883 matches
-
pentru presă și numai în Bavaria sau în orașele libere ca Frankfurt, Cologne sau Hamburg ziarele au putut trata teme politice cu oarecare independență. Rivalitatea dintre Prusia și Austria adăuga un aspect original presei de limbă germanică. Influența revoluționară și napoleoniană asupra presei germane a fost considerabilă, fie direct în zonele anexate sau în regatele vasale, unde legislația franceză a fost impusă, fie indirect, în Prusia și în Austria, unde guvernele au avut tendința de a determina ziarele să aibă un
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
viniete Devéria, Johannot, Gigoux care folosesc bois de bout pentru a presăra textul cu imagini vii și ușoare. După 1840, evocarea scenelor de moravuri ocupă un loc important în carte; în timp ce Charlet și Raffet contribuie prin ilustrație la difuzarea legendei napoleoniene, Daumier pictează obiceiurile epocii în celebrele sale litografii, dar lucrează mai mult pentru presă decît pentru carte; Gavarni ilustrează parizianismul boem, în care evoluează femeile ușoare și studenții; Grandville abordează în lucrările lui bizarul și fantasticul, iar arta transpunerii îl
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
modele”, remarcă Haxthausen (1847, vol. I, VII). Tinerii nobili beneficiaseră de o educație dată de preceptori francezi (călugări iezuiți sau nobili fugiți în urma Revoluției franceză), de lungi sejururi în diferitele țări europene, în special Franța, unii participând chiar la războaiele napoleoniene. Deși cultivați, „ei au sfârșit prin a cunoaște tot, cu excepția esențialului: realitățile vieții rusești, necesitățile istorice ce modelaseră structura socială și politică a Imperiului”(Grunwald, 1946, 52). În aceste condiții, incitați sub influența curentului romantic să pornească în căutarea elementelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
rege, Barnave, încă antire galist și unul dintre principalii oratori ai stângii, i se împotrivește. BERNADOTTE, JEAN-BAPTISTE ăPau, 1764-Stockholm, 1844). Promovat general de divizie încă din 1793, în cadrul armatei revoluționare, devine apoi unul dintre cei mai importanți comandanți ai campaniilor napoleoniene ăUlm, Austerlitz, Wagram); în 1809, în urma unui conflict cu Napoleon, demisionează. În 1818 devine rege al Suediei sub numele de Carol al XIV-lea; dinastia întemeiată de el domnește și astăzi. Textul lui Sainte-Beuve îl menționează în perioada Consulatului ă1799-1804
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
acest discurs arată ambiția neîmblînzită a oamenilor Revoluției de a schimba inimile și spiritele și de a răspîndi în toată țara dacă nu și în afara ei binefacerile legilor Republicii. 21. Revoluția și Imperiul II. Imperiul, epopee și consolidare burgheză "Epopeea" napoleoniană, care a condus prin toată Europa trupe franceze rînd pe rînd victorioase și învinse, este de asemenea istoria unei stabilizări interne. Într-o Franță marcată din punct de vedere economic de douăzeci și cinci de ani de tulburări, ea a fixat pentru
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Napoleon nu vrea să fie "împăratul jacqueriei". Cît despre notabili, ei preferă să-i învinuiască pe dușmanii lui Napoleon că protejează bunurile pe care acesta li le dăduse. Societatea remodelată se îndepărtează de cel care a plămădit-o, iar sistemul napoleonian se prăbușește în timp ce opera sa se continuă. Revoluția și Imperiul: douăzeci și cinci de ani de stagnare economică Astfel, după douăzeci și cinci de ani de tulburări interne și externe, Franța iese transformată în structurile sale politice și sociale și, probabil, în mentalitate. În
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pentru Dumnezeu, să mori pentru patrie, aceasta este moartea oricărui spaniol". Commandant Parquin, Souvenirs, prezentate de Jacques Jourquin, Paris, Tallandier, 1979 Denis-Charles Parquin (Paris 1786-Doullens 1845) a străbătut cînd era tînăr Europa întreagă ca ofițer de cavalerie ușoară al armatei napoleoniene. Sub monarhie, el l-a ajutat pe Napoleon al III-lea în încercările sale de a lua puterea și din această cauză a fost închis. El a publicat în 1843 Memorii, care sînt în același timp un jurnal de război
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ultraregaliștii, doresc să fie condamnați partizanii Celor o Sută de Zile. Ele desemnează, la sfîrșitul lui august 1815, după spusele lui Ludovic al XVIII-lea, o "Cameră de negăsit". Guvernul impune votarea de legi excepționale. Mareșalul Ney, erou al campaniilor napoleoniene, este comdamnat de Camera pairilor și împușcat la 7 decembrie 1815. Administrațiile sînt "epurate": cuvîntul intră atunci în vocabularul politic. Viața politică sub Restaurație. Ludovic al XVIII-lea cheamă la putere un fost emigrat, un moderat, ducele de Richelieu. El
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care se exercită prin forță, care sînt forță nudă. La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Constant denunțase deja concepția rousseauistă privind voința generală nelimitată. Echivalentă cu o suveranitate absolută obiectivată politic, ea condusese Revoluția franceză la Teroare, girase despotismul napoleonian. Reluînd termenii lui Constant, recunoașterea abstractă a suveranității poporului, triumfînd ca teorie, putuse deveni, în aplicațiile sale, o calamitate. în modernitatea tîrzie, formele de putere nu mai sînt admise ca transcendențe seculare, dar e adevărat că ele și-au pierdut
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un cadru de referință, dacă ne sunt date mai multe detalii despre el./.../ Un câmp de referință (CR) este un univers larg, multidimensional, ipotetic, cuprinzând o multitudine de cr-uri cotextuale diverse, suprapuse și inter-relaționate. Putem izola Câmpuri precum S.U.A., Războaiele napoleoniene, Filozofia, "lumea" din romanul lui Tolstoi Război și pace, lumea de azi, memoria culturală etc. Folosesc cu precauție termenul "a izola", deoarece, în concepția mea, un Câmp sau un cadru nu sunt entități ontologice fixe; delimitarea lor depinde de strategiile
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lui Manuc. Are ca negociatori pe Italinski, fost ambasador al Rusiei la Constantinopol, și pe generalul Sabaneev, iar din partea turcilor, Golib Efendi și Dumitrache Moruzi. Partea turcă refuza să cedeze Moldova întreagă. Alexandru I, sub presiunea iminentei înaintări a armatei napoleoniene cere lui Kutuzov încheierea grabnică a păcii cu Turcia, acceptînd Prutul ca graniță pînă la vărsarea lui în Dunăre. Delegații turci, mituiți prin intermediul armeanului Manuc Bei (ei au tăinuit sultanului scrisoarea trimisă de Napoleon care anunța începerea campaniei militare contra
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
adevăratul său proprietar, care era Moldova, și transmisă de către cel ce nu avea drept s-o cedeze la acel ce nu avea drept s-o ia. În nici un caz n-a fost cucerită căci Rusia, atunci chemată îndărăt de invazia napoleoniană, se retrăgea în grabă, și încă și mai puțin cucerită de la populația musulmană-tătărască locuind sub corturi. (În numărul nostru de vineri, "Timpul", 19 februarie 1878). Poetul ține, nu o dată, să amintească celor gata să accepte alegațiunile ruso-austriece că părțile răpite
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o replic? a Partenonului, c???raț? de Klenze deasupra Dun?rîi pe un gigantic soclu cu sc?ri. �n interior, un somptuos decor din marmur? policrom? pune �n scen? gloria eroilor germani �nving?tori ai invadatorilor, mai ales ai armatelor napoleoniene la Leipzig (1813). Aceast? paști?? ilustreaz? identificarea culturii germane cu civiliza?ia antic? conceput? ca valoare universal? ?i stabile?te o simetrie �ntre r?zboinicii germani ?i atenienii �nving?tori ai per?ilor, adic? ai barbarilor. ARHITECTURĂ �N SECOLUL AL
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Strasburg. Aceast? percepere romantic? a arhitecturii medievale, de c?tre un poet na?ional pl?m?dit din cultura clasic?, anun?? premisele �ncorpor?rîi culturii medievale, ca valoare cre?țin? ?i germanic? �n patriotismul galvanizat de r?zboiul �mpotriva armatelor napoleoniene (cf. Neu-deutsche religios-patriotische Kunst, 1817, a lui H. Meyer). Virtu?ile identitare ale neogoticului servesc religia ?i na?ionalismele � exacerbate de Revolu?ia francez? ?i de cuceririle napoleoniene � �n timp ce cele ale neoclasicismului vizeaz? o civiliza?ie ra?ionalist
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
cre?țin? ?i germanic? �n patriotismul galvanizat de r?zboiul �mpotriva armatelor napoleoniene (cf. Neu-deutsche religios-patriotische Kunst, 1817, a lui H. Meyer). Virtu?ile identitare ale neogoticului servesc religia ?i na?ionalismele � exacerbate de Revolu?ia francez? ?i de cuceririle napoleoniene � �n timp ce cele ale neoclasicismului vizeaz? o civiliza?ie ra?ionalist? ?i progresist?. Aceast? dubl? ancorare ideologic? a Europei din secolul al XIX-lea, simptomatic? pentru cultura să pluralist?, abundent? �n forme, caracterizeaz? demersul unui Schinkel, care picteaz? mai
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
care se exercită prin forță, care sînt forță nudă. La începutul secolului al XIX-lea, Benjamin Constant denunțase deja concepția rousseauistă privind voința generală nelimitată. Echivalentă cu o suveranitate absolută obiectivată politic, ea condusese Revoluția franceză la Teroare, girase despotismul napoleonian. Reluînd termenii lui Constant, recunoașterea abstractă a suveranității poporului, triumfînd ca teorie, putuse deveni, în aplicațiile sale, o calamitate. în modernitatea tîrzie, formele de putere nu mai sînt admise ca transcendențe seculare, dar e adevărat că ele și-au pierdut
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de la Viena, din punct de vedere strategic și chiar politic, Marile Puteri europene se învecinau unele cu altele, chiar dacă geografic, frontierele lor se aflau la mii de kilometri unele de altele. Din această perspectivă, Marea Britanie se învecina cu Rusia. Războaiele napoleoniene dovediseră limita extremă la care se poate ajunge atunci când echilibrul de forțe între Marile Puteri este subminat. Cum Rusia aspira la anexarea posesiunilor europene ale Imperiului otoman, întreprindere care s-a desfășurat cu succes pe tot parcursul secolului ale XVIII
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
încercare nereușită, o măsură a consecvenței britanice, care-și schimba alianțele și principiile în funcție de interesele de moment. în ultima decadă a secolului al XVIII-lea datele chestiunii orientale s-au modificat radical. Ca urmare a înfrângerilor succesive suferite în fața Franței napoleoniene, Austria a încetat, pentru 15 ani, a fi un actor important în sudestul Europei. Aceasta a trebuit să se resemneze la statu-quo-ul stabilit prin Tratatul de la Șiștov din 1791, fiind în același timp obligată să părăsească Italia. Franța și-a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
mai departe în cuprinsul lucrării. După 1815, principalele state implicate în Chestiunea orientală erau Rusia, Anglia și Austria. Franța, învinsă, nu mai avea resurse pentru a juca un rol important, cel puțin pentru o vreme. Ocupat cu discutarea consecințelor războaielor napoleoniene și cu elaborarea unui sistem politic internațional, bazat pe armonizarea intereselor divergente ale Marilor Puteri europene, în care un asemenea fenomen să nu se mai poată produce, Congresul de la Viena nu a abordat de o manieră serioasă chestiunea Imperiului otoman
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
asumarea unei stări umile de vagabond, ascunderea celui care îl ajutase pe Napoleon să cucerească Egiptul și Europa). Analogii în privința conferirii unui identități pot fi stabilite și cu opera lui Sthendal (aici, identitatea este câștigată prin raportare la idealul eroic napoleonian). În proza lui Eliade vestimentația se descrie prin trăsături ca "vetustețea, apartenența simbolică la un "alt timp" decât cel trăit efectiv de către celelalte personaje din jur"725 (aici intră rochia veche de culoarea aguridei a Niculinei, uniformele de general pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sale, Bonaparte i-a propus chiar și la Campo-Formio să împartă cu el vechea Republică Venețiană. Masacrarea trupelor franceze la Verona servește de pretext pentru intervenția care duce la împărțire. Austria primește teritoriile din peninsulă, Franța ia insulele Ionice. Politica napoleoniană în Europa este inaugurată astfel printr-o dezmembrare care amintește foarte bine procedeele diplomatice ale vechiului regim față de Polonia. Adevărat proconsul al Italiei, Bonaparte trebuie totuși să renunțe la a mai ieși în evidență. El a dat prea multe dovezi
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
În sfirșit, Consulatul reprezintă un început de sinteză între principiile noi, proclamate în 1789, și vechile principii monarhice, bazate pe autoritate și centralizare. Or, Europa va cunoaște, cu ocazia războaielor imperiale, inovațiile Franței revoluționare tocmai sub această formă a sintezei napoleoniene. Napoleon modifică relația dintre Franța și Europa. Nu mai este vorba de înfruntarea dintre două concepții ale societății europene, ci de un imperialism care se lovește de o Europă monarhică. Armatele imperiale vor constitui totuși mijlocul de modernizare a unei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Nu mai este vorba de înfruntarea dintre două concepții ale societății europene, ci de un imperialism care se lovește de o Europă monarhică. Armatele imperiale vor constitui totuși mijlocul de modernizare a unei mari părți a continentului. Capitolul 16 EUROPA NAPOLEONIANĂ (1804-1815) ■ Din 1803, Bonaparte reia războiul împotriva Angliei. Avîndu-și originea în dorința de dominație a lui Napoleon, pînă în 1815 războiul nu va înceta. Din 1805 pînă în 1809, un șir de campanii victorioase permite împăratului să învingă toate marile
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
bazată pe egalitatea civilă, libertatea religioasă, suprimarea practicilor feudale și dezvoltarea sistemelor moderne de administrație. Această modernizare, deosebit de intensă în Europa occidentală, este mai puțin evidentă în Europa de est și de sud, cu o populație mai puțin evoluată. ■ În sfirșit, dominația napoleoniană consolidează sentimentul național. Stimulat la început de ideile franceze, acesta se mani festă curînd împotriva dominației franceze. După ce i-a ridicat pe catolici împotrva lui pentru că l-a persecutat pe papă, în 1812, cînd Napoleon înregistrează primele sale eșecuri militare
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
duce la abdicarea sa. În 1814-1815, Europa suveranilor, victorioasă în sfîrșit în fața Franței, intenționează să treacă la o restaurare a vechiului regim. Dar răsturnarea din perioada revoluționară a fost prea puternică pentru a permite o restaurare pur și simplu. Războaiele napoleoniene După Tratatul de la Amiens (martie 1802), Bonaparte pune capăt Revoluției iar Franța cunoaște o perioadă de pace, pentru prima oară după zece ani. Totuși, nici peste un an, chiar înainte de încoronarea imperială, războiul izbucnește din nou și va durapînă la
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]