416 matches
-
aceleași dorințe ca mine nu există întru amăgirea mea? Sunt altceva decât un pumn de umbre create doar pentru a-și bate joc de mine și a mă înșela? Tot ce simt, văd și judec nu e cumva o himeră neîmpăcată cu realitatea? Nu scriu decât pentru umbra mea proiectată de lampă pe perete; ei trebuie să mă fac cunoscut. Pentru prima dată în această lume josnică, plină de sărăcie și mizerie, am crezut că o rază de soare mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să moară. Ei erau slabi, pierduți, bătuți, învinși. Întreab': Unde-i Cartago? - Urmă nu-i. D[ECEBAL] Taci, admirarea ta e o turbare, Nu sânt dator să cruț turbarea ta. Tu uiți cui îi vorbești... lui Decebal, Al Romei inamic neîmpăcat. Nu fă să uit ce eu respect în tine: Pe prinsul - nu... pe oaspetele meu. I[AROMIR] Nu-s prinsul tău... Căci pentru a mă prinde În luptă dreaptă ai fi trebuit Război ca să declari romanilor. Eu sânt amicul... sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la adânci bătrâneți, vine căința... Învățătura înseamnă luminarea creierului și a sufletului... Costăchel s-a oprit din vorbire. Simțea un nod în gât. Durerea neîmplinirii sale ieșise tocmai acum, ca un lotru la drumul mare, să bântuiască prin sufletul lui neîmpăcat... Din gândurile care-l cuprinseseră ca o ceață l-au trezit bătăile din palme și vorbele izbucnite din mulțime: Așa-i! Așa-i!... Fruntea grea de ani a lui badea Costache s-a plecat involuntar și ochii au fixat un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
articole săptămânale. A consemnat pentru dumneavoastră, da, s-ar fi cuvenit de-acum să se întrebe pentru cine. Voluptatea și viciul se derulau parcă în virtutea unei inerții rele, invocând parcă osteneala și dezamăgirea cruntă a maestrului Vergilius, acel poet nevricos, neîmpăcat cu lumea, despre care toți credeau de-acum că ar fi murit de inimă rea. Duhurile rele, Rafaele, ar fi dat să-ți mănânce și ție inima. Te optinteai din răsputeri să le alungi când tocmai plecaseși de la Elenuța ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru femei, pentru că geniile intelectuale, suprema debrutalizare a vieții, fiind punctele luminoase în care materia capătă în sfârșit deplină conștiință de ea însăși, natura a avut grijă să nu le întindă acea cursă numită amor, care este dușmanul cel mai neîmpăcat al liberei dezvoltări a inteligenței pure. Femeile, la rândul lor, nu simt nici ele nimic pentru aceste ființe abstracte. Limba română are neprețuitul avantaj de a poseda cuvintele iubire și amor pentru două lucruri cu totul deosebite, denumite în alte
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ANTIGIULEȘTINA era ceva mai transparent însă, și un MOARTE ȚIGANILOR scris chiar dedesubt decripta mesajul. Giuleștenii, prin urmare, erau identificați cu țiganii și cu echipa Rapid. Galeriile altor echipe, probabil mai pure rasial și mândre de asta, declarau un război neîmpăcat 282 în același timp unei echipe și unei etnii. Cuvântul "moarte" alternează monoton în aceste sloganuri cu cuvântul "muie". Unul reprezintă ura, celălalt disprețul. Primul identifică o echipă cu o entitate demnă de dragoste sau de ură necondiționată (CÎINE PÎNĂ
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
chipurile îngrozite și neputincioase ale cetățenilor mei șoimi, am simțit cum prin vinele mele se scurge ceva din încrâncenarea răzeșilor conduși de Ștefan (sau de Mihai Viteazul?) care au dat piept cu nemții la Oituz și Posada. Cu o ură neîmpăcată mi-am șoptit atunci în barbă „pe aici nu se trece!“. Și tot atunci, un impuls năvalnic, o inimă ce palpită, un braț de fier și o mână oțelită m-au făcut să-l îmbrâncesc. Și, ca prin vis, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un oraș mare. „Teroarea și tortura erau domeniile altor ramuri ale poliției germane“, scria Westlake. „Domeniul lui Werner Noth era ceea ce în orice oraș mare se consideră a fi păstrarea legii și a ordinii. Polițiștii conduși de el erau dușmanii neîmpăcați ai bețivilor, hoților, criminalilor, ai celor ce săvârșeau violuri, jafuri, ai escrocilor, prostituatelor și ai altora care tulburau liniștea. Ei făceau de asemenea tot ce puteau pentru a asigura fluența traficului din oraș. Principala vină a lui Noth, spunea Westlake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cealaltă, Vodă declară că, recunoscând deosebita bunăvoință și favoarea prietenoasă și încrezătoare pe care regele au avut-o pururea și necontenit pentru el, de când se cunoscură întîi și întîi, și având considerație recunoscătoare pentru apărarea și ajutorul contra turcilor, acestor neîmpăcați vrăjmași ai Valachiei, el se cunoaște dator de-a păzi fără înfrîngere purtarea însemnată mai jos și aceasta din libera lui voință și din propriu impuls, nesilit de nimenea și neviclenit, ci din contra printr-o făgăduință dată sub solemnă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu a pătruns. Spiritul încă mai este aici aproape de inerția materiei, pe care o trăiește ca euforie a continuității și ca apologie a oricărui "înăuntru". Și cum ar putea ratatul să nu fie un nefericit, din moment ce el este un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a "realizării esenței", el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Glorie, Horațiu nu va pieri întreg ! Piesa Ovidiu face și ea destule referiri la lucrările poetului latin exilat la Tomis. Personajele lui Alecsandri sunt împrumutate din poemele lui Ovidiu, fie că e vorba de gelosul și răuvoitorul Ibis, dușmanul de neîmpăcat al poetului - tratat cu condescendență de eroul piesei, acoperit de cele mai crunte blesteme în scrierea omonimă compusă de autorul latin -, fie că e pomenită grațioasa Perilla - fiica exilatului în lucrarea dramaturgului român, eleva lui în Tristele, III 7. Dincolo de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să pară urzită de Ovidiu, și apelează în acest scop la același Rutuba și la histrionul Pinax, cândva autor al unei tragedii fluierate de public, prin care spera să rivalizeze cu Euripide (II 3). Soțul Corinei îl urmărește cu dușmănie neîmpăcată pe seninul poet. Ovidiu e însă incapabil de adversitate împotriva cuiva : Eu nu cunosc ce-i ura cu infernalu-i chin/ Am numai oaspeți veseli și blânzi în al meu sân :/ Amor, prietenie, senin, compătimire,/ Tovarăși scumpi de cale ce duc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-l rup,/ Am vrut ca între oameni să-ncerc norocul mieu (II 4). Înfrântă, ea se întoarce la rolul de profeteasă și le anunță troienilor dezastrul iminent : Osânda vi-i aproape. Vă cer zeii cei morți./ Cei cari în adâncuri neîmpăcați pândesc,/ Vă cer și zeii cari în cer au năvălit [...] N-ajută nicio luptă și nicio rugăciune !/ Vai, vai întâia moarte acuma s-a rostit/ Vin toți după acela pe care-l soarbe marea (II 4). Strigătul ei este pentru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
văzut că s-a apropiat ziua plecării!" își zise dânsul, uitîndu-se la Petre. ― Trebuie să vie și de-acasă, don' locotenent, rosti soldatul cu încredere. ― Da... da... trebuie... acasă... îngînă Bologa, întorcîndu-se cu spatele, încet, obosit. Varga reveni mai târziu, neîmpăcat. Apostol tresări din mrejele gândurilor și zise blînd: ― Varga... nu știu ce am... Iartă-mă! Locotenentul se însenină imediat și se apropie cu mâna întinsă: ― Îmi pare rău, prietene dragă... Dar te-ai schimbat îngrozitor... Odinioară mă iubeai, ne înțelegeam... ― Odinioară! oftă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că întrebarea aceasta, sub altă formă, și mai cu seamă ceea ce se ascundea în dosul ei, i-a încolțit în minte din clipa când a zărit în gară, ieri, pe Ilona. I se clătina sufletul ca în bătaia unor vânturi neîmpăcate și în suflet i se răscoleau alte întrebări, mereu altele. Ieși în ulicioara gării și se pomeni deodată cu Ilona... În secunda când o văzu, gândurile i se risipiră, ca alungate de o putere irezistibilă, și în inimă îi rămase
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în sistemul sangin. Gemetele se întrerupeau. Visătorul se calma și se lăsa moale în interiorul chesonului. Va mai trece un anumit timp până la revenirea coșmarului. Lângă ea, ființa sangunară reacționa la aceste răbufniri instinctuale prin mici mișcări convulsive, parcă sub influența neîmpăcatei sale vecine. Apoi se relaxa la rândul său și visa creaturi cu sânge cald, cu plăcerea companiei propriei specii și speranța de a o regăsi într-o bună zi. Știa că se vor trezi împreună odată, ori niciodată. Această ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
unul frecventabil pentru democrațiile occidentale. Discursul împarte evenimentele, personalitățile în două tabere, prieteni sau dușmani. Pentru că a început în timpul războiului, nu era greu de identificat dușmanul: Germania prin reprezentanții momentului. Dușmanul este al poporului român, care îi poartă o ură neîmpăcată. Încă din primul număr aflăm aceasta: "Poporul român poartă o ură neîmpăcată nemților și ungurilor fasciști." (Scânteia, 1944, nr. 1) Odată stabilit acest lucru, erau identificați acești dușmani ai poporului. Aceștia erau identificați peste tot: în universități, în tipografii, în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
prieteni sau dușmani. Pentru că a început în timpul războiului, nu era greu de identificat dușmanul: Germania prin reprezentanții momentului. Dușmanul este al poporului român, care îi poartă o ură neîmpăcată. Încă din primul număr aflăm aceasta: "Poporul român poartă o ură neîmpăcată nemților și ungurilor fasciști." (Scânteia, 1944, nr. 1) Odată stabilit acest lucru, erau identificați acești dușmani ai poporului. Aceștia erau identificați peste tot: în universități, în tipografii, în uzine, în armată. Spicuim din articole: "Acțiunea de demascare și de lichidare
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
se bazeze ori să apeleze la un prinț aflat pe linie moartă și care ar putea crea complicații cu pretențiile sale atunci cînd scopul practic al fasciei era aducerea pe tron a lui Caraiman. La prima vedere părea chiar de neîmpăcat colaborarea cu Basarab Cantacuzino și aducerea lui Caraiman. Să pui lupul de pază la mioare, nu altceva! Punctul slab al argumentației era recepția oferită de Cantacuzino delegației italiene, unde au fost invitați mai toți capii fasciei. Dar dacă luai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în același stil. Până la urmă a încercat să smulgă o promisiune că totuși se va scrie un articol "ca lumea", dar nu i-a promis nimeni nimic. În sfârșit a plecat, nu furios, fiindcă furia lui era mică, ci otrăvit, neîmpăcat. Ne-am dus la frații Rochus din apropiere, am cerut bere, salam, pâine și "mult muștar", am râs de poetul care ne amenințase că ne trage palme, l-am trimis la origine și am hotărât să-l ignorăm mai departe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a pus la un loc, în mine, și deșertul și setea. Nu puteam să fiu alături de alții fără să fiu singur și nu puteam să fiu singur fără să am nevoie de alții. Cum se puteau împăca două lucruri de neîmpăcat? Era ca și cum ai vrea să logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nedescriptibilă, șezură pe o sofa de postav roșu cu ciucuri albi de Veneția [...]". Pe cât de mult își iubește părintele fata, pe atât de mult îl urăște pe Dinu Păturică. De ce oare? Mândra ne mărturisește, cu sfâșietoare candoare, că "ura cea neîmpăcată" pe care o nutrește față de postelnic îi vine "mai mult din prevedere". Ne amintim, firește, ce ne învață imbatabila zestre paremiologică autohtonă, anume că "prevederea este mama înțelepciunii". Abia acum înțelegem că aluziile lui Filimon sunt cu bătaie lungă: fata
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Patrulele germane l-au prins cu documente plăsmuite, coborând din valea Buzăului, cu patruzeci și cinci de care, și cu tot atâtea poloboace pline cu vin, încărcate pentru pivnițele lui. Închis pentru contrabandă, aștepta să fie judecat. Părea cel mai neîmpăcat cu soarta. Ochii lui, ca două puncte de cărbune, îi jucau neastâmpărați, ori de câte ori nevasta îi aducea de mâncare. Atunci femeia îi strecura și un bilețel, ori îi șoptea ceva. Părea nemulțumit de veste, și de necaz, scrâșnea din dinți, mușcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fost exclus din partid pentru motivul (îl redau. aici așa cu l-am citit în Apelul pe care l-a făcut el către forurile superioare față de hotărârea de excludere) că s-a crezut el că e Alfa și Omega. E neîmpăcat. A citit enorm, și cu anii a căpătat, datorită acestor lecturi, un vocabular criptic și sumbru, în timp ce sufletul lui îl vezi parcă zbătîndu-se să iasă la lumină prin această platoșă de fier a ideilor. Abia deschide buzele, se uită drept
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
părinții mei care mi au marcat existența. Schisma lor beletristică, incongruența lor culinară și modul atât de diferit în care se raportau la lumea din afara pereților apartamentului nostru. Poate că și dispariția mea se leagă, în fond, de ei doi, neîmpăcați la căpătâiul celui de-al treilea copil, cartea, suferindă în memoria mamei și vinovată de exces de fantezie în forul interior al tatălui meu. Dar nu am ajuns încă aici. Cinstit ar fi să spun că de la tata l-am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]