3,535 matches
-
Când scriam, nu aveam pe nimeni altcineva în mintea și inima mea. Nu am scris pentru oameni. Nu am scris nici pentru tine. Am scris pentru neant.” Hm. Ce-o fi vrând să însemne gestul - demiurgic? - de a scrie pentru neant ?!? Să frizeze, nemijlocit, legătura cu Divinitatea? Gândul, Pegas nărăvaș, ne fuge la versetele biblice: La început a fost Cuvântul. Și Cuvântul era la Dumnezeu. Cuvântul era Dumnezeu...” Așadar, întreaga Geneză - a Universului, a omului - s-a declanșat grație Cuvântului, mai
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
de la despărțirea de NICHITA, se cade a-l îmbrățișa cu-n gând duios, rostind cuvânt zămislitor de-nțelepciune și de dăruire - întru amintire. Din prea mult slăvita sa iubire, rostind, în șoaptă de vis - „ergo sum”, dezlegatu-s-a din neant, pentru a-i auzi vocea-i caldă, unduioasă, celestă: „Eu sunt poet, deci liber sunt / De faptul de-a fi fost născut / Și liber sunt / și dezlegat... / ...dezlegat printr-un cuvânt” - printr-un cuvânt, la rădăcina poeticului, „arsură” a verbului
O RAZĂ STRĂLUCIND! NICHITA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/94078_a_95370]
-
de puternic în alte „cestii” (făcătoriu de președinți, cum am văzut, ori ridicat la rang de tribună parlamentară, guvernamentală, prezidențială), dar cam impotent în cazul de față -, ci chiar de la înălțimea (morală, științifică etc.) a Academiei Române - s-au pierdut în neant, nici indignările post festum (vorba vine, că numai sărbătoare n-o fi fost semnarea unei asemenea legi, parcă mai potrivit ar fi post coitum, căci cam asta ne-au făcut inițiatorii acestei [fărăde]legi!) nu au vreo șansă de a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94213_a_95505]
-
degetele lungi, firave,Ce-s îmbătate de durere, de sentimente grave.... XXXIII. STEAUA MEA, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Steaua mea Ești steaua mea, ce pe-nserat răsare, Minunea ce-n suflet din neant mi-apare, Miracol, face tristețea de dispare, De fericire-n viața-mi simt o boare. Aurora noastră fermecata, meșteșugita, Era crăpata, cu vitralii e petecita. De-a ta dăruire, iubite, mi-s uimită, Iubirea noastră-i pe veci pecetluita. Planeta
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
doar pentru doi, A noastră feerica odaie, ce am clădit-o noi. Stelele făloase martore tăcute ne sunt, Duios ne luminau și 'nainte pe Pământ. Citește mai mult Steaua meaEști steaua mea, ce pe-nserat răsare,Minunea ce-n suflet din neant mi-apare,Miracol, face tristețea de dispare,De fericire-n viața-mi simt o boare.Aurora noastră fermecata, meșteșugita,Era crăpata, cu vitralii e petecită.De-a ta dăruire, iubite, mi-s uimită,Iubirea noastră-i pe veci pecetluită.Planeta
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
-ntuneric, Din abanos și din onix sculptată, E-nchisă iar regina blestemată, De-un rege trist, cu râsul lui homeric. Chiar și la el durerea se arată Și fericirea-i doar ceva himeric, În raiul nostru pământean și sferic, Unde neant și haos cad îndată. Dar dragostea din beznă o să iasă, În inimi să ajungă, vrea să zboare, S-aducă fericirea iar acasă, Să nu mai fie pete nici în soare, Regina să se facă mai frumoasă, În turnul ei cel
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
un timp mă urmăresc gânduri tulburi și poate ai avut dreptate în visul tău cu acei porumbei care au zburat și s-au pierdut în infinitul cerului. Porumbeii aceia au fost pacea și liniștea noastră și visul nostru, spulberate în neant... Nu știu cu ce să încep, am vrut să-ți scriu două scrisori și nu le-am terminat, erau întotdeauna depășite de evenimente. , Între timp am primit scrisoarea ta și parcă am stat de vorbă cu tine, ți-am mângâiat
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
m-abțin și încep ca să plâng. Topește în mine dorință, speranță Și tot ce-a fost bun tu ascunde de noi. Iar ochilor goi nu da nicio șansă Degeaba se uită cu jind înapoi. Îți văd strălucirea cum piere-n neant Se rupe un zbucium din interior. Demult între noi nu mai este liant Iar umbra de-acum e-a unui fior. Îmi sunt ochii umezi acum și pustii Nici lacrimi în vise, deloc nu mai am. Nu vrei să-nfruntăm
LACRIMA DORULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378319_a_379648]
-
Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dar vine o vreme mai rece afară Te simt iar fugită prin vers și surdină. Se-aude în zare plângând o chitară Și-mi zbori spre neant că fără nicio vină. Văd chipul ce saltă în ritm mlădios Privirea ta duce în zări ce-s uitate. Aș vrea să revii pe pământ cu folos Și ningă de-a pururi, zăpada ne-ngroape. Îți cauți supusă, docilă o
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
lăsat-o... Și-aud din depărtări și până-n dreptu-mi un sfânt ecou, ce-a izbucnit din pieptu-mi: -„Da-n inimă... și-n gând... ți-ai căutat-o?...” Un țipăt scurt, ce mintea mi-a străpuns-o făcu s-apară din neant, pribeagă, o Românie, încă, neîntreagă ce, poate... chiar eu, însumi, mi-am ascuns-o?... Sau, poate, chiar eu însumi, mi-am ascuns-o !!! Bragadiru - 25 noiembrie 2015
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
Nu, nici vorbă. Păi... - Păi, ce? - Ea este soția mea. Lizette este nevasta mea și așteptăm împreună un copil. Dacă în clipa aceea s-ar fi deschis cerul și ar fi crăpat pământul, domnul director Karakovski ar fi dispărut în neant. Se lăsă moale pe scaun, ca lovit de gută. Șoferul îl întrebă dacă se simte bine și nu vrea cumva un pahar cu apă? Directorul făcu un gest cu mâna, că vrea să fie lăsat în pace, iar el, șoferul
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
printre norii afumați, iarba a crescut prin mine, parcă săvârșeam un rit, spiritul a luat-o razna, ploile m-au învelit și-am visat că am murit. tot pământul se topea și eu m-agățam de cer, tot zburam printre neant, eram omul fără trup și voiam cerul să-l rup. și m-am întâlnit cu tine, trupul meu era proscris, simultan cădeam în van, voiam să te prind o clipă, dar mai amănam un an. zeii toți treceau călări peste
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
nemuritoare, umorul e-o peliculă SF cu marțieni, dar sunt normale atrocitățile oamenilor care se plimbă prin labirintul vieții, conduși de răutate și invidie, schimbând drumul drept și luminos al Domnului cu mersul pe poteci îndoielnice. O normalitate rătăcită în neant, se dispensează după niște zaruri aruncate de soartă, de noi, de cine mai știe, cine sau de ce? Contagiune terestră, o banalitate împăienjenită pe care nimeni nu se-nduplecă s-o schimbe, făcând economie de sentimente și fapte bune, fiind absolut
BANALITATE ÎMPĂIENJENITĂ de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377301_a_378630]
-
Toate Articolele Autorului Au trecut anii, fără să știu de voi Am așteptat destinul să-nflorească Sângele apă, nu va curge șuvoi, Sufletul de fiu, sânge pur, renască! Sper ca viața să ne triumfe-n suflet, Indiferența să plece în neant, Sentiment nu interes, un răsuflet Iubirea fiu-mamă să fie liant! Tu ai creeat distanța, nu știu de ce, Firi impulsive, greșit au interpretat, Mamă ești, cu sentimente statornice, Aperi copilul, de greșeli n-a evitat... Iarna și-a pus, a sa
AU TRECUT ANII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377310_a_378639]
-
Nici draga mea nu mă mai aude!Uite vă ating, vă iau în brațe. De unde atâta neputință în mângâierile voastre? ...La ușa casei, agățată de o grindă, zăcea o cană zâmbind strâmb la fărâma de viață ce-i sorbea din neantul invizibil, veșnicia. Departe, în arșița zorilor, un câine urla a moarte. Culcă-mi mamă roua dulce de pe câmpuri, de pe cruce, și bea-mi apa din izvor să-ți sting dorul călător. ...Așa îmi cânta mămuca, ori de câte ori, încercam cu stângăcie să
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
muzicale, unul lansat în anul 1997 („Adio singurătate”), iar celălalt, în 1999, („Sunt bolnav de viață). Dintre evoluțiile sale scenice nerămase scurt fulger de crepuscul trecut cu vederea de către cei cărora memoria le zboară pas la pas cu timpul, în neant, este remarcabilă interpretarea la Mamaia în duet cu artista Corina Chiriac - aceasta deoarece e bine cunoscut că mirabila interpretă nu cântă oriunde, oricum, cu oricine! Dacă doar muzica de factură mediocră ar fi o singură cauză a tuturor relelor din
AUREL MOGA. EVOLUŢII NERĂMASE SCURT FULGER de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382217_a_383546]
-
după ce ne zăpăcește. Cât de alinător glăsuia cântec interpreta Mirela Voiculescu-Fugaru...! Ne topeam de admirație pentru ea, îi iubeam cântecele, dar în fața iubirii nimic nu e mai ostil ca uitarea, iar dintre cântecele ultimelor decenii ale veacului azi peregrin prin neant, n-au fost uitate doar acelea fragile, ci, pe nealese, ba chiar, în bună măsură, cele mai frumoase...! Cântăreți ce păreau cândva alipiți ca umbra de noi, fără de care pustiul ne-ar fi mistuit sufletul, dintr-o dată s-au retras
MIRELA VOICULESCU-FUGARU. GESTUL DORULUI ŞI IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382231_a_383560]
-
degrabă ceva decât nimic?” se întrebau cam în același timp Parmenide și chinezii antici, o întrebare reluată care-l plasează pe filosoful german la polul opus celui în care se situează Henri Bergson, și asta deoarece ea (întrebarea) nu vizează neantul ci ființa. Plecând de la această întrebare, Heidegger ajunge la ființa ființării, sintagmă care are menirea să reveleze subtila distincție dintre ființare și ființă: ființarea „ascunde” ființa și ei își datorează existența, iar ființa nu există decât ca ființare! De precizat
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
tot ei, cei care au aplaudat și au aclamat, fără convingere, ei doar cu indiferență și mai ales cu teamă, fiecare dintre -actele ininteligibile ale acestui vătaf schizofren, paranoic, de-a lungul acestor ani în care țara se prăbușise în neantul lipsei de demnitate. Îi vor fi usturat poate palmele, ca de, o incurabilă rîie morală și au încercat, într-o disperare asumată cu maximă seninătate, purificarea acestui gest, a acestei enorme sfidări. Sfidarea tancurilor, a gloanțelor, a aroganței totalitare, a
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
Veac obsedant) Modernismul, în pusee, atacă poezia lui de nelimpezite disperări. Umbra unui Satan gonflabil, cu ironii de homme de bien, dă tîrcoale în Perspectivă: "Am încercat să iau în palme Pământul/ să-l ridic ca pe-o jucărie'n neant - / n-am făcut-o, mi-a fost milă de bieții oameni/ și-apoi ar fi fost ceva stupid și pedant." Mai sofisticat mizerabilă e omenirea în Medievală: "Din sarcofage stranii priveau toți cavalerii/ trei regi erau alături în trei sicrie
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
începe o anchetă pe cont propriu, pas cu pas, din deducție în deducție, narațiunea evoluează pe un făgaș detectivistic, dezvăluind sordidele angrenaje ale unei societăți închise, deasupra legii, unde nu crima contează, ci ecoul ei, impactul informației. Va trece în neant acea crimă care riscă a clătina mecanismul de ceasornic al regimului, care poate scoate un bloc din piramidă. Răspunsul la crimă va fi că ea nu a avut loc. Factorul decizional o trece la capitolul pierderi, într-un bilanț de
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
să supraviețuiască propriei sale morți anunțate de sute și sute de pieze rele, doar astfel filozofia ar putea să redobîndească încrederea oamenilor, încercînd să-i convingă că în joc e tocmai nevoia de a smulge alte și alte măști ale neantului, că în joc e o meditație asupra rostului vieții lor și asupra adevărului." (p. 20) Cuvintele sună pline de avînt, dar au un ușor ecou bombastic. Căci oricît de fermecătoare ar fi expresia estetică la care pot ajunge ideile filozofice
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
Martin Scorsese. Aș zice că cinematografia modernă înseamnă deopotrivă și obiectivitate, și calcul, însă marea cinematografie nu se poate despărți de "nebunia" celui care a văzut idei și care le urmează pînă la capăt cu riscul de a sombra în neant. Într-un fel, festivalul IPIFF reprezintă un mod de a concilia cele două lumi, a producătorului și a regizorului, a căror întîlnire, uneori în una și aceeași persoană, face ca filmul să existe. }inînd cont atît de plusuri, cît și
Festivalul IPIFF 2008 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8247_a_9572]
-
sovietic, imnuri partidului, republicii, femeilor antifasciste etc. - vehiculare a tuturor clișeelor. Jelania poetului evazionist caricaturizează vechea poezie: "Sunt spectrul vechiului poet -/ Individualist estet,/ Suprarealist, obscurantist,/ Hermetist, evazionist -/ În sfârșit, Ťfostulť scriitor,/ Sedentar bugetivor,/ Cântând ce se plătea în piață:/ Moartea, neantul, sila de viață,/ și obligatoria oroare/ De națiunile conlocuitoare". Epoca s-a schimbat și norodul a lichidat "moșierimea, ciocoimea, bancherimea, profitorimea, trântorimea, plus tronul regal", aruncân-du-i "Ca pe niște balegă de cal,/ Peste râpă prăval". Poetul trebuie să coboare din
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
execuția cu sînge rece. Nu căderea trupurilor, nu ultimele cuvinte, frînturile de rugăciune, nu groapa comună deschisă la picioare, ci eficiența mașinii de tocat, o găleată cu apă care spală superficial sîngele și... următorul! Sentimentul de suspendare, de survol a neantului, o mînă cu un rozariu mai tremură ușor înainte de a fi complet înghițită de pămînt, aceasta este totul. Adus în pragul camerei de execuție, generalul are o mișcare de recul, el vede ceea ce noi nu vedem încă, urmele de sînge
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]