2,274 matches
-
și, mai ales, izolarea. La scurt timp, Însă, după nefericita Întâmplare, am simțit dintr-o dată, ca la o chemare, Oboseala. Nu știu dacă s-a datorat infirmității mele, autosugestiei, singurătății impuse ori altui fapt. Cert este că o senzație perversă, neștiută, a Început să-mi devoreze, cu fiecare secundă scursă, energia, metamorfozându-mă Într-un individ confuz, lipsit de vlagă, epuizat. Mă subjugase, Îmi lichefiase oasele, transformându-mă Într-un gasteropod uriaș și neputincios. Într-o vietate ce lăsa În urmă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vecină ori de prin Împrejurimi. Ciudat a fost și atunci când au cărat coșciugul pe scări și au vrut să-l scoată afară. Ușile de la intrare refuzau să se deschidă. Se Înțepeniseră ca niciodată până atunci, Într-un fel al lor, neștiut. Au fost chemați cei mai puternici oameni din zonă, dar nici unul nu a reușit să le miște măcar. Nici Victor Prisecaru, zis „Decuseară”, care-a făcut doi ani haltere și are un fizic impresionant. Nici Relu (”Pompelul”), karatistul, nici Țuțu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din vedere sau abia o remarcaseră. Toată noaptea m-am zvârcolit În așternut fără a visa nimic concret. Doar frânturi de imagini, gesturi, glasuri În care se amestecau diferite chipuri de oameni Întâlniți pasager prin viață și rătăciți În pânzele neștiute ale memoriei mele, pe care mi-am imaginat-o Întotdeauna asemeni unei cochilii de melc: cu cât te afunzi mai adânc În spiralele ei Îngustate, cu atât totul devine mai palid, mai nebulos, mai dizolvat, acoperindu-se de praful acela
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am sesizat un soi de tors ca de fus și am simțit ceva tolănindu-se ușor pe pat. Încercam să mă mișc, dar torsul acela mi se cuibărise În ureche, mă amețea cumplit, mă trimitea Într-un soi de beție neștiută. O plăcere nouă, amestecată cu un fel de teamă și oboseală mă toropea câte puțin, abandonândumă În propriul eu. Căzusem În plasa dulce a unei stări de spirit nedefinite, care mă făcu sclavul ei În Întregime. În scurt timp nam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
minuțios dezvoltată, rîsul cu neliniște și comparația cu 197 Sebastian „Înainte de Întîlnirea cu Eleva, precum și spre sfîrșit, se aude trecînd prin fața casei Profesorului [din Lecția ], un tren. Să fi fost acceleratul din Steaua fără nume? Căci și-n acel orășel neștiut de nimeni, exista o elevă căreia i se interzicea să vadă cum trece acce leratul...”( p.161). Ingenios găsită și comparația cu necuvintele lui Nichita Stănescu. Și justă observația că Ionesco nu distruge limbajul, ci clișeele lui . În final, la fel de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
după ce ultimul strop de benzină se va evapora sau ultima fărâmă de cauciuc va fi așternută pe asfalt, se simțea capabil să Împingă bielele prin propria voință și să crape pământul cu jantele În căutarea ei. Toate trucurile știute și neștiute au fost puse la bătaie: a luat virajele aidoma suratelor multicolore din raliuri, ceea ce i-a provocat dureri atroce În bucșe și-n articulații, a accelerat viguros pe liniile drepte ca un veritabil monopost de Formula 1, până a simțit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
primelor forme de limbă literară. Astfel, volumul conține trei eseuri fără o legătură tematică directă între ele, ceea ce le conferă o prospețime individuală. Eseuri care aduc informații importante pentru bibliografia veche românească cum este - în primul rând - descoperirea unei cărți neștiute din vasta bibliotecă a lui Constantin Cantacuzino (colecție considerată cea mai vastă din Europa Orientală a secolului al XVII-lea) : o elegantă ediție în limba latină din Toma d'Aquino apărută în 1645 purtând un titlu amplu, după moda vremii
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
ne va indica o pistă. El a avut la un moment dat ambiția infantilă să lase să se creadă, în mod public, că Hitler îi dăruise personal un Mercedes, pe care, de fapt, Nae îl plătea pe ascuns, în rate, neștiut de nimeni. Este aici o vădită disproporție între pretenție și aparență; ca să vorbim popular, Nae nu vroia decât să "se dea mare". Ei și, ce e rău în asta? Răul nu e mare, faptul e inofensiv; dar el poate deveni
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
din anii '60. Alb și roșu" (p. 52). Scriitura Irinei Egli este una minimalistă. Fraza este scurtă, sacadată, adesea eliptică. Un scris spasmodic, în consonanță cu deruta existențială a Andei, obsedată continuu de ideea că este urmărită de o forță neștiută. Această scriitură "pragmatică", lipsită de zorzoane stilistice inutile și de ambiția analizei conferă romanului ritm, forță și credibilitate. Romanul Irinei Egli se citește, realmente cu sufletul la gură. Scriitoarea are capacitatea rară de a creiona, din doar câteva vorbe, toată
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
Îi zîmbea extraordinar de amabil, deși cu un aer ușor echivoc. Firește, nu se punea problema să mai Încerce și o a doua aventură Împreună. Ce se Întîmplase atunci, acolo, rămînea o amintire cam penibilă și un secret al lor, neștiut de nimeni altcineva - cel puțin pînă În dimineața aceea mediocră, cînd banda Înregistrată de „rădașcă“ Îi oferi maiorului două mari surprize. Prima dintre ele se referea chiar la Daisy, căreia Jegg Îi făcuse o scenă de gelozie, nemernicul. Intrase În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și nimeni și nimic În lume n-ar putea-o hotărî să nu o respecte. Antoniu este poate un bunic de prin poveștile copilăriei, ce-i drept mult mai instruit, un bunic care-i vorbește tot timpul despre lucruri, multe neștiute de ea, și va sta lângă el, atâta timp cât Îngerii și drăcușorii care-o mână de colo-colo se vor Înțelege și nu-și vor pune bețe În roate unii altora. Problema Uniunii Europene s-a șters deocamdată din gândurile lui Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asta babană, roșcată și moralistă, trântind-o la pământ. Las’ că-i arăt eu cine-i șlemiel! Și bebeluș! Da’ dacă am vreo boală venerică? Grozav! Trăsnet! Cu-atât mai bine! N-are decât s-o care în sânge, pe neștiute, colo sus, în munți! Las’ să-i umple pe toți tinerii ăia evrei, așa de bravi și virtuoși! Ce bine-o să le prindă o porție de sculament! Așa-i în Diasporă, mama voastră de țângăi sfinți, așa-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prin intermediul poveștilor. E o felie de copilărie, dar pare o felie de tort și frații mici și-o închipuie însiropată, cu glazură de ciocolată, plină de nuci și stafide. Sunt frații mari privilegiați? Hm! Ei știu ce știu despre partea neștiută a biografiei lor și mai știu ce știu despre toate părțile știute ale biografiei fraților mici. Pentru că au asistat la întreaga copilărie a fraților mici, bucățică cu bucățică, frații mari nu-și pot imagina nici una dintre bucățele măcar ca pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit al lui Filip? un bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nevoie de oameni cu cuțite, șurubelnițe sau toporiști. Oricare din variante ar fi cea corectă, unde mai pui că ar putea exista și o a treia, de compromis, în care omul, de preferință somnambul, a fost doar unealta unor duhuri neștiute, e clar că nu doar strălucirea vrăjitorească (ca de cer cu soarele pe ducă), ci însăși prezența ei pe un copac plicticos de Drumul Taberei era de ajuns să ne încremenească, să ne hipnotizeze, să ne certifice că ceea ce luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca o dovadă vie că poveștile au fost întotdeauna adevărate și că troleibuzele se pot transforma în bizoni. Semnificația sanctuarului acela, despre care Radu credea cu tărie că semnalează prezența, poate în vreo movilă de pământ, poate în vreo scorbură neștiută, a lui Manitu, am aflat-o un pic mai târziu, după ce ne-am dezmeticit cât de cât din transa hipnotică și încremenirea lucie, și, cu inima tropăind bezmetică, am găsit melcii și scorbura furnicilor. Întotdeauna crezusem despre furnici că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
furnicile se înfruptau din carnea băloasă și mai mult ca sigur magică a melcilor, se grăbeau să urce spre o scorbură minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare de seamă în bezna aceea protectoare de unde, nevăzute și neștiute, se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a dimineții. Ceea ce ne era dat să vedem nu mai semăna deloc cu o banală poveste despre furnici. Insectele alea, fostele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mod limpede construit prin truda comună a mii de șobolani, cu mult Înainte de vremea mea, generații Întregi ce-și tociseră incisivii pînă cînd aceștia le ajunseseră niște cioturi doar ca eu, Firmin, să pot, Într-o zi, să mă plimb neștiut de nimeni oriunde aș dori În clădire. V-aș putea povesti pînă v-ar lua durerea de cap despre șanțuri, rostogoluri, puțuri și galerii, despre diferența dintre un suitor și un plan Înclinat și, dacă ar mai rămîne vreunul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
două tovarășe, ai căror ochi sclipeau ca ștergătoarele de parbriz pe sticla irizată de lumină a mașinilor aflate în trecere. Am urmat fluxul de trafic prin tunelul aeroportului. Corpul tare al femeii de lângă mine, în mașina americană de închiriat, vedetă neștiută a atât de multor seriale de televiziune de mâna a doua, m-a făcut brusc conștient de genunchii și coapsele dureroase. În pofida servofrânei și a servodirecției, mașina americană era istovitoare la condus. − Unde mergem? întrebă ea pe când ieșeam din tunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
din spate a mașinuței ei, înconjurați de bizara geometrie a comenzilor pentru invalizi. În vreme ce-i exploram corpul, croindu-mi drum pe pipăite printre bretelele și chingile lenjeriei sale intime, suprafețele nefamiliare ale șoldurilor și picioarelor ei mă purtară în fundături neștiute de nimeni, ciudate pante de piele și musculatură. Fiecare deformație a ei devenea o metaforă puternică a excitațiilor unei noi violențe. Corpul său, cu formele lui unghiulare, cu neașteptatele-i îmbinări de membrane mucoase și linii ale părului, mușchi detrusor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cuvânt cu care încerc să-l înlocuiesc mi se pare că nu rezistă probei... Poate că în loc de o carte aș putea scrie liste de cuvinte, în ordine alfabetică, o avalanșă de cuvinte izolate, în care să se exprime acel adevăr neștiut încă, și din care sistemul electronic, inversând propriul program; va scoate cartea, cartea mea. A apărut sora acelei Lotaria care scrie o lucrare despre mine. A venit fără a-și anunța sosirea ca și cum ar fi trecut pe aici din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
urmă de regret. Pe urmă, cu brațele larg deschise, ca o stăncuță în care-ai vârât câțiva electrozi să-i testezi reflexele condiționate, vine în centrul cămăruței și-al atenției. - Iată-mă, răsărind printre voi, cavaleri ai pocalului verde, prinți neștiuți la masa de umbre, sunt a voastră până se stinge dorința din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care umblă noaptea pe malul Dunării ca să-și răcorească țeasta aprinsă de băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar de înarmat era înarmat, catarama care zăngănea era sigur de la breteaua puștii. A ieșit în buza malului, ghemuindu-se, căutîndu-și un sprijin pentru tălpi, încordîndu-și picioarele, gata să sară. Îl dureau degetele de cît strîngea de tare mînerul cuțitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai avea de trăit și de stat în fruntea Serviciului. Lucrurile erau neîndoielnic legate, viața sa și postul în fruntea Serviciului. Era de netăgăduit că atîta vreme cît va trăi se va afla pe acest loc în ierarhia știută și neștiută a Serviciului. Iar una din dovezile nereușitei sale era tocmai raportul lui Leonard Bîlbîie, un inspector foarte dotat, cu putere și dorință de muncă, unul dintre aceia care într-adevăr erau născuți pentru a fi membri ai Serviciului său. Discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
case, îi saluta, îi răspundeau, le spunea să se dea mai încolo se dădeau, dar atîta tot. Era o așezare adormită, trăind fără să-și dea seama că trăiește. Cu toate că era îngrijorat, cu toate că încolțise în el o teamă pînă atunci neștiută, teama că pînă la urmă și el, Radul Popianu, va adormi la fel ea toți ceilalți, nu se gîndise să plece pe ascuns din Vladia și să-l caute pe Bîlbîie. Trimisese raportul și aștepta ordinul de sus. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]