617 matches
-
formelor sociale trebuie să abordeze o relație cu politica cu petrecerea timpului liber și cu ideologia întrucât logica particulară rămâne sub sistemul economic. Cu toate că trupul este ținut sub observație din mai multe perspective: iubirea de sine însuși, care duce la narcisism; iubirea multiplă de Celălalt, descoperit ca oglindă, care duce la donjuanism; gestul sportiv important rămâne acel simbolic: două persoane sportive, coechipieri și adversari, care se cunosc înainte, se simt mai aproape unele de altele. Dacă originile sportului pot fi căutate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
și spiritualitate, există riscul ca religiozitatea trăită de penitent să nu aibă calitatea de a fi matură, ci imatură, influențând negativ procesul dialogic cu preotul-confesor. Un astfel de penitent se distinge net de cel matur prin prezența unor forme de narcisism, egoism sau idealism. Nu este vorba de un anumit tip de personalitate, ci doar de un mod imatur în care s-a structurat religiozitatea sa și de o manieră de a se raporta la Dumnezeu marcată de carențe și dificultăți
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
determină modalități deficitare de relaționare cu sine, cu ceilalți și cu Dumnezeu, dezvăluind anumite mecanisme de apărare. Ele sunt recunoscute și clasificate de cercetarea psihologică după sindromul principal pe care îl prezintă persoana în cauză: anxietatea, depresia, paranoia, isteria, obsesia, narcisismul, dependența afectivă, agresivitatea pasivă, schizoidia și altele. Având un astfel de accent, sau tulburare, un asemenea penitent trăiește o relație eronată cu Dumnezeu. Acest fapt se manifestă atât în viața sa de zi cu zi, cât și ambientul sacramental al
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în inflația fluvială a dejec țiilor partinice. Distincția între magnetismul incisiv, cople șitor, al gazetarului, și grozăvia comportamentală cu care această energie formidabilă s-a compromis irepresibil, într-o fatalitate dictată în egală măsură de perversiunea istoriei și de maniacalul narcisism al persoanei. De voința insația bilă de putere - pe cât de grotescă, pe atâta de de vas tatoare - a omului Păunescu, dar și de catastrofala invo luție a ceaușis mului de la august ’68 la decembrie ’89. Dar cum să faci în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Din păcate, operația de discreditare a lui Narcis a reușit. Rezultatul? După ce ți-l imaginezi admirîndu-se în apă, topit de dragoste pentru propriul chip, nu-ți mai arde să te uiți în oglindă. Te ferești să nu fii acuzat de narcisism. Subiectivitatea devine un motiv de jenă, iar cunoașterea de sine, recomandată de înțelepții antici, ți se pare o capcană. Ai vrea să renunți să mai afli cine ești, încercînd să fii, cu orice preț, "obiectiv". Eu v-aș propune, însă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bubuie; peste tot în jurul lui, oamenii trudeau ca să facă alți oameni. N-ar fi suportat să se uite la ceva mai complicat decât spuma din berea sa. — Ideea că aș putea să-l ajut a fost un simplu act de narcisism, la origini. Pot eu să fac mai mult decât să-i dau o armă chimică - „Na, ia d-aci și hai să ținem pumnii strânși și să sperăm că totul se va termina cu bine“? Ea îi mângâie încheieturile degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
periclitat de către acele forțe necinstite ale societății globale care ar putea exploata națiunile sărace, așa cum procedează astăzi. Aceste forțe parșive, dictatori și teroriști își vor ridica din nou glasurile împotriva globalizării, pe care o vor privi ca noul simbol al narcisismului țărilor bogate. Aceasta este o contradicție a timpurilor care vor veni. Timpul s-a scurs Dacă veți examina istoricul sprijinului global acordat țărilor în curs de dezvoltare, rezultatele sunt un soi de mozaic. Agenții internaționale, cum ar fi Banca Mondială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
zi cutiile În care Îmi păstrez documentația, o mie și unul de martori ai slăbiciunilor mele, ai naivităților mele, ai eșecurilor mele. Probabil că sînt cam țicnit dacă le-am păstrat pe toate. Aproape niciodată din plăcere și rareori din narcisism am decis să nu arunc nici măcar o scrisoare, o fotografie, o factură sau caietele În care am Încercat În mai multe rînduri să țin un jurnal intim. Mă convingeam pe mine Însumi că Într-o bună zi această materie primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu ideea. Nu eram fiul lui Casanova și nici al lui D.H. Lawrence, niște oameni cu un profil nevrotic mai Înspăimîntător decît cel al tatei. N-aș fi suportat să am un alt tată decît cel pe care-l aveam. Narcisismul meu l-a integrat persoanei mele și, dacă aș Întocmi o listă cu oameni interesanți, sînt sigur că aș prefera să-i am ca prieteni, chiar și pe Johann Sebastian Bach care, la prima vedere, a fost probabil un tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
reviste lucioase la modă și, de obicei, sunt purtate de modele cu fețe bărboase, cu mutre de băieți duri sau chiar de violatori care n‑au nimic de făcut - dar absolut nimic - decât să se lase văzuți În toată gloria narcisismului lor Împuțit. Nici nu te poți gândi cum ar arăta asemenea sacou pe un om inteligent și lipsit de grație. Cu pieptul bulbucat sau cu rulouri de grăsime În talie. L‑am sfătuit pe Ravelstein să cumpere sacoul Lanvin. Prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la acuta reflexie a lui Dietrich Bonhoeffer, se poate spune că «rodnicia întru credință» nu se identifică cu rodnicia religioasă. În religio mereu izvorăsc elemente păgâne, precum câștigul ori victimizarea prin ispășirea vicară, care lasă să se întrevadă veninul unui narcisism mascat, însă nu mai puțin dăunător. Fragmentul din Faptele Apostolilor continuă: « Iar el, ridicându-se, s-a dus. Și iată un bărbat etiopian» (Fap 8,27). Un etiopian care nu numai că vine de departe, ci este și o persoană
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
însoțită de harul unei robuste conștientizări a harului. Profeția călită este rodul unei traversări necesare - precum aceea experimentată de Ilie de la muntele Carmelului spre teofania Horebului - de la dorința inițială de perfecțiune, la rădăcina căreia se cuibărește mereu o doză de narcisism și de eroism, spre hotărârea de a persevera în propria alegere, conștienți fiind de propriile noastre limite și de nevoia de a accepta cu seninătate propria sărăcie. Toți sfinții au experimentat, într-un fel sau altul, această etapă. Și nu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
din sine pentru a pune bazele unui hore de părtășie mereu centrifugă și originală, întotdeauna deschisă față de lumea în care suntem chemați să ne dedicăm cu pasiune prin dăruirea propriei vieți. Există o luptă fraternă zilnică împotriva individualismului și a narcisismului, care tind să încline persoanele spre egoism prin modalități depresive, spiritualmente vorbind, ori năzuiesc să le identifice cu atitudini eroice sau cu ipostaza de «funcționari» eficienți și imposibil de înlocuit. În hora comuniunii, însă, fiecare ar trebui, aproape zilnic, să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
conștientizare. Acest aspect comportă, pe mai departe, o maturizare permanentă care să educe individul să realizeze în mod constant valorile supreme ale dezvoltării sale, fără să regreseze la forme ambivalente de permisivitate superficială și mediocră, sau de omnipotență și de narcisism rigid. Nu se poate, deci, vorbi de vocație la fericire nici de consacrați „fericiți în mod natural”, dacă nu se îndeplinește această misiune de disponibilitate continuă pentru a deveni epifania și transparența Celui care cheamă persoana să împartă lumina adevăratei
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
este o înduioșare, un patetic al incurabilului. Sânt atâți oameni pe care îi separă de moarte doar nostalgia ei! În aceasta, moartea își creează din viață o oglindă pentru a se putea admira. Poezia nu-i decât instrumentul unui funebru narcisism. Atât animalele, cât și plantele sânt triste, dar ele n-au descoperit tristețea ca un procedeu de cunoaștere. Numai în măsura în care omul îl folosește încetează a fi natură. Privind în jurul nostru, cine nu observă c-am acordat prietenia la plante, animale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
femeie nu poți avea decât un cult, chiar misogin fiind. Și apoi, adorația are un prestigiu mai înalt cu cât nu se aplică unei valori intrinseci. Nu adori femeia, ci ceea ce ești prin ea. Un cult necesar pentru a evita narcisismul. După femei alergi din frică de singurătate și rămâi cu ele dintr-o sete egală acelei frici. Căci mai mult decât în orice, în iubire ești putred de tine însuți. Sexualitatea-i o operație în care ești, rând pe rând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Din contra, pentru ea oamenii au tendințe antisociale care se opun acestei reuniri. Pentru a stabili o legătură socială durabilă, orice grup și orice mulțime va trebui mai întîi să le învingă. Două ar fi aceste tendințe antisociale: Mai întîi narcisismul, atașamentul față de sine, iubirea exclusivă pentru propriul său corp și propriul său eu. El face individul impermeabil la dorințele celorlalți și intolerant față de ceea ce nu este propriul său eu. Cum l-am putea interpreta? Individul își păstrează pentru sine libidoul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ia vechii greci îi gratificau pe ne-eleni cu gloriosul nume de barbari. Pe de o parte, orgoliul deșănțat, patriotismul local, iar pe de cealaltă parte rasismul, ostilitatea față de străini, prejudecățile de clasă, iată care sînt fructele otrăvitoare ale arborelui narcisismului. Astfel de roade, cu gust de aversiune și dispreț, ne împiedică să înnodăm legături sociale. Dacă iubim în mod exclusivist, nu putem decît să respingem tot ceea ce este diferit. "Așa se explică aversiunea galilor față de germani, a arienilor față de semiți
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la satisfacerea lor imediată poate reduce amploarea fluctuațiilor. Pornind de aici, indivizii vor putea fi incitați să constituie o mulțime durabilă, ce are la bază o organizare și un ideal superior. Aceasta ar fi concluzia logică a acestor observații. III Narcisismul și satisfacerea directă a pulsiunilor sînt două piedici majore în calea nașterii unei colectivități demne de acest nume. Haideți să încercăm să înțelegem cum pot fi ele depășite. Să începem cu prima. Pentru aceasta, să ne întoarcem puțin la natura
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
al iubirii pentru care nucleul sexual reprezintă doar o primă schiță. Dorința de a se uni cu celălalt, libidoul erotic așadar, o dată trezit, învinge libidoul narcisiac. Și aici, ca și-n orice alte circumstanțe, iubirea permite indivizilor să ocolească obstacolul narcisismului, să înlăture tendințele antisociale, egoiste: Prin adăugirea elementelor erotice, scrie Freud, tendințele egoiste se transformă în tendințe sociale. Nu ne ia prea multă vreme ca să constatăm că a fi iubit constituie un avantaj în favoarea căruia putem și trebuie să sacrificăm
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
liderul este o persoană care nu iubește și, la limită, nu poate iubi decît o singură ființă: pe sine însuși. De aceea probabil are o încredere exclusivă în capacitățile și ideile sale, de aici sentimentul său de superioritate. La el, narcisismul se menține nezdruncinat în mijlocul celor mai cumplite dificultăți. Marea iubire de sine îi permite să se lipsească de iubirea pentru ceilalți, fapt cît se poate de evident. Ceea ce scria Freud despre conducătorul mulțimilor arhaice e valabil pentru conducătorul în genere
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau iritarea, într-un răspuns zdrobitor"393. Știm, sau cel puțin credem că știm de ce refuza Tito orice comuniune afectivă, orice reciprocitate a sentimentelor, neasumîndu-și riscul de a-i vedea pe ceilalți apropiindu-se de el. Așa cerea propriul lui narcisism. Și apoi, cum să se situeze la nivelul lor, cum să îi iubească? Pentru că nu era în stare să se iubească decît pe sine. Bariera aceasta nu are nimic extraordinar. Ne lovim de ea ori de cîte ori avem de-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a iubi dreptatea și egalitatea, poporul nu are nevoie de cine știe ce virtute, îi e suficient să se iubească pe sine!" Toți conducătorii simbolizează acest paradox al prezenței unui individ antisocial în vîrful piramidei sociale. Căci aceia care nu au îndeajuns narcisism, nu au nici putere. V Toate aceste remarci nu fac decît să completeze ceea ce deja știam despre psihologia maselor: conducătorul este cheia de boltă a mulțimilor artificiale. Membrii acestora din urmă manifestă, față de el, atitudinea unor îndrăgostiți. După Freud, în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
însăși natura libidoului, care are cu adevărat acest caracter de reciprocitate: "Chiar și astăzi indivizii care alcătuiesc o mulțime trebuie să știe că liderul însuși nu are nevoie să iubească pe nimeni, că e dăruit cu o natură de stăpîn, narcisismul lui este absolut, dar este plin de siguranță de sine și mai ales e o fire independentă. Știm că iubirea e o piedică în calea narcisismului și nu ne va fi greu să arătăm că prin această acțiune ea contribuie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
are nevoie să iubească pe nimeni, că e dăruit cu o natură de stăpîn, narcisismul lui este absolut, dar este plin de siguranță de sine și mai ales e o fire independentă. Știm că iubirea e o piedică în calea narcisismului și nu ne va fi greu să arătăm că prin această acțiune ea contribuie la progresul civilizației"395. Natura în același timp duală și singulară a libidoiului, adică a iubirii, îi multiplică la nesfîrșit puterile. Într-o mulțime, indivizii sînt
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]