430 matches
-
de la chiloți și șosete până la șube siberiene, blugi, tricouri, costume pentru tot felul de ocazii, pături, saci de dormit, corturi și echipamente complete pentru excursii pe munte, conservăraie, gemuri și dulcețuri de toate neamurile și tot felul de biscuiți și napolitane, ciocolate și bomboane în ambalaje multicolore, nemaiântâlnite pe aici, baxuri de sucuri și fructe exotice, jucării și jocuri pentru copii de toate vârstele, caiete, cărți, truse de creioane și pixuri, pensule și tuburi de vopsele pentru pictură, mingi, rachete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ceva în contul plății: un rest, un mizilic acolo, care contează însă enorm. O banană și-o bomboană, deh, aproape seară de seară, ea se întoarce acasă încărcată ca o albină, cu sânul și buzunarele pline de biscuiți și de napolitane, bomboane, sticle de suc, gume de mestecat... Uneori aduce și bani, dragostea mea, ai grijă să nu te prindă, cum te freci de bărbați în înghesuială și-i pipăi, s-ar zice totuși că nu te riști prea tare... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tău. Idei, proiecte neterminate, idealuri din copilărie, toate zac îngropate sub povara zilelor și a slăbiciunii de a te lăsa copleșit de viață. În anumite momente însă, când, ca prin minune, îți simți din nou inima ușoară ca hârtia de napolitană care se învârte nebună pe buza vântului, te repezi înapoi, plin de încredere, să le regăsești și să le împingi cumva mai departe, recunoscând că ele sunt drumul tău adevărat. După vreo câteva săptămâni de școală - în care m-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu o sfoară de doi metri, la al cărei capăt se afla un cârlig de măcelărie cu care agățam băieți - la propriu. Îi agățam, le spuneam poezii, iar pe unii îi sărutam. Poezia mă făcea fericită ca o hârtie de napolitană care zboară nestingherită pe străzile Bucureștiului, ca perechile de adidași rupți agățați de firele de telegraf din Bronx sau ca un șirag de mărgele lucioase și colorate prinse într- un copac din New orleans. N-am apucat însă cu adevărat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pământ. Aduse jos pielea de zebră a lui Jimmy Zizmo și o prinse pe perete. În fața chiuvetei construi un băruleț din deșeuri de cherestea și Îl acoperi cu plăci de gresie desperecheate: arabescuri În alb și albastru, table de șah napolitane, dragoni roșii heraldici și ceramică Pewabic locală, de culoarea pământului. În loc de mese, puse În picioare tamburi de cablu și Îi acoperi cu pânză. Deasupra capului Întinse cearșafuri În formă de cort, ca să ascundă țevile. Închirie de la vechile cunoștințe din afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ea i le-a arătat, obișnuite într-un mediu urban, dar care nu erau cunoscute în mediul lui țărănesc de acasă..." Ca de obicei, cei de la masă n-au intrat în joc, se uitau pe undeva prin tavan, ronțăiau o napolitană... După câteva clipe însă, pe neașteptate (căci nu scosese o vorbă până atunci de la-nceputul mesei), Dubravka a rupt tăcerea pe tonul ei ușor visător, ușor afectat, făcând ca toți să se-ntoarcă brusc către ea: "Am cunoscut o dată un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (acum el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să spun că unul dintre noi scoate din buzunar o napolitană și-o împărțim, aș minți, am plecat din curtea școlii ținându-ne de gât, vorbind despre o tipă de la J care umbla cu un negru. Apoi, tabăra de la Breaza a avut cam tot ce-ar fi putut avea o tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
chipul acesta: - Asta e Georgeta, fată faină! Într-adevăr, Georgeta merita toate elogiile. Era plină la trup și la față până la marginea de unde ar fi devenit obeză, fără să pară totuși. Părul negru era creț și înfoiat ca al unei napolitane. Două mari gropițe în obraz păreau artificiale. Ceea ce uimea și colabora în chip armonios cu plasticitatea trupească era o finețe de marmură a incarnatului. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. Mâinile erau lucii ca sideful
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Eu nu zic să ne faceți un filtru exact ca ăsta; poate arăta și ca un ciorap de damă, dar să filtreze. Mihai e obosit și flămînd, spatele îl săgetează dureros cînd se mișcă, burta îi e balonată, din cauza unei napolitane mîncate la chioșcul din fața combinatului, așa că nu-și dorește decît să termine odată și să plece acasă. Îl convinge pe inginerul Tibor să încheie o minută, în care consemnează ce a văzut și precizează că la Valea Brîndușelor nu produc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vrea totuși să înțeleg de ce viața mi-a luat copilul. Vreau să cred că ochii pe care i-am văzut erau ai copilului meu. Și mâine am să mai mor o dată ca să-i văd. Alexandra Suciu Ras Am mușcat din napolitană și mi-au fugit ochii. Gura a zis ceva plin de napolitană, iar răspunsul ei a fost că sunt extraordinar. La modul ăla ironic, știi. Dar nu de la asta mi s-a tras. Tovarășul Meu Cel Mai Bun Trei, cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cred că ochii pe care i-am văzut erau ai copilului meu. Și mâine am să mai mor o dată ca să-i văd. Alexandra Suciu Ras Am mușcat din napolitană și mi-au fugit ochii. Gura a zis ceva plin de napolitană, iar răspunsul ei a fost că sunt extraordinar. La modul ăla ironic, știi. Dar nu de la asta mi s-a tras. Tovarășul Meu Cel Mai Bun Trei, cu care întâmplarea a făcut să mă vântur la ora aia prin Romană
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
strigă peste umăr: — Gary, Gary, vino să vezi cine e! Un bărbat supraponderal Într-o uniformă care Îi venea prost Își scoase capul rotund din spatele geamului cu oglindă. — Ce? Avea o cană mare de ceai Într-o mână și o napolitană cu caramel Tunnocks Tasty În celaltă. — Uite! spuse cel cu mustață, arătând cu degetul spre Logan. E chiar el. Logan zâmbi nesigur. Cine naiba erau ăștia? Și apoi Îi căzu fisa... — Eric! Nu te-am recunoscut... Logan se holbă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ca un babalâc. Eric Își trecu mâna peste șuvițele tot mai subțiri și ridică din umeri. — E un semn de virilitate! Oricum, uite-te la tine. Gary cel Mare Îi surâse lui Logan, În timp ce firmituri de ciocolată Îi cădeau din napolitana cu caramel direct pe uniforma de culoare neagră ca niște firișoare de mătreță. — Comisarul McRae, Înviat din morți! Eric dădu din cap. — Înviat din morți. Gary cel Mare luă o sorbitură de ceai. — Ești ca și cetățeanul ăla care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
della Francesca! Înnoptam în hoteluri pentru tineret și în mânăstiri, sub măslini și prin vii, uneori chiar și pe bănci, prin parcări. Oriunde aveam acces la o mensa popolare, mâncam mâncăruri ieftine din spaghete, supe grase de pâine și trippa napolitane, precum și, pentru prima oară, o mâncare de măruntaie pentru săraci, gătită din cel de-al patrulea stomac al vacii care, bine răzuit și spălat temeinic, seamănă cu o bucată de frotir. Această mâncare am servit-o mai târziu tot mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unt, parizer și hăinuțe noi. După aceea, am adormit și am visat un vis frumos, cum că eram într-un oraș unde oamenii nu se temeau unii de alții, unde se vindeau mulți covrigi și franzele fără număr, dar și napolitane, plăcințele și bomboanele pe săturate, la fel și fructe de toate felurile. Dar tu, soră-mea, să nu spui la nimeni despre ce ți-am ciripit eu ție, deoarece acestea sunt mari secrete de familie, după cum m-a atenționat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Este neagră precum ferestrele casei mari a lui David, casa din parc care este acum goală și din care a dispărut toată viața. Apa începe să se miște și spală lemnul debarcaderului ca o membrană subțire, ca o foaie de napolitană. Stau lungit pe spate și apa îi este absorbită de haină. Stau lungit pe spate și privesc în sus unde totul e la fel de negru ca în jurul meu. Cînd se vor reîntoarce avioanele din est, mîine, obosiții oameni ai aerului vor
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Îi dădea un Bălcescu nou-nouț. O sută de lei reprezenta, În mintea Mașei, o sumă de-a dreptul fabuloasă. Cu o sută de lei nici nu știai ce să-ți cumperi. Mașa Își umpluse ghizdanul cu tot felul de biscuiți, napolitane și bomboane. Le ronțăia seara, Înainte de culcare, cu plapuma trasă peste cap, ca să n-o vadă nici bunica, nici șoriceii ce săpaseră adevărate galerii sub patul ei. Își cumpărase din oraș și un stilou. Un astfel de instrument de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pierdut prin canioane. Descălecam, intram într-un saloon... Mă cunoșteau toți : eu le citeam cu glas tare titlurile filmelor, le explicam când nu înțelegeau câte ceva. Ei îmi plăteau biletul de intrare. În pauze, mă răsfățau, îmi cumpărau bomboane, ciocolată, caramele, napolitane, vișine cu rom... Mă socoteau de al lor, într-o fraternitate amplă și senină. Ca și ei, țineam totdeauna cu fata. (Vai, ce-o iubeam, de fiecare dată...) * Charlotte Mottinger, de 33 de ani, a fost ținu tă în captivitate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bun început și nu le voi sugera că n-am de gând să port un șorț imaginar. Barney, un mascul relativ neevoluat, a afișat la început o oarecare supărare, deoarece nu făceam minuni ca el să găsească mereu în bufet napolitane învelite în ciocolată cu migdale, dar s-a liniștit când a văzut că nu am de gând să mișc un deget decât pentru a-mi îndeplini sarcinile de designer pentru care am fost angajată. Așadar, a cerut să se revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cantina săracilor, pentru a putea avea mai mult timp pentru scris. A aflat de una care se află chiar În cartierul În care cerșește. Cine știe-poate va avea noroc. Mâna Întinsă mai primește: o bancnotă de 1leu, o chiflă, o napolitană, o monedă de 0,5 lei, o brânzoaică și altă bancnotă de 1 leu. O portocală rostogolită În mâna lui de mâna unei tinere zâmbitoare, probabil studentă la arhitectură, după teul uriaș pe care-l poartă cu sine, Încheie timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fapt, același lucru, a spus Chaquie. —Ba nu sunt, a insistat Eamonn cel gras. Sunt foarte diferite. Batonul Lion are în el alune, pe când Picnic e plin cu stafide. La suprafață sunt la fel fiindcă amândouă sunt pe bază de napolitană. —Bine, a conchis Chaquie. Eamonn a rânjit. — Dacă e cineva pe lume care să știe sigur, atunci ăla ești tu. Eamonn și-a dat semeț capul pe spate, în timp ce fălcile îi tremurau de parc-ar fi fost din jeleu. Sugestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când părăsise cabinetul, cu rețeta de linctus simplex strânsă între degete, recepționera vetustă, îmbrobodită în alb ca o măicuță, dar cu fața ofilită și ochii iscoditori ai unei procuroare napolitane, o privi pe Carol ca și cum era singura responsabilă pentru mirosurile fetide din încăpere. Evident, Carol nu se mai întorsese. Dar îl trimisese pe Dan. Asta după ce lipsise de acasă treizeci și șase de ore. Ascultându-și mai degrabă instinctele decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
celălalt. Urmase un cor de „nu!“. Naomi se ridicase și pornise clătinându-se prin bucătăria mică spre toaletă. Își alese una dintre boxele miniaturale, ale căror uși ar fi ajuns cam la gâtul unui vițel, îngenunche și vărsă recunoscătoare oul, napolitanele, cerealele Special K și ceaiul în toaleta minusculă. Rămase acolo o vreme, privind la amestecul acela ca și cum, înainte de a-l încredința rețelei de canalizare recent privatizate, stomacul și glandele ei salivare voiau să creeze și să recreeze o imagine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în fața unei instanțe! Melania... Încep să cred că face parte din specia invincibililor." ― Ascultați-mă pe mine! surâse inginerul. O urgisiți de pomană pe biata bătrână. CAPITOLUL XII PLEDOARIE PENTRU INOCENȚĂ ― Să-ți fie de bine, Mirciulică! Nu, dragul meu, napolitanele le mâncăm în odaie. Mai discutăm, mai gustăm! N-am găsit jeleuri, degeaba de uiți așa urât. Mi-e teamă că ai deprins obiceiuri extrem de necuviincioase. Eu una am învățat că trebuie să spui mulțumesc pentru masă și să te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le scoate cu greu de acolo. CÎnd se ridică asudat și abia respirînd, dă cu ochii de doamna E. care a Împietrit În ușa depozitului. „Un servitor, atît reușește să rostească, m-am măritat cu un servitor!“ Întind mîna spre napolitanele cu cremă de lămîie „Gigel“ - Colorat artificial. Aromat sintetic. Delicioase. Mestec ca o capră și aștept o frază genială. Mă dedau rău desfrîului. Îmi neglijez obligațiile. Nu mă duc la servici. Mint că am fost la policlinică. Nu gătesc. Mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]