3,927 matches
-
șomajului, bolile care apar pe fondul stresului, sentimentul profund de inutilitate și singurătate sunt și ele responsabile, anunțând ceea ce anticipa scriitorul Alvin Toffler în cartea sa „Spasmul economic” - o „prăbușire a civilizației industriale”, adăugând apoi că „șomajul, prețurile, bolile, alienarea, neîncrederea evoluează la proporții năucitoare.” Analistul politic Stelian Tănase remarca: „Sărăcia e un fenomen real, dar în spatele lui se ascunde altceva. Anume, stratificarea societății românești. [...] Societatea românească se așează în trepte și acesta e un semn de normalitate. Din păcate, distanța
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe români să le acorde politicienilor în sondaje atât de puțină încredere? Poate că nu sunt pe placul lor acești conducători ai destinului țării noastre în lume. Sărăcia afectează chiar și raporturile dintre oameni inducând o stare de nervozitate și neîncredere. Numărul divorțurilor vorbește de la sine. Nu e prea plăcut pentru cineva să fie sărac și să se simtă umilit ori să fie ofensat de atitudinea celor care iradiază de atâta bogăție. Cândva, La Bruyére spunea că: „Dintre toate jignirile, batjocura
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
puteau în același timp să reducă atracția socialismului și să-și câștige o loialitate și cointeresare mai mare din partea muncitorilor. În discursurile politice despre piețele și comerțul liber „se regăsește următorul mesaj: progresul piețelor libere reprezintă progresul democrației. [...] Dată fiind neîncrederea crescândă în guvern, este vorba de fapt de un mesaj constrângător și semnifică un adevăr important. Atât piețele, cât și politica se referă amândouă la guvernare, putere și distribuirea resurselor societății. De asemenea, este și un mesaj înșelător care maschează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
încât o acceptăm aproape fără a o pune la îndoială. Ea există pretutindeni în jurul nostru și joacă un rol negativ în formularea a aproape fiecărui aspect al politicii de stat. Ea mizează pe economii aflate în recesiune și pe o neîncredere justificată a opiniei publice față de un aparat guvernamental numeros, ca să-și construiască o bază electorală largă pentru programe cu consecințe cert nepopulare. Acum când „reminiscențele ideologilor marxiști au ieșit din scenă, apologeții acestei ideologii extremiste caută să închidă discuția, proclamând
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
secrete au descoperit că mesajele cifrate sunt primite de complotiști ascunse în paginile tipărite ale alfabetului nostru. Din acea clipă, a decretat embargo și confiscarea tuturor cărților occidentale de pe teritoriul său. Dotarea bibliotecii personale a consoartei sale a fost întreruptă. Neîncrederea ce-i stă în caracter - susținută, se pare, de indicii precise - îl împinge pe sultan să-și suspecteze propria soție de a fi de conivență cu revoluționarii. Dar neîndeplinirea faimoasei clauze din contractul de căsătorie ar fi dus la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care te persecută? Nu, încă de la început ai avut o premoniție că între ei există o relație... Gelozia, care până acum era un fel de joc cu tine însuți, te cuprinde fără scăpare. Și nu e numai gelozie: e bănuială, neîncredere, căci intuiești că nu poți fi sigur de nimeni și de nimic... Urmărirea cărții întrerupte, care îți transmitea o stare specială de surescitare, căci o făceai împreună cu Cititoarea, devine de fapt urmărirea Ludmilei, care îți scapă în această multiplicare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ales cînd de cele mai multe ori întîlnirea este, cum s-ar spune, "în interesul serviciului". Iar serviciul său, instituția în care credea mai mult decît în venirea zilei următoare, avea între regulile sale simple dar de neclintit și pe aceea a neîncrederii în nimeni. Era un principiu neformulat dar prezent în tot și în toate. Omul pe care îl admira cel mai mult și pe care îl văzuse cel mai puțin de cînd lucra acolo, Mihai Mihail, de fapt o singură dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de tablă o jumătate de măsură și, după cum îi tot arăta cu degetul, se vedea că era foarte încîntat de ceea ce spunea. Iar a doua oară a fost la fel de mulțumit cînd Leonard Bîlbîie l-a întrebat plin de uimire și neîncredere "de unde știi dumneata, dom'le adjutant, chestia asta cu suferința lui Pangratty?" Erau justificate uimirea și neîncrederea, deoarece dacă trebuia cineva să știe totul despre prinț acela era Bîlbîie și nu adjutantul. Radul Popianu trebuia să știe totul despre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
foarte încîntat de ceea ce spunea. Iar a doua oară a fost la fel de mulțumit cînd Leonard Bîlbîie l-a întrebat plin de uimire și neîncredere "de unde știi dumneata, dom'le adjutant, chestia asta cu suferința lui Pangratty?" Erau justificate uimirea și neîncrederea, deoarece dacă trebuia cineva să știe totul despre prinț acela era Bîlbîie și nu adjutantul. Radul Popianu trebuia să știe totul despre cei din Vladia, iar Bîlbîie numai despre prinț. I-a turnat în borcanul de muștar, și-a turnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poveștilor care circulă în cele mai diverse medii și care, deși sînt fantasticării, de necrezut, pentru o minte-sănătoasă, pînă la urmă tot reușesc să-ți strecoare în suflet ceva. O fărîmă de spaimă, un grăunte de îndoială, un fir de neîncredere în ceea ce te înconjoară, în ceea ce este lumea ta obișnuită. "Excelență, ceea ce spuneți este într-adevăr îngrijorător, există toate motivele să fiu de acord cu dumneavoastră. De altfel, și gazetele..." "Gazetele, gazetele pufni Cantacuzino gazetele sînt făcute să mintă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-și dea seama de ceea ce te interesează cu adevărat și mai ales nu trebuie să știe ce și cît știi tu. Cu figura sa bovină, dumnealui, prințul, era să-l dea în brînci. Îl privi pe stăpînul casei cu neîncredere, deși nu era așteptat, totuși Cantacuzino se opri din descrierea eșecului social și moral în care intrase Mihai Mihail, suspendîndu-și un gest care ar fi trebuit să fie nimicitor. Repetă doar "funcția, dar nu demnitatea". Oftă și adăugă "poftim, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Antichrist sub forma triunghiului sau a două triunghiuri dispuse cruciș: pe galoșii produși de fabrica «Triunghiul» din Riga, În monogramele stilizate ale Împărătesei, În crucea Legiunii de onoare“. Domnul Duchelle, instruit În tradiția Iluminismului, Îi va urmări pledoaria cu neîncredere, solicitându‑i dovezi pozitive: Carta Împărăției lui Antichrist era, fără Îndoială, o mistificare, asemeni celor lui Eduard Drimon sau Leo Teksil, care la vremea lor derutaseră Întreaga lume catolică. În timp ce neîncrezătorul discipol al pozitiviștilor Își exprima Îndoiala, părintele Serghei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Graves, cred că X (iar această prescurtare vexantă este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise originea misterioasă a Conspirației, care de două decenii tulburase spiritele, care semănase neîncrederea, ura și moartea, atunci el măcar Înlăturase amenințarea groaznică care s‑ar fi lăsat asupra celor pe care cartea Îi numea conspiratori. (Și aici Îi apăru În fața ochilor privirea Îngrozită a unei fetițe din Odessa. Cu capul ițit de după ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
parcursul serii. Bău, peste măsură, așa cum nu-i era în obicei. La apariția Rebecăi Schtac, el se repezi spre ea cu ochi sticloși, amețit de nenumăratele pahare cu vin pe care le golise. Își înecase în licoarea lui Bach gelozia, neîncrederea, neputința, spaima că nu știe cum să trăiască. Domnișoara Schtac pusese ochii pe el fără vreun motiv anume. Acest băiat cuminte, stângaci în relațiile cu femeile, îi stârnea orgoliul de la fame fatale. Îi suportă incoerența și duhoarea de alcool doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dimpotrivă, aventura lui s-a terminat. Când zbuciumul ei atinse cote maxime, una dintre colege năvăli în birou și-i aruncă dintr-o suflare: Luana, e adevărat? Rebeca Schtac a murit? Nu știu despre ce vorbești. Femeia o privi cu neîncredere dar doamna Noia afișa cea mai sinceră necunoștință. Dumnezeule, n-ai aflat? Rebeca Schtac e moartă iar bărbatul tău a fost arestat! Luana încremeni. Colega se agita îngrozitor, marcată de inimaginabilul eveniment. Nebunul ăla..., nu-mi amintesc numele, a așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fost chiar atât de șocată de siguranța lui Alexe, să fi fost absolut convinsă că prin labirintul tiparelor sale, ce duceau toate către un punct clar, NIMICUL, nu pot fi erori, ori poate existase și în ea un germen de neîncredere față din lumea din jur, un germene de superioară respingere ce găsise un loc deosebit de fertil în casa familiei Alexe și încolțise? Ea își răzbuna eșecurile de femeie timidă și mândră sau credea cu tot sufletul că afundându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fapt sunt niște biete larve osândite la uitare dinainte de a se fi născut. Pe urmă le dă drumul în lume, așa TREJI, cum sunt, îi lansează în viața de zi cu zi după ce le-a inoculat în conștiința lor ideea neîncrederii în sine, în sistemul de valori. Le servește la ceva soților Alexe această manevră? Poate doar îi amuză. Vor să vadă cum victimele lor se zbat cu ultimele forțe să le demonstreze contrariul, cum renunță apoi, renunță definitiv la ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
temelia în așa fel încât, la prima adiere de vânt, construcția să se prăbușească din senin. În ziua când ședea în fața Sidoniei, picior peste picior, pe scaun, pătrunsă de vorbele femeii pline de-o aleasă simțire maternă, în afara unei ușoare neîncrederi, insuflate cândva de Fana, fata se afla pe punctul de a se lăsa înșelată de fețele Sidoniei Trofin, să creadă că recunoaște în ea un suflet plin de sensibilități, chinuit de întrebări și atât de devotat copiilor săi încât zbuciumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-i ușureze răspunsul: O fi și ea obosită după o zi ca asta. E timpul să mergem pe la casele noastre, băiete. Mâine e luni, o să trebuiască să umblați după analize... Carmina a adormit greu, chinuită de acel sâmbure de neîncredere, pe care nu reușea să-l deslușească. Să fi fost doar vorbele soților Alexe, care-l caracterizaseră pe Ovidiu drept lichea sictirită, vorbe imprecise și ele, să fi fost reală temerea că între mamă și fiu exista o complicitate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mutări ce ar fi fără îndoială greșite lăsându-mă, prin eliminare, să-mi găsesc singură mutarea cea bună. Soacră-mea ne aduce dulceață de zmeură și apă rece, nu stă lângă noi, după atâta timp încă nu i-am tocit neîncrederea. Îmi trimite acasă plăcinte sau cozonac, unt, brânzeturi, prin vreo femeie care are drum spre gară, dar niciodată nu am văzut-o degajată la chip în prezența mea, ea își arogă dreptul de a fi reticentă. Cu socrul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o oarecare constanță în ritmul întâlnirilor lor, ea avusese sentimentul că-l stăpânește, că-i înțelege fiecare reacție, că-i simte venirea și că-l poate chema cu gândul și totul era suportabil, chiar și absența lui și nervozitățile și neîncrederea lui și interogatoriile la care o supunea. Voia să fie femeie, pregătirile minuțioase pe care le făcea în timp ce-l aștepta nu i se păreau umilitoare, nu găsea neplăcut să-și pună frunze de busuioc în sutien ca să-și parfumeze sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un fragment de jurnal. Cea mai mare parte a jurnalului se referă la Diana. Tăcu o clipă, țuguindu-și buzele. — Mai să fie! spuse încetișor Șam. Când am auzit știrile, prima mea reacție a fost un amestec de uimire și neîncredere, le povești Fanny. Apoi mi-am adus aminte de fragmentul de jurnal. M-am gandit la oamenii care vor auzi știrea despre moartea Dianei chiar când se vor trezi, iar mai tarziu vor deschide ziarul și vor citi remarcile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Se va schimba țevile deteriorate. Propunere colectivă. Construirea unui bloc nou În locul celui existent actualmente, acesta urmând să primească altă Întrebuințare. Propunere colectivă. Aplauze puternice, ovații. Procesul-verbal le Înregistrase Întocmai gândurile, mai puțin bătăile grăbite ale inimii, sfiala, stângăcia și neîncrederea funciară În petecul de hârtie care tremura sub lampă În mâinile subțiri și vineții ale lui Cuceu. Vicele avea ochii umezi. Se apropie de Brândușă și Îi șopti gâtuit de emoții: Ce carevasăzică niște discuții libere! 21. Orice gest, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se Îndrepta spre cu totul altceva. Într-un colț al camerei, lângă unul din cele două geamuri mari ce dădeau Înspre livada de meri și pruni, se găsea o antenă, asemenea unui uriaș nufăr alb pus la uscat. Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde. Le șterse apoi cu batista. Nu rămase nici urmă de culoare. Cândva Îl desenase pe Dumnezeu... Era tânăr curajos, optimist. Si chiar credea că Îl cunoaște, ca pe o rudă, vecin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
suferit. Da' până la urmă a meritat, observă Gheretă plin de admirație și de compasiune pentru fostul gestionar al ''Gostatului”. Se pare că da... recunoscu modest Brândușă. Suferința, Sebastiane, te Întărește și te mântuiește. Dacă ai credință, adăugă Gheretă, cu oarecare neîncredere față de credincioșenia lui Brândușă. Dar mai ales... Chipul lui Brândușă arăta acum ca unul de „tov prim” de pe vremuri. Mai ales... Ce, dom' Brândușă? Coaie, Sebastiane, coaie! Să poți răbda până Îți vine rândul... Gheretă amuți de uimire. Brândușă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]