oamenii se nasc, cum râd, cum plâng, cum mor, / Cum unii de pe nalte creste de renume / În groapa de rușine mititei cobor. // Eu am văzut cum bat de moarte și-ți dau apă / Să reînvii pentru a fi bătut din nou, / Cum unul pus de altul groapă sieși sapă, / Cum unul doarme, altul
Nicolae Țurcanu: Poeme care nu dor sau Cartea dorului de viaţă () [Corola-blog/BlogPost/339608_a_340937]
-
găsit bun pentru trupă și-a fost lăsat la vatra lui ca să-și înoade traiul. Când Rucărul a fost plin de eroi în luptă, doar Domnul știe cum și-a cârpit viața, frații fără grai... Niță era bărbat frumos, cu-naltul de mijloc, părul negru tuns în foarte scurt, ochii privind în blând, buzele pline cu zâmbet de colț, dar vorba era moartă și auzul surd. Nu auzea ce-i spui, dar înțelesul era în caznă și-ți răspundea cu mutul
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
de scris. Dac-aș fi fost o iotă mai precoce... Ar fi-nțeles, primeam și ajutor, Dar nu am har, chemare și... nici voce, Mi-a precizat... puțin iscoditor. Și plictisit, s-a-ntins în jilțul lui Fin, aurit și ‘nalt cât o cetate. Aș fi dorit să spun, dar n-aveam cui, Că mă simțeam jignit, fără dreptate. Am ridicat privirea și i-am spus; Prietene, ascultă-mă ce-ți zic, Vino mai jos, când stai acolo sus, Orice-ai
UN SCRIS PRINTRE RÂNDURI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340758_a_342087]
-
a materializa ideea pe care o dorește să o abordeze în poeziile sale, poeta a înțeles să dea formă materiei.Cu cât plăsmuirea se apropie mai mult de idee,cu atât iese mai mult în relief individualitatea ei,spre exemplu:Nalte idei s-ar naște-n fire/ Și-n fraza celor care damnă./ Cu frumusețea din trăire,/ Se pritocește-a vieții toamnă...( Cu voi...). Luate ca situații extreme, metafora din aceste poezii, la fel ca melodia pură în muzică ar putea
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
când i-o dat în bobi; prea și-o adunat sprâncenele. - Ești frumόsă, fata babii, să porți un cățăl de usuroi tăt cu tine, să nu te deόtă όmenii, i-o zâs, Tu ai să te măriți după un om ‘nalt și bogat.Să faci cunună de sânzâiene, s-o dai pe apă, când te-ntorci acasă, ducă-se răul di la casa vόstă! Și babii, adu-i colac cu măr ... Cum știe mumă-ta să-l facă, nu-l face
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
Blandiana, cu recunoștință) M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea prin neguri
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce. Eu răstignit pe țipătul din Tine! ÎN APUSUL ÎN CARE
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
și bună Dumnezeu mi te-a dăruit ca pe un altar Din alte lumi se-aud țipetele bâtlanilor, rar Am fi mers mii de ani prin ninsori ținându-ne de mână Tu trebuia să fii a mea femeie subțire și-naltă Ar fi înflorit pădurile de atâta iubire Dumnezeu ar fi venit pe țărmi ca un mire Și te-ar fi zidit la-nceputul timpului Poartă Tu trebuia să fi a mea femeie adâncă, strălucitoare Așa, se-nnoptează în istorie grav
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]
-
sălbatici Mă lași din nou nesomnului mireasă. CURG UMBRE RECI PE CUMPĂNA-NSERĂRII Curg umbre reci pe cumpăna-nserării, Pulberi de-omăt și șaluri de hermină Învăluind în dulcea iernii vină Tăceri dospite-n prescura mirării... Cuvinte ard în felinare 'nalte, - Rostiri nerătăcite sau perfide, Poveri de maci în cute de hlamide - Vii candelabre nude de rivalte Pe scena veche, în solfegii caste Efluvii și trăiri de dor nebune Ce aromesc a mirt, sălbăticiune, Plutind spre lumea de iubiri fantaste. Purtând
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ numai eu știu să le-ascult. În al umbrei întuneric/ te asemăn unui prinț. Ce se uit-adânc în ape/ cu ochi negri și cuminți/ Și prin vuietul de valuri,/ Prin mișcarea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi în taină/ Mersul cârdului de cerbi...” Copilăria este pierdută și poetul constată cu durere: „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ a-nțelege n-o mai pot ... Unde ești copilărie,/ cu pădurea ta cu tot
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
Și-n bătaia ritmică a pulsului meu, scriu pentru tine și Dumnezeu... pe coale albe și strălucitoare... Hârtia prea bună are multă răbdare și-așteaptă-n tăcere dorita Scrisoare... Mă-nalț cu speranță și cu credință, ca s-ajung la Cel Prea’nalt în biruință. Sunt pe metereze încă-n așteptare și crâncena luptă mult mă mai doare, dar merg din chirie-n timpul ce vine, simțind fericit, lumina sfântă în mine... Peste tot văd gesturi, idei egoiste... Sunt zilele noastre-nghețate și
VREMURI GRELE ŞI RELE de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342502_a_343831]
-
dragul meu fiu. Citește tu, te rog, când vrei cuprinsul Acestei cărți fără de margini, fără coperți Și făr' de chei, fără început-sfârșit de pagini Fără cuvinte netrecute pe alei. Ești întâiul meu poem din cartea vieții Cel mai profund și-nalt din toate câte sunt TE-AM SCRIS,...era un ceas frumos al dimineții Într-un februarie ningea cu noi mărunt. Referință Bibliografică: Întâiul meu poem / Roberta Sanders : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1506, Anul V, 14 februarie 2015. Drepturi
ÎNTÂIUL MEU POEM de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341638_a_342967]
-
Zalmoxis, numită și Peștera lui Pahomie, lungă de peste 10 km, descrisă de Mihai Eminescu în poemul Memento mori : Iar în pieptu-acestui munte se arat-o poartă mare / - Ea: înalt este boltită și-ntr-adânc în piatră tare / Iar de pragu-i sunt unite nalte scări de negre stânci / Care duc adânc în valea cea de-acol-abia văzută . Aceeași peșteră a fost descrisă de Alexandru Vlahuță în România Pitorească: Intrarea peșterii e largă și se aseamănă cu tinda unei biserici scobite în piatră ... înaintăm mai bine
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
Tot mai aprins, cu fiecare seară. N-aș fi crezut, că-n nopțile cu stele, De multe ori, eu voi rămâne trează Și voi așterne gândurile mele, Sub raza celei ce mă luminează. În nopți târzii, alături de a mea, Pe 'nalta boltă, mai lucește una - Însingurată și uitată stea, Pe-același loc, de mult..., dintotdeauna. Să fie steaua ta, aceea ce apare, În serile târzii, pe bolta înstelată? În licărul ei palid, mi se pare Că-s ochii tăi, aceiași..., de-
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
meu./ El nu și-a jertfit decât dreptul său braț./ Eu, neavând mai de preț/ decât inima,/ pe ea am sortit-o flăcării,/ dar n-a ars de tot/ un ciob mai pâlpâie/ în casa înghețată a trupului/ coborâtor/ din’ naltul fumegând/ al Crucii.” Poezia este o profesiune de credință, relevând sentimentele poetei, ca vibrație a inimii, seismograf al durerilor lumii, care ard pe crucea creștină, semn al speranței ce i-a mai rămas. Poezia Marianei Cristescu este o poezie sintetică
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342881_a_344210]
-
lung, finalul său necunoscut, puterile câteodată limitate. Numai umbra stăruia în așteptarea nopții, datoria îndeplinită întărea sufletele, duhovnicul primea spovedaniile nevoiașilor spre iertarea păcatelor. „Pamânt-ntreg cât e de greu/ Se vede tot de dragu tău/ Și întrega natura ta/ Ți-naltă pururi Osana/ Și tot ce mișcă/ Ție-ți spun/ Că Ești Puternic și Ești Bun/ Noi pe Tine Te lăudăm” Ieșirea din biserică am înfăptuit-o cu greu, încercam o revenire la realitatea rutinei zilnice, deși, odată cu rememorarea, nu mai
ANAMNESIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343004_a_344333]
-
semeață, cum te curtau crai fără număr: neghiobi, tonți, îngâmfați, urâți, tu, sărmănică fetișcană, n-aveai la cin’ să te mai uiți! Până-ntr-o zi, pe înserate... veni și Gheorghe mult visat, era frumos și vrednic tare, un neaoș 'nalt, bine legat, viteaz în fapte și destoinic, la minte, vorbă închegat, n-a stat pe gânduri, dând târcoale, el deîndată te-a furat. - Și unde este Gheorghe-al tău, cel prea-mărit, a mea mămuță? De ce nu e cu noi în
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
un scurt popas Culegem din a lui iubire Povestea unui dar rămas Privim la steaua'i ce răsare Și noaptea ni se însenină Apoi... lin scânteie și moare Lăsând în urm'a ei lumină. Vom admira mereu splendoarea Ce'n'nalt Luceafaru'și anină Și vom privi etern spre zarea Unde'a plecat, unde'o să vină. Cetind în dulcea'i poezie Despre "iubiri și doruri multe" Ori despre drag de scumpa glie Și'a vitejiilor virtute; În timp cât luna oglindește
LA ANIVERSARE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343350_a_344679]
-
un scurt popas Culegem din a lui iubire Povestea unui dar rămas Privim la steaua'i ce răsare Și noaptea ni se însenină Apoi... lin scânteie și moare Lăsând în urm'a ei lumină. Vom admira mereu splendoarea Ce'n'nalt Luceafaru'și anină Și vom privi etern spre zarea Unde'a plecat, unde'o să vină. Citește mai mult La aniversareCând ne e dor de EminescuPrivim cu drag spre poezieCum își așterne ea firesculIubirii, glas vrând să'i invie.De ne
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
ne e dor de fericireFacem din nou un scurt popasCulegem din a lui iubirePovestea unui dar rămasPrivim la steaua'i ce răsareși noaptea ni se înseninăApoi... lin scânteie și moareLăsând în urm'a ei lumină.Vom admira mereu splendoareaCe'n'nalt Luceafaru'și aninăși vom privi etern spre zareaUnde'a plecat, unde'o să vină.... IX. ~ ÎNSENINARE ~, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015. ~ Înseninare ~ S’au aninat în crengi poverile de gânduri Și triști și
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
Toamnă ! Sunt și eu ca tine doamnă ,în a vieții mele toamnă , Tot ca tine ruginesc ,viața cu alți ochi privesc . Îmi amintesc surioară cănd eram o primăvară Tinerică și sprințară... Un boboc micuț de fată căt un ghiocel de’naltă O mlădiță de alun verde și cu suflet bun . Ca iarba mă legănam ,nici o grijă nu aveam Eram mică ,nu știam... Am ațipit într-o seară m-am trezit la ziuă ,vară Mac roșu în lan cu spice ,cu pui
MAI STAI TOAMNA ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344142_a_345471]