595 matches
-
amândoi. Pătuțurile goale. Tăcerea chinuitoare. Casa jefuită. Zilele fără sens. Trecutul fără remediu. Viitorul ucis. Trebuie să sufere cum am suferit și eu. Și să-și repete În fiecare zi că am luat copiii din cauza ei, În locul ei. Nu, răspunse neînduplecat, trebuie să vină și el. Se Îndreptară spre grupul de copilași care Își pierdură firul cântecului și tăcură brusc. Erau prea speriați de povestirile lui Kevin pentru a-l contrazice pe un asasin care avea douăzeci de cartușe În pistol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu o mângâie deloc. Știind povestea lor și înțelegând că nici unul dintre ei nu era fericit, am sfătuit-o pe Metafora să îl elibereze, deoarece lumea nu mai era ca la început, iar plăcerea de a-l avea aproape pe neînduplecatul Timp nu îi mai alina durerea ca odinioară. Spărgând astfel clepsidra cu puterea imaginației, Timpul a zburat, iar eternitatea s-a transformat în an, anul în lună, luna în săptămână, săptămâna în zi, ziua în oră, ora în clipă și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sumețindu-se. Numai că era tare bătrân și abia Își mai târa picioarele. Orbise de tot, săracul. Le-am făcut semn celor ce mă urmau să coborâm spre peștera iernii. Am mers În tăcere, petrecut de cei din neamul meu, lupi neînduplecați care scoteau până și ursul cel mai mare din bârlog. - Și n-a mai rămas nimeni de pe vremea lui Moru? am Întrebat când am ajuns lângă colina În care zăcuseră dintotdeauna Vindecătorii neamului meu. - Ba da. Vreo două femei, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cea lipsită de experiență vedea lucrurile cu mai multă claritate decât toți ceilalți. Eu nu mă gândisem niciodată la crize sau la urgențe. Puteam oare conta pe un taxi la ora aceea matinală? Da. În primul rând pentru că aferata, chipeșa, neînduplecata noastră proprietăreasă afro‑caraibiană, Între două vârste, luase notă, cu o seară Înainte, de ambulanță și de doctor. Probabil că schimbase vreo două vorbe cu conștiinciosul, dar nu Întru totul demn de Încredere medic francez. Nici măcar nu era nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
l-ai uitat în coș... Și stă în coș de zece ani. (Către GARDIAN.) Ia scrie acolo... Grubi călăul a uitat un cap în coș acum zece ani. CĂLĂUL (Pierdut.): L-o fi pus cineva... Am dușmani... Vă rog... ARTUR (Neînduplecat.): Nimic! Scrie mai departe! Vreau covor roșu! Vreau preot! Vreau cămașă albă, vreau toboșari! Vreau! Vreau! Vreau! GARDIANUL: Să pun și panglică neagră din mătase naturală pentru ochi? ARTUR: Pune!... Nu voi ceda nici un pas, nu voi renunța la nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
constituit o mare piedică. În acest scop, Sophie se așeză lângă el și făcu ravagii cu ochii săi mari. Sally se abținu cu noblețe de la excesele de care știam că e capabil și, până la sfârșitul prânzului, Steve, care fusese de neînduplecat de-a lungul lecturii, ne trata cu un pic mai multă îngăduință. Întotdeauna sunt un pic reticent față de tipii de la Oxford, îi spuse el lui MM. Abia ieșiți de pe băncile școlii și se cred mari cunoscători. Dar trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
jonglatul cu programele actorilor implicați. Pereții exterior ai teatrului Cross erau tapetați cu pancarte care lăudau rolul Oberon jucat de Hugo („Indubitabil. Nu apuc să văd o prestație mai bună în viața asta.“ - The Sunday Times), Titania lui Helen („Regina neînduplecată se topește ca un reactor nuclear“ - Time Out), Puck al lui Marie, precum și toate duhurile („Acrobații care te lasă fără răsuflare și care vrăjesc publicul.“ - The Guardian), ca și pe cei patru îndrăgostiți („Sincronizare la miime de secundă și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
siguranță. Muriseră cincisprezece, bătrâni, femei și copii. Încă treisprezece îi vor urma în curând, între ei fetița cu brațul mutilat. Restul se plânseră când fură mutați din colibele lor, iar femeile, când își părăsiră căminele, dar José Correcaminos se arătă neînduplecat, iar Xudura, vraciul, îl ajută în strădania lui. Se strânseră într-un luminiș apărat de arbori înalți de capoc și rămaseră acolo nemișcați, pe vine și tăcuți, cu urechea atentă la cel mai mic zvon adus de vânt. Erau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Întorsese nimeni să spună că mai exista, bună, rea, și alta. Asta cu Sodoma o aflase Thomas mai Întîi - demult - de la străbunicul dinspre tată, trăise aproape o sută de ani; de o vreme, venise cu amenințarea asta și Antonia, mai neînduplecată. Bătrînul simțise, probabil, că urmașul, adolescent atunci, dădea semne de oarecare destrăbălare, dar unchiașul și-ar fi văzut mai bine de Biblia lui, din care tot citea, de parcă ar fi aflat acolo izbăvire pentru toate. Nu pricepea că lumea se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
șoaptele bunicii, care adormea și ea, uneori, la jumătatea unui cuvînt, purtată de stoluri de păsări. Urmașii lui Thomas nu aveau cum să afle vreodată de străbunica lor. Despre Antonia, care zicea că nu trebuie să te atașezi de nimic. Neînduplecată, invoca, de o vreme, mînia lui Dumnnezeu; glasul ei nu se ridica pînă la cer, de vreme ce nu cobora, de acolo, nici un pîrjol sau potop: mai degrabă un Îngheț, ca În romanul adus În discuție de Berg - fusese o iarnă aspră
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se cheme toți! Cum ar fi putut, străini acum, să-i lege de o bătrînă neștiută, nițel scrîntită, care ar fi dat, poate, orice doar să știe că ei există? Sau, pornită - considerîndu-i odrasle ale necuratului -, i-ar fi afurisit, neînduplecată, chemînd iarăși pe Domnul pentru a pedepsi cu foc sfidarea pe care oamenii i-o aduceau chiar Lui. Și noi putem să dăm viață! Altfel decît ai lăsat! Am zămislit, mai Întîi, șoricei, pe urmă miei, viței, acum oameni! Într-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
face loc stricăciunea! ar fi putut ricana, cîrcotașe, ultimele Antonii rămase, nu mai aveau mult până să ajungă În raiul lor mai rău ca un iad, deposedate de orice plăcere adevărată, sex și alcool - nu fuseseră tot de Dumnezeu lăsate? Neînduplecate, o țineau pe-a lor: sexul fusese lăsat pentru Înmulțire, plăcerea cuprinsă În sădirea unui copil fiind doar semnul unui rod viguros; ziceau asta și tot felul de bătrînei, pocăiți doar pentru că erau tot mai neputincioși. Numai că plăcerile deveneau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
numai de pastori? Nici nu ar fi existat. Thomas ținuse steagul sus, bățul se rupsese În mai multe rînduri, un ciot, s-ar fi putut crede după episodul Amsterdam. Nici vorbă de pedeapsă, chiar dacă aceasta, după spusele Rusoaicei - tot mai neînduplecată -, nu era departe. Thomas nu se speria; moartea, dacă știai cum să ți-o apropii, venea ca un prieten. Un sfîrșit acvatic, cum se mai gîndise. O Închidere a arcului, viața pornise din ocean. Sarea ar fi conferit actului o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Thomas putea să fie omorît chiar de către bunica lui, dacă aceasta afla de cele petrecute. În inima ei, doar, ar fi făcut-o; puțini mai erau Îndreptățiți cu adevărat - știa ea bine - să arunce cu piatra. Chiar dacă, tot mai des, neînduplecată, azvîrlea cu bolovani În toată planeta; Antonia era o instanță. Pe care nu o recunoștea nimeni. Așa privind lucrurile, Thomas era, oarecum, În rîndul lumii. Într-o seară, Thomas a sunat În Germania, găsise pe site-ul clinicii un fișier
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ele; Încă mai existau Cornelii ce puteau naște perechi-perechi de frați Grachi! Inutil, sentința fusese pronunțată de Antonia și nu avea să fie decît una: focul! Nu purificator ! Pentru că și Sodoma arsese! Focul distrugător! Nimic, pe urmă! În vecii vecilor! Neînduplecată femeie! Și mulți savanți spuneau că Pămîntul se va aprinde cîndva, pentru că se va apropia prea mult de soare; alții ziceau că va Îngheța; deocamdată, oamenii erau tot mai preocupați să Încingă planeta, se topeau ghețarii, creșteau apele, trecînd peste
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a juca o partidă de cărți. El găsi că e păcat ca rudele să se certe între ele, fiindcă acum ar fi avut-o și pe Aglae printre ei. Otilia se oferi numaidecât s-o cheme, însă moș Costache fu neînduplecat. Spuse, foarte răgușit, punctul lui de vedere: - Cine nu se poa-poartă bine cu fe-fetița mea n-are cecăuta aici. Și râse mulțumit, până la măselele din fund, către Otilia, care sări pe genunchii lui și-l încoronă cu brațele. - Papa! zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
râdeau de se spărgeau de mine, jurîndu-se că arătam leit ca o caracatiță. Ne-am dat seama târziu că inundația asta de mâini nu era lucru curat și, după ce ne-au prins, am anunțat la poliție." "Niște tîmpiți", gemu, mai neînduplecat ca niciodată, Ulpiu. Dinspre Palatul Regal, simțea cum soarele îi bombarda creștetul cu cocoloașe de căldură. Vipia îi schilodea florile. Detaliile planșelor schițate până atunci nu-l ajutau la nimic. Dacă ar fi dorit să surprindă un indiciu cât de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bătrânețea și moartea și îmi dau seama că nu pot fi depășite. Dar de ce să tulbur plăcerile altuia cu aceste constatări? Este foarte drept că pe acela care a văzut în față asemenea realități și care le trăiește convins de neînduplecata lor veșnicie, ce altceva îl mai poate tenta, decât renunțarea? Suferința duce la renunțare. Dar dacă lepra m-ar cuprinde, n-aș condamna bucuria altuia. Căci în orice condamnare există multă invidie. Budismul și creștinismul sânt o răzbunare și o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noastră cultă. Este în dorul nostru atâta risipire lâncedă în lume, atâta renunțare în fața timpului și a spațiului și atât prizonierat în adierile inimii, că te întrebi ce tristețe a încercat acest popor de s-a predat sieși atât de neînduplecat. Scoateți lamentațiile din poezia și din muzica noastră populară și nu mai găsiți decât o țopăială lirică, fără nici o marcă originală. Ce departe am fi fost astăzi, dacă infinitul din acest dor lua forma unei expansiuni eroice a sufletului, dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ferestre Refluxul de tenebre tîra Înfometații În nisip ca niște alge, Și-n mintea poetului aurora se rumenea ca o pîine... Astfel de secvențe nu sînt rare În Petre Schlemihl. În postură de ostracizat și exclus („LÎngă armele voastre, oameni neînduplecați, / LÎngă vulturii voștri pe care i-ați dresat să sfîșie plămînii / Oricărui aducător de flăcări”, „Călăi sau frați, iată-mă pășesc printre voi, / Și nu știu ce-mi Înfigeți În omoplat: un pumnal sau o aripă”), poetul Își mărturisește deopotrivă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
viziunile celești din Anatolida, se transformă - metamorfoză normală, previzibilă - Într-o mare scîrbă, Într-un imens dezgust (o adorație Întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult decît alți poeți ai timpului un moralist neînduplecat, la mînie (Ingratul, Un muieroi și o femeie, În fabule) scoate urlete de indignare. Își copleșește, realmente, adversarul prin aluzii din ce În ce mai compromițătoare pînă ce poemul devine un blestem teribil: „Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O lumină puternică te orbește, nici măcar închizând ochii nu te poți feri. Nu vezi nimic, lumina scormonește ca un bisturiu în ochii tăi care sângerează. Auzi doar vocea care nu se răstește, e egală cu ea însăși tocmai pentru că e neînduplecată. Cele mai multe întrebări sunt aceleași mereu. Răspunzi, firește, la fel. Numele, prenumele. Numele tatălui, al mamei. Dacă au făcut politică și de care. Dacă ai făcut politică și de care. Oricum știm, dar vrem să auzim asta din gura ta spurcată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zile cât fusese lovită, dusă la secția de poliție, apoi, laolaltă cu alte sute ca ea, în hangarul unde se chirceau pe pardoseala de beton, avusese sentimentul că lumea aceea care amenința, lovea, striga, însângera și zdrobea era de o neînduplecată realitate, dar că nu ei i se întâmplau toate astea, ci altcuiva, prin ochii căruia se uita șerpește, ca în copilărie, la cinematograf. Apoi, pe străzile poleite, cu taxiuri care nu opresc când le faci semn și oameni care se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și burta cam pe unde ar fi fost îmbinarea dintre om și cal, dacă el ar fi fost un centaur ca toți centaurii. Valea după vreascuri ! Voi, ăștilalți, săriți cu potolul ! Nu prea se îndurară din prima. Calu îi privi neînduplecat și, pentru a fi cât mai convingător, întinse un colț de prelată pe iarbă. Întâi puse Magdalena o pâine neagră, învelită în hârtie, ca să n-o atingă, apoi se gândi puțin și adăugă un pachețel în care era niscaiva zahăr
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cele două pahare în rând și le umplu, dar, văzând patru pahare, zăbovi ceva mai mult. Pe mușama se întinse o pată rubinie în care își muie mânecile largi ale anteriului. Ciocniră, Maca apropie paharul de buze, dar, simțind privirea neînduplecată a popii, trase o dușcă zdravănă. Atunci fața rumenă și nădușită se lumină. Își trecu degetele rariță prin barbă, apoi pocni din palme cu mulțumire. — Așa, fiule, acuma mai vii de-acasă. Mai că-mi vine să te afurisesc, de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]