451 matches
-
întruchiparea unui elan de bucurie, a unui optimism nestăpânit. El începe cu următoarea temă apăsată: După un ritm de cavalcadă al coardelor care crește mereu, apare tema II; ea este cântată de viorile prime și are tot caracter de dans: Neastâmpărul ritmurilor, în care pulsează parcă tot freamătul vieții, melodiile de o neasemuită vigoare, izbucnirile orchestrei, toate laolaltă îndreptățesc pe deplin caracterizarea pe care Richard Wagner a făcut-o în lucrarea sa ,,Arta viitorului” acestei capodopere beethoveniene; Wagner spunea despre Simfonia
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
să-i aducă deranjuri și umilințe, trupul acesta, pe care până acum l-a îngrijit cu neglijență, în locuințe prea reci, pentru ca dichisul să fie altceva decât o probă spartană, este capabil să-i facă sufletul fericit ! Să fie demonstrativ neastâmpărul ei în patul vechi cu baldachin ? Lecțiune practică ? ! Nu, pentru el nu mai erau gesturi ce le învăța jenat și silnic, ca la o lecție de dans, cu mișcările îngreunate de propria-i prea mare atenție -, biată balerină începătoare, paralizată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să își pună surioara la punct. Dar lui personal, intervenția Margutei nu i s-a părut în niciun fel deplasată. Ca vechi educator, nu este adeptul severității cu orice preț, iar ca bărbat opinează că tinerelor fete un grăunte de neastâmpăr frivol le stă bine, mergând mână în mână cu naivitatea lor, cu prospețimea... Sigur, devotamentul Sophiei pentru surioara mai mică nu poate fi pus la îndoială, însă comportarea ei lasă de dorit, câteodată, prin rigiditate. Urmează un nou răstimp de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
silueta nu ar da semne că se îngroașă. Și acest fel furtiv, furișat, de a privi, ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile ! De care poate nici măcar nu este atât de străin ? Pentru că, la urma urmei, ce poate fi veșnicul său neastâmpăr ? Și modul acesta de a curta platonic și neangajat doamnele și domnișoarele, prin toate casele onorabile unde intră, ce altceva poate fi decât un mod de a-și ascunde lipsa de interes adevărat pentru ele ? — Te rog numai o clipă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scaun pe Isaac Angelos, care-i scăpase de cumplita tiranie a lui Andronic Komnen. Cu asemenea cuvinte Asan știu să reinsufle oștirii sale spiritul încrederii și al bizuirii pe sine și îndată și porni c-o îndrăzneală si c-un neastâmpăr fără margini o năvală pustiitoare în ținutul de lângă Strymon și în provincia Amphipolis. Generalul romeu, sebastocratorul Isaac, om încă tânăr, sumețindu-se de-o mică izbândă ce-o câștigase de la-nceput asupra românilor, auzi că ei se pregătesc să năvălească asupra
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mâna comisului și apucă câmpii, alergând la inamic. Dar Mihail nu se-ncurcă de acest semn care menea a rău, ci sare pe un alt cal și s-aruncă, țiind lancea în mână și însoțit de câțiva călăreți, c-un neastâmpăr furios asupra amogabanilor, dintre cari străpunge pe unul cu lancea, iar pe altul îl spintecă cu sabia. Dar, lesne de recunoscut de departe prin insigniile vredniciei sale împărătești, el devine numaidecât ținta atacurilor dușmane. Doi ostași persani curajoși, acoperiți de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pariu că scot piatra de dedesubt fără să ating scrumiera. Rafaelito se făcu verde la față și simți c-o să-l urască pînă la moarte. Se uită la spectatori și-i văzu, printre miile de capete care se mișcau cu neastîmpăr, pe taică-su, pe maică-sa, pe mama lui Julius: se uitau la el, așteptau să vadă ce face. Ceva mai Încolo, În primul rînd, Martin părea că-i spune: „Hai odată, fă ceva, că oricum ți s-a-nfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o experiență vitală și i-a aflat zădărnicia caută acum doar liniștea (Am dorit cu nerăbdare tot ce am făcut și aș fi râs de mine dacă m-aș fi dat în lături de la ceva... vreau să se termine cu neastâmpărul.. învingătorii încearcă să uite și să răscumpere - II 12). Așa cum remarcă Egist, pacea poate fi mai greu de câștigat decât războiul : Haosul și pustiirea de acolo însă sunt clare, nimic mai încurcat decât echilibrul păcii (IV 7). Iubirea reală pentru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cât și ca formă teoretică - paradoxul izvorăște din condiția nedesăvârșirii. Unul singur, și ar arunca raiul în aer. Contingența - oazele de arbitrar în deșertul Necesității - nu e sesizabilă de formele rațiunii decât prin intervenția de mobilitate pe care-o introduce neastâmpărul paradoxului. Ce-i el dacă nu o irupție demoniacă în rațiune, o transfuzie de sânge în Logică și o suferință a formelor? Semnul hotărâtor că misticii n-au rezolvat nimic, dar au înțeles totul? Avalanșa de paradoxe în preajma lui Dumnezeu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât un tratat de zădărnicie. Unde să găsești cuvinte care să zugrăvească eroziunea lui implacabilă, înaintarea lui destructivă, când peisajul deschis și accesibil al bătrâneții ți se oferă la toate colțurile ca o lecție decisivă și o sentință fără apel? Neastâmpărul copiilor în brațele bunicilor să nu fie oroarea instinctivă de Timp? Cine n-a simțit în sărutul unui bătrân inutilitatea infinită a timpului? De oameni mă separă toți oamenii. De-aș alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și pe care alerg Întotdeauna să le găsesc În poezie. Eram deprins, din alte vremuri, să le descopăr În poezia ta, atât cât am putut s-o cunosc. Nu e mai puțin adevărat că tu Însuți Îmi scrii: «acest alt neastâmpăr Îl simt Începutul unui poeta. Înțeleg din scrisoarea oarecum sibilinica - aproape un dens poem În proza - că anunți un nou poet și, așa stând lucrurile, spre el mi-am Îndreptat atenția, făcând efortul să mă desprind de reprezentările privitoare la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
morbul corupției intelectuale, ar duce la o recunoaștere justă a valorilor În devenire. Ca membru În juriul concursului „Lumea ca metaforă și culoare: Autori: copiii!” mi s-a relevat miracolul viu al minților sincere, exprimate În verbul care frige de neastîmpăr și căutare inedită. Le-am ascultat freamătul inimii alături de formidabile descărcări electrice ale creierului. Creșterea acestor autori promițători ar trebui privită cu grijă de autoritățile instalate la guvernarea calității actului de cultură”. De la prietenul comun nouă, Constantin Clisu, stabilit În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
imagini care nu au legătură cu Fotse sau obiceiurile lor. Sunt amintiri, senzații declanșate de repetarea unor cuvinte familiare, ca sarcinile electrice eliberate dintr-o baterie. Sunt imagini vii, imediate și ciudat de forțate; când apar, profesorul simte ceva, un neastâmpăr care îi face mai degrabă, plăcere. Profesorul n-a fost niciodată interesat de psihologie, dar dacă ar fi fost, ar fi simțit tentația să se întoarcă la vremea copilăriei sale, să caute o explicație. Fiind genul de copil care lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a adus felicitări și o invitație la masă din partea profesorului de filozofie, bătrân, sărac și nobil. Între profesor și elev s-au statornicit niște legături ca între un duhovnic și un drept-credincios. Cunoscător al sufletului omenesc, profesorul a înțeles repede neastâmpărul lui Apostol și l-a îndrăgit. I se părea că tânărul acesta, ros până în temelii de îndoieli, e reprezentantul tipic al unei generații care, pierzând credința în Dumnezeu, se înverșunează a găsi ceva în afară de sufletul omului, un Dumnezeu științific, lipsit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-Ai o piele atât de catifelata!... -Te rog, astâmpără-te, zise Lăură. -Sunt cuminte, răspunse el. -Eu nu, replică ea. Nu vreau să te las. Doar să pun un pic mâna. -Lăură, o cauți cu lamânarea, glumi el pe seama neastâmpărului ei. -De ce? -Iar o s-o pățești! Se mai uita o clipă în ochii lui și-i spuse: -Închide ochii! Simți că ea se ridică ușor, așezându-se iarăși lângă el. Deschise ochii, dar acum îi închisese ea. Caută neastâmpărat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
regizor de excepție cum este Corneliu Porumboiu, privit ca un copil până mai ieri, recunoscut ca o autoritate azi, și, cred, menit să reprezinte o întreagă generație. Și nu pentru că Adrian are bani ci pentru că el, Cornel, are talent și neastâmpăr creator. Să nu credeți că spun asta pentru că m-a făcut, astfel, nemuritor. Să nu credeți că regizorul sau actorul au investit simpatie în personajul Marin-Jderescu sau Jderescu-Marin. Când Corneliu a avut scânteia care a ,,mișcat” totul, era în biroul
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
deja primul volum intitulat chiar așa, „Poezii” (1916): „A fost către toamna anului 1917 când l-am văzut întâia oară în viața mea. Ședea în fața unei gherete din piață, unde se vindeau zarzavaturi și unde mulțimea se înghesuia prinsă de neastâmpărul așteptării. Și omulețul oprit în drum privea cu o expresie așa de sfâșietoare la gloata aceea ce se strivea împinsă de spaimele traiului, că fără voie am stat să-l privesc la rându-mi. Atunci l-am asemuit numai cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
bucățică, una mică de tot, să guste și Carmina, încercă Nina o altă strategie. Carmina să aștepte și ea până se răcește, spunea autoritară Marga. Dar Carmina nu avea răbdare să aștepte până se răcea prăjitura, avea un soi de neastâmpăr, de gelozie, se simțea în plus. Parcă odată cu apariția Margăi, în casa familiei Alexe plutea o atmosferă prea călduță, ternă, o acalmie apăsătoare. Alexe trona la biroul lui plin de cărți, fuma, tăcea, zâmbea visător. Nina povestea despre colegii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
actorul ca un "amestec de josnicie și grandoare". V.P.: Din cartea dumneavoastră Urât mai trăiți, domnilor! permiteți-mi un decupaj: "Iubitul meu, pentru el ajunsesem la Botoșani, era un actor talentat (normal, pentru că n-am suportat niciodată mediocrii), plin de neastâmpăr, cu o vitalitate explozivă.[...] Motocicleta era pasiunea lui, iar eu, deloc încântată la început de idee, am sfârșit prin a-i împărtăși amorul pentru frumoasa Jawa roșie.[...] Era în stare să facă orice pentru mine. Voia să mă vadă fericită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
În prim-planuri fondul tabloului și dincolo de zare - figura centrală. Planul meu de bătaie e similar. O dată schițați figuranții din ambianță - Bonfanti etc. - ajung direct la Pumita Ruiz Villalba, corpus delicti. Plasticianul nu se lasă Înșelat de aparențe. Pumita, cu neastâmpărul său de efeb, cu grația sa oarecum neglijentă, era, Înainte de toate, fundalul: Îi revenea misiunea de a reliefa splendoarea opulentă a soției mele. Pumita a murit; În amintire, misiunea Îi e negrăit de patetică. O glumă proastă a marelui teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
știe, cine știe, va sta la loc de cinste între valorile de preț ale neamului. Cum ți se pare?" Dacă n-ar fi pus întrebarea i-ar fi venit foarte greu. Dar așa, și-a dat seama că îi roade neastâmpărul, curiozitatea, însemna că se aflau la început. Putea fi totuși o glumă, sinistră, e drept, dar glumă. Doi bătrînei care se joacă de-a istoria, în loc să dea cu bila la popice sau să bată tablele. A arborat o mină serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și socializmul ăsta? Ce să aibă el cu mine și cu bieții mei căișori? Ce rău i-am făcut noi dumnealui?” și-a mai zis, în gând, nenea Fănică și-a plecat amărât spre casă. După vreo patru-cinci zile de neastâmpăr, nemâncare, nesomn și neviață și-a luat inima-n dinți și s-a dus la regiune. A întrebat acolo de Victor al lui Costică Dîrlea, un flăcău de la ei din sat, ajuns șoferul unui șef foarte mare. A avut noroc
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe ei, pentru toată bătaia de cap pe care le-o dau. Ne întorceam de la scăldat. Adică noi, Plutonul lu’ Nea Aurică, cum ne botezase satul, și cu alți copii de prin vecini. Traversam lunca gălă gioși și plini de neastâmpăr. Smocurile rare de iarbă se îndeseau spre curba șo selei asfaltate, din care părea să se desprindă drumul de căruțe pe care ne alergam noi, cu praful lui gălbui spre roșiatic, ca un bunic de nepotul cel tânăr și puternic
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
trăsăturile celtice proprii fuseseră coloanele filosofiei sale personale. Dintr-o dată, i s-a părut că viața Îi mai oferea suficiente surprize, cu condiția ca renașterea vechilor curiozități să nu Însemne că dădea iarăși Înapoi - că dădea Înapoi chiar din fața vieții. NEASTÂMPĂR - Sunt très bătrân și très blazat, Tom, a declarat Amory Într-o zi, Întinzându-și confortabil carcasa În fotoliul de la fereastră. Se simțea Întotdeauna În largul său când se lăsa pe spate. - Erai mult mai amuzant până nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ce n-ai fi plictisit, mă rog? l-a Întrebat Tom, căscând. Nu-i asta predispoziția normală a unui tânăr de vârsta și condiția ta? - Ba da, a răspuns gânditor Amory. Dar sunt mai mult decât plictisit. Sunt plin de neastâmpăr. - De la dragoste și de la război ți se trage. - Păi, a chibzuit Amory, nu sunt sigur că războiul propriu-zis a avut cine știe ce efect asupra vreunuia dintre noi, dar e sigur că a distrus vechea ambianță și, Într-un fel, a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]