709 matches
-
mine, am hotărât să facem floricele de porumb. - Și ? Ce legătură au floricelele de porumb cu Mâțișor? - Nici o legătură.Numai că Vlăduț avea un fes cu un moț mare și colorat. A lăst fesul în hol, la cuier. Domnul Mâțișor, neastâmpărat cum îl știi, a dat fesul jos cu lăbuța și a început să se joce cu el. Îți dai seama ce-a ieșit? Când a văzut ce se întâmplă, Vlăduț a vrut să-i ia fesul. Mâțișor s-a ascuns
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
soră mai mare decât mine și una mai mică. S-a născut când eu aveam 5 ani. Dar, cel puțin, eu nu-mi amintesc nașterea ei ca pe un eveniment traumatic din viața mea. I: Ce fel de copil erai? Neastâmpărat? D: Nu, nu s-ar zice. Eram timid, cred, eram sensibil, eram un plângăcios, adică unul care se supăra imediat, foarte... Cam atât. I: Și care sunt persoanele de care îți amintești din perioada asta? D: În principal familia, niște
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Aceste două elemente sunt puse în evidență în majoritatea amintirilor sale din copilărie, ceea ce demonstrează, pe de o parte, îndrăzneala sa, iar pe de altă parte altruismul. Când i se cere să spună ce fel de copil era, el spune: „Neastâmpărat și săritor”. Cât despre imaginea de sine actuală, în ciuda importantei sale funcții de ofițer superior, nu exprimă o superioritate rece, ci se descrie ca fiind un comandant sensibil la nevoile soldaților săi, pe care dorește să-i ajute și să
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Culturii, n. E.D.) și sunt reproduse în lucrarea N. Dumitrescu la No. 10 și 12. La Liteni povestea: „În Gimnaziu am fost coleg cu haiducul Niculiță, despre care scriu acum ziarele. Era voinic și drept. Eu eram mic, debil și neastâmpărat și colegii mă dovedeau în încăierările din recreație, dar eram dârz și asta-i plăcea lui Niculiță, care îmi lua apărarea. Mă bucur de succesele lui și îmi pare bine că oamenii săraci îl tăinuiesc și-l ascund”. Când a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
anume se exercită religia în gândirea intelectualului evreu modern? Este religia pentru el un punct de plecare, o sursă de inspirație? Educația joacă un rol primordial în afirmarea personalității? E vorba de zestrea moștenită, de ambient, de firea mereu iscoditoare, neastâmpărată, neîmpăcată cu sine și cu ceilalți? De acea stare de disperare pe care o au doar oamenii aflați în primejdie, sau care singuri își creează primejdia spre a afla soluția de ieșire? Toți ne naștem cu o zestre, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
stângiști cu comuniștii sovietici, încununată cu acțiunile lui Nicolae Titulescu... Problemele ce i le ridica activitatea din învățământ, ca și cea socialpolitică în general, setea de autodevenire ca profesionist și legionar, ca român conștient, i le impunea. Toată râvna aceasta neastâmpărată se concentrează apoi, în 1936, în editarea ireproșabilă a cărții Căpitanului, Pentru Legionari, la Sibiu, apariția cărții constituind o surpriză inconfundabilă pentru politicienii vremii. Cartea aceasta de începătură încă îndepărtată a unui nou ev românesc a fost și ea prigonită
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a vârstei școlare mici. Optând pentru unitatea psihologică a etapelor de vârstă, am dat întâietate unei formule de sistematizare a materialului care nu se suprapune pe delimitările tradiționale operate în câmpul psihologiei vârstelor, tributare ciclurilor școlare. Este cert că micuțul neastâmpărat și cu gândul la joacă din clasa I nu mai face echipă cu „savantul” iscoditor dintr-a IV-a, deja pus în fața unor serioase concursuri școlare. Dar eticheta îi cuprinde încă pe amândoi: vârsta școlară mică. La fel și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
An de aceste fete. Căci în orice casă copiii sunt cele mai frumoase daruri. Pe prima fată a numit- o PRIMĂVARA deoarece avea ochii verzi ca întinsul nesfirșit al câmpurilor și părul ca scoarța copacilor abia înmuguriți. Era vioaie și neastâmpărată. Când s-a născut ea, pământul s-a acoperit cu o rază de soare, ghioceii și-au scos capul din fulare, iar pomii râdeau de înfloriți ce erau. Pe cea de-a doua fată a numit-o VARA, fiidcă avea
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
frumusețile pe care le revarsă asupra pământului. Primăvara Ziua se mărește Zăpada se topește Se umflă pâraiele Se întorc călătoarele Grădina a înverzit Pomii au înflorit Cine a venit? Primăvara este fiica cea mai tânără, frumoasă, vioaie dar și mai neastâmpărată a Moșului An. Cum se face cald și frumos ea pleacă îndată în crâng după flori. Și aleargă încolo și încoace și se tot duce, cântând, până ce trezește din somnul lor, păsărelele, pădurea și ierburile pământului. Ea trezește la viață
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
pe aici și ca să mai vină și la anul, a pus la păstrare sub mantiile ei albe și grâul și pomii, ferindu- i de ger și ingrijindu-se să aibă un somn bun, din care ii va trezi din nou, neastâmpărata ei soră, Primăvara. Iarna a mai pregătit copiilor cele mai multe bucurii: zăpadă pentru schi, gheată pentru patinaj, pârtie pentru săniuș. Și tot ea le aduce vacanta cu brad împodobit cu jucării și dulciuri. Iarna este anotimpul colindelor. Vine Moș Crăciun cu
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
vor să ne asculte ? Taci și înghite rușinea !” La fel ca și ceilalți locuitori ai Iașiului cu care am stat de vorbă, pelerini sau obișnuiți ai locului, utilizează cuvântul „țigănei”, dar o face ca și cum ar fi vorba despre niște copii neastâmpărați, dificili, minorați, pe care ești obligat să-i accepți și să-i iubești așa cum sunt, mi-e foarte greu de fapt să transcriu pe hârtie atitudinea sa. „Rândul ăsta de acum, cum îl vedem noi, depinde mult și de ora
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din lemn tare de frasin, ascuțiți la un capăt, și un ciocan de lemn. Toate erau legate împreună cu o sfoară tare de cânepă, iar ansamblul se balansa periculos atunci când bărbatul se întorcea brusc pentru a-l căuta din priviri pe neastâmpăratul Toderuț. Privindu-l, nu am înțeles absolut deloc rostul acestor bucăți de lemn, cu atât mai mult cu cât el nu era singurul care afișa acest tip de obiecte. „Misterul” s-a dezlegat tot la locul de pelerinaj : panta pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care nu mai au astăzi nici măcar valoarea unei piese de muzeu. Interesant este modul în care au reușit mulți să-și croiască drum peste granițele în care domnește dictatura bunului-plac a domnului Ceaușescu. Și aici este de relevat imaginația mereu neastâmpărată și neîngrădită a românului. Că unii pleacă în vizită și nu se mai întorc, se cunoaște. Dar, în Caraș-Severin, zona de graniță cu Iugoslavia situată între localitățile Oravița și Moldova Nouă și mai ales Dunărea constituie un permanent punct de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
că vreau să lovesc în "Monitorul". Nu!Eu nu vreau să lovesc în primul ziar care mi-a publicat un material și care mi-a dat la un moment dat și un premiu. Dar ca pe un copil zglobiu și neastâmpărat, îl trag puțin de urechiușe și îi mai dau o palmă la funduleț, pentru că nu~și dă destulă silință să învețe adevăratul scop al unui ziar. Pentru că acest ziar - prin reprezentanții săi de la vârf; au deturnat de la misiunea unui ziar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
încetinire a ritmului și la o diminuare substanțială a exploziei de energie infantilă ce se cerea consumată. Mergeam pe lângă moașă ca un mânz legat de sfoară alături de maică-sa pentru a nu fi lovit de mașini în trafic, dar țopăind neastâmpărat, vrând să arate că ar fi capabil de fapte mult mai spectaculoase, dar nu i se dă posibilitatea... Am intrat în curte. Bună ziua, doamna Rozalia, am sosit. Vă mulțumesc, coana moașă, bine-ați venit! Acum începea o activitate importantă, grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se simțeau fericiți jucând cu frenezie "țurca" sau alte jocuri primitive, colegi cu sufletul cu siguranță mai naiv și de aceea mai pur decât erau sufletul și mintea mea care știa mult mai multe despre viață decât acești nevinovați și neastâmpărați copii. * Un motiv foarte important care mă particulariza era și faptul că, în câteva zile, mi-am conturat o stare de revoltă, nemărturisită, dar eu atât mai greu de suportat. Am simțit această revoltă în prima săptămână, în prima zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dintre cele care m-au impresionat mai mult din câte am auzit de la ea... (Se potrivește, în acest caz, proverbul: „a găsi un ac în carul cu fân” - al memoriei; și iată că, până la urmă, l-am găsit!) Un copil neastâmpărat și neatent a înghițit un ac (de cusut), care „s-a plimbat” apoi nestingherit, luni de zile, prin trupul lui, înțepându-l ba într-un loc, ba în altul. Nimeni nu putea să facă nimic să-l ajute, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vedea cei cinci copii rămași Încă mărunței, ardeleanca de mumă-mea, Maria din șercaia Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de aceea o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca puii de urs, sânul ei cald. Era totuși bărbat cu „vederi Înaintate“ bietul tata, prieten cu reformatorii sociali ai locurilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și al hoților la drumul mare, cel Înfățișat prin statui (o aflu și o spun acum după Herodot) cu podoabele lui virile În excelentă formă, era Închipuit cu aripi la călcâie, fugar pe drumuri la fel ca și metalul cel neastâmpărat. A fost destul ca tot restul anului eminenții clasei din primele bănci să mă onoreze cu teama lor quasirespectuoasă. Acei elevi [erau] eminenți nu din cine știe ce capacitate personală, ci mai degrabă din vina și păcatul părinților lor exce sivi și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe faimoasa dormeuză a redacției noastre prin Însuși secretarul acesteia, profesor, și el, al noilor generații vitaliste, activiste și pragma tiste - cum și printr-o bună domnișoară profesoară, plină de farmece vehemente (prea, prea vehemente) și cu picioare lungi și neastâmpărate În toiul intemperanțelor ei amoroase; „po doabă a redacției noastre“, cum Îi autografia Emanoil Bucuța volumul lui cu poezii; eroină gravă și pasionată, gata oricând de lucruri mari și coborâtă de-a dreptul de pe ecranul filmelor italienești din acea vreme
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
25, văleato 6983 de la Zidire, 1475 de la Hristos , (două săptămâni după bătălia cu noroc de la Podul Înalt). Muică! Ce i-am belit! Pilaf, ciulama i-am făcut! izbucnește, nemaiîncăpându-și în piele, Mihail, un tânăr pletos, vesel, bun de gură, neastâmpărat ca argintul viu, ajuns mare spătar, în ciuda tinereții sale. Fugeau mâncând pământul, și noi, din goana calului: Harști! Harști! râde el chicotind. Dracu' i-a pus să se ia cu moldovenii iștea zărghiți?! Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă; zicala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înspăimântă, cât ideile noi, "ideile periculoase ce infectează omenirea". Îi ard pe rug, dar ei nu-și dau seama că nu s-a făurit lanț să cetluiască gândul, că nu s-a găsit supliciu care să ucidă ideea. Și eu neastâmpărat cum eram cât p-aici s-o paț. M-a pus dracu' și-am scris un poem în care preamăream omul... "Măicuța" Inchiziția", ce prea mocirlise omul în păcat, m-a luat la întrebări. N-a lipsit mult să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Eu am învins!! Eu te iubesc și mai mult!! Bucățică ruptă, zâmbește cu drag Sora. Cu cine să semene oare? Niște "Năzdrăvani". Îți amintești, Ștefan, câte năzbâtii făceai? spune Sora, îmblânzită, cu nostalgia unor amintiri. Doamne! Speriaseși Borzeștiul... Amarnic și neastâmpărat mai erai. Pe lângă tine, eu eram o curcă plouată. De atunci ți s-a tras porecla "Năzdrăvanul". Și așa ai rămas... Ștefan, în capul oaselor, cu un zâmbet blând, patern: Copii, Sora, copii... Le arăt eu "Năzdrăvanilor"! își recapătă Sora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
buciumat... Și cât i-am așteptat, Doamne!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Poate... poate n-au putut... îngăimă Daniil. Poate... poate, îngână Ștefan cu tristețe și îngăduință. Poate li s-o fi urât și lor de un așa domn neastâmpărat, ce le-a pricinuit atâta durere, pagubă și moarte. Poate... poate țara nu mă mai vrea... Eu le-am cerut să dea prea mult... Le-am cerut totul! Ei poate n-au înțeles... Sau n-au mai vrut... Sau n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
copilăriei. Locul și oamenii unde am văzut întâi lumina zilei, Costișa, adesea mi-au umplut sufletul de farmecul unor frumuseți neasemuite. Ele, prin varietate și pitoresc, oferă ochiului priveliști de o încântare desăvârșită, din crestele dantelate ale obcinilor, până la valurile neastâmpărate ale Sucevei. Pitorescul fără egal al cadrului natural, constituie pentru mine chemare la respect și prețuire, la permanentă încântare. Coasta abruptă, valea largă cu pomi fructiferi, ulițele strâmte șerpuitoare, lăcașul sfânt sau focarul ce radiază cultură și civilizație, casa veche
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]