813 matches
-
bulibășeala șoferilor de taxi bucureșteni este reală sau jucată. Dacă ești provincial, ești o victimă sigură : taximetriștii te duc pe rutele cele mai ocolitoare cu putință, pretextând însăși bulibășeala (reală) a traficului din Capitală Iar dacă ești bucureștean get-beget, dar neatent la rută, poți păți același lucru ; în orice caz, nici unul dintre șoferi nu oprește aparatul de taxat atunci când, din vina lui, te ocolește de te amețește ! Nu o face nici șoferul nostru, desigur. Din fericire, din clipa în care o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
autonomie funcțională care se dispensează relativ ușor de colaborarea intelectului și a afectelor. Ori de câte ori se întâmplă asta, suntem inautentici. Situația existențială curentă este inautenticitatea. Suntem „politicoși“ (și falși), suntem „oportuni“, sau pur și simplu oportuniști, suntem ipocriți, convenționali, disciplinați, superficiali, neatenți, pe scurt, suntem absenți, chiar dacă numai parțial absenți, atât din noi înșine, cât și din împrejurarea la care avem aerul că participăm. Autentici - suntem doar din când în când. În rest, trăim vag schizofrenic, „împrăștiat“, divizați interior, astfel încât fiecare registru
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
atitudinea propriu-zis estetică sau contemplativă a fost înlocuită cu un consum, reînnoit fără încetare, de imagini nu atât privite, cât înghițite în mare viteză. Și în fața televizorului, și la muzeu, hiperconsumatorul se impune prin conduitele de zapping, bulimia decontractată, curiozitatea neatentă sau turistică. Triumful comercialului, al lucrurilor de unică folosință, al dispersiei: homo aestheticus este oare pe cale de dispariție? Oricât de reale ar fi, aceste fenomene nu reprezintă totalitatea raportului contemporan al indivizilor cu experiențele estetice. Sensibilitatea la peisaj, „cultul monumentelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
austriac consideră că diferitele înclinații egoiste ale omului pot fi metamorfozate în dispoziții sociale altruiste, sub acțiunea benefică a mediului socio-cultural. Psihologul austriac a gândit chiar el extrapolarea principiilor psihanalizei în pedagogie, deoarece era convins că atunci când copilul devine irascibil, neatent sau recalcitrant, are insomnii sau reverii etc., tratamentul terapeutic prescris va trebui să combine influența analitică cu măsurile educative. Pe de altă parte, convins fiind că chiar de la vârsta de trei ani copilul poate fi dominat de instinct, pulsiuni potrivnice
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
titlu asupra căruia domnul prof. univ. dr. Ilie Dan a făcut observația că ar trebui, împrăștiind orice confuzie, scris cu cratimă Euro-oaia, deși cei doi de „o” fac parte din silabe diferite și nu ar duce, decât pentru cel total neatent, la o lectură tip „Euroaia”, un fel de feminin de la „euroi”! N-am putut accepta titlul propus, Eurotonții, din motivul bine întemeiat că trăiesc într-o comunitate mică care ar interpreta (parte din această comunitate) ca o insultă adusă celor
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să-ți explic. Mergea până de curând într-o direcție, și apoi, deodată, a început să meargă în direcția opusă, de parcă se păcălise asupra drumului. Nenorocirea e că, de fapt, prima direcție fusese cea bună. Pricepi?" Istvan, care îl ascultă neatent și încordat, surâde palid: "E cam abstract..." Nu, asta privește relația ei cu culorile. Totdeauna a preferat culorile discrete, care-i stăteau bine, pentru că este ea însăși prea colorată. Nu știu când a izbit-o îndoiala, dar, de la un timp
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în 1962. Va fi redactor și redactor-șef adjunct la „Scânteia tineretului”, apoi secretar general de redacție la revista „Luceafărul”. Debutează cu publicistică în 1958 la „Viața Buzăului” și cu versuri, în același an, la „Luceafărul”, iar prima carte, Zeii neatenți, îi apare în 1967. În „Scânteia tineretului” publică eseuri la rubrica „Scrisori natale”, altă serie, intitulată „Reflex”, fiind susținută în „Viața Buzăului” și în „Luceafărul”. Salutată, în egală măsură, de poeți și de critici, lirica lui Z. gravitează inițial - Zeii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
îi apare în 1967. În „Scânteia tineretului” publică eseuri la rubrica „Scrisori natale”, altă serie, intitulată „Reflex”, fiind susținută în „Viața Buzăului” și în „Luceafărul”. Salutată, în egală măsură, de poeți și de critici, lirica lui Z. gravitează inițial - Zeii neatenți, Recviem într-un cimitir de mașini (1969), În zale albe (1971) - în jurul unei tematici tradiționaliste, actualizată de o generație dornică să reînnoade legăturile cu marea creație interbelică. Originar bucolic, registrul motivelor - apartenența la un spațiu matrice rustic, proiectarea în mit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
roade vara în rădăcini. Și noi toți deluroși, plini de iarbă în coaste, / Clopot albastru în fugă de cer pe sub rai / Tropot uscat de copite mari tălpile noastre, / Sfinții-n biserici murind și noi vara pe cai” (Felix, în Zeii neatenți), spațiu elementar al asprimii și durității existenței rurale - filon „realist” ce urcă până la bucolica Antichității clasice: „Frații mei și surorile mele,-n podgorii, / Arși pe un rug toată viața - ne rupem / Mâinile-n piatră, bem vin să ne stingem, murim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
rupem / Mâinile-n piatră, bem vin să ne stingem, murim / În fiecare noapte câte puțin, ne dăm foc dimineața / Noi singuri și iar ne mai naștem un timp, / Se mai naște un râu sau o casă” (Toată viața, în Zeii neatenți). Aspectul bolovănos al versului, topica dislocată, aglomerarea imaginilor dau impresia unui poet dificil și chinuit. Tenace, Z. înfăptuiește în Grădinile ascunse (1974), Legea viei (1976), Poeme (1985) și Abatoarele de greieri (1984, titlu păstrat și în ediția definitivă din 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
rămâne un poet surprinzător, încă de descoperit, după cum a semnalat o parte a criticii. A mai lăsat, pentru copii, cărți de versuri fluente, cantabile - E un copac frumos pământul țării (1977), La bunici cu toți cei mici (2002). SCRIERI: Zeii neatenți, București, 1967; Recviem într-un cimitir de mașini, București, 1969; În zale albe, București, 1971; Tinerii, București, 1971; Grădinile ascunse, București, 1974; Legea viei, București, 1976; E un copac frumos pământul țării, București, 1977; Abatoarele de greieri, București, 1984; Poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
un copac frumos pământul țării, București, 1977; Abatoarele de greieri, București, 1984; Poeme, București, 1985; Abatoarele de greieri și alte poeme, pref. Valentin F. Mihăescu, București, 2001; La bunici cu toți cei mici, București, 2002. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Zeii neatenți”, AFT, 1967, 20; Mircea Martin, „Zeii neatenți”, R, 1967, 9; Dragoș Vrânceanu, „Zeii neatenți”, LCF, 1968, 1; Florin Manolescu, „Recviem într-un cimitir de mașini”, RL, 1970, 18; Doinaș, Diogene, 124-125; Dinu Flămând, „În zale albe”, LCF, 1971, 16; Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
Abatoarele de greieri, București, 1984; Poeme, București, 1985; Abatoarele de greieri și alte poeme, pref. Valentin F. Mihăescu, București, 2001; La bunici cu toți cei mici, București, 2002. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Zeii neatenți”, AFT, 1967, 20; Mircea Martin, „Zeii neatenți”, R, 1967, 9; Dragoș Vrânceanu, „Zeii neatenți”, LCF, 1968, 1; Florin Manolescu, „Recviem într-un cimitir de mașini”, RL, 1970, 18; Doinaș, Diogene, 124-125; Dinu Flămând, „În zale albe”, LCF, 1971, 16; Constantin, Despre poeți, 202-204; Stănescu, Poeți, 85-89; [A. I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
1985; Abatoarele de greieri și alte poeme, pref. Valentin F. Mihăescu, București, 2001; La bunici cu toți cei mici, București, 2002. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, „Zeii neatenți”, AFT, 1967, 20; Mircea Martin, „Zeii neatenți”, R, 1967, 9; Dragoș Vrânceanu, „Zeii neatenți”, LCF, 1968, 1; Florin Manolescu, „Recviem într-un cimitir de mașini”, RL, 1970, 18; Doinaș, Diogene, 124-125; Dinu Flămând, „În zale albe”, LCF, 1971, 16; Constantin, Despre poeți, 202-204; Stănescu, Poeți, 85-89; [A. I. Zăinescu], LCF, 1974, 27 (semnează Ștefan Aug.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
în plus, desfide geometria formală, discutând încă febril subiecte de acasă (ce vreți?, distanța dintre minte și trup!), greșim direcția, descriem un cerc și coborâm în una dintre piețele istorice vizitate la începutul promenadei. O glumă a Lisabonei cu turiștii neatenți. De data aceasta hotărâm să pornim într-o direcție clară: spre râul Tajo - o altă aventură cu ochii legați ne-ar înghiți aproape întreg timpul liber. Harta orașului, cu care ne-au dotat gazdele de la Alfa Lisboa, ne dă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spânzurat deasupra străzii nu funcționa, un copil îmbrăcat într-o salopetă portocalie alerga după o minge, pe trotuar, era o minge cu buline mari, chiar își spusese că exista riscul ca mingea aceea fistichie să ajungă în stradă, copiii sunt neatenți atunci când se joacă, îi pândesc tot felul de pericole, iar ei habar nu au, venea de undeva un miros înțepător de prăjeală, câteva hârtii dormitau lângă bordură, mototolite de pumni misterioși, claxoanele gemeau apăsate de șoferi excitați din cauza traficului infernal
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
invitat la masa mea „de lucru“. E o masă cam mare, demodată. Dacă vreau să-mi întind mâna, să-l mângâi, trebuie să mă aplec cu scaun cu tot (scaunul pe care oricum mă bâțâi întruna) și s-ar putea, neatentă cum mă știu, să-mi alunece scaunul. Asta mi-ar mai lipsi, să-mi alunece scaunul și să cad grămadă la picioarele me sei. La picioarele lui. Pentru o clipă, mă și văd ghemuită pe podea, neștiind ce să fac
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
personal pentru anul viitor fără a se gândi o clipă că asta trebuia să facă Patta. Acasă, discută cu Paola și copiii, care erau mult prea ocupați cu Începutul noului an școlar ca să-și dea seama cât era el de neatent. Chiar și căutările pe urmele lui Ruffolo nu-l interesau cine știe cât, convins că era o persoană atât de nesăbuită și de pripită, Încât cu siguranță avea să facă În scurtă vreme o greșeală ce urma să-l aducă Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de faptul că Ruffolo se uitase prea mult la televizor În cursul ultimei sale sentințe. Nu-l mai văzuse pe Ruffolo de când depusese mărturie Împotriva lui și-și Închipuia că-l va găsi În mare neschimbat: bine dispus, clăpăug și neatent, aflat Într-o grabă mult prea mare ca să-și mai vadă de propria viață. La unsprezece, ieși pe balcon, ridică ochii spre cer și văzu stelele. Jumătate de oră mai târziu, plecă de acasă, asigurând-o pe Paola că probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de dispreț, ci mai degrabă de evaluare a unei mărfi. Nimeni de acolo se pare că nu avea intenții agresive. Nici tâlharii, nici Pampu. Însă, în momentul în care simțise mâna străină pe pieptul său, Zogru reacționase instinctiv. Pe jumătate neatent, pe jumătate speriat, prinsese cu o mână gâtul tâlharului, îl ridicase brusc și îl aruncase, cum arunci o hârtie la coșul de gunoi. Corpul trecuse ușor ca un fulg pe deasupra celorlalți și dispăruse departe, în pădure. Încă erau uluiți, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
creadă că mănăstirea Snagov e bântuită de spiritul crunt al lui Vlad Țepeș. Iar această credință a ajuns la refuz pe la sfârșitul anului 1508, când a venit în mănăstire călugărul Dionisie. Acesta nu era nici rău, nici deștept, ci doar neatent. Era un călugăr tânăr, crescut de mic prin mănăstiri și care trecea pe lângă oameni cu gândul legat încă de plăcinta mâncată ieri și de salteaua cu lână a starețului. De aceea, nu băga de seamă că n-a pus zăvorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îmi era cât se poate de benefică. Am ieșit din cameră și am luat-o pe hol. Aici era gresie. Nu de-aia glazurată, să n-alunec când vin cu ghetele ude de zăpadă și să-mi sparg capul, Doamne-ferește, neatent și căscat cum sunt. Săracu' frate-miu, la toate se gândise! Și bine făcuse! Că, uite, acum parcă aveam la dispoziție pistă de atletism, nu alta. Pistă de atletism gândăcesc, desigur. La bucătărie, ca întotdeauna, ușa era deschisă. M-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
organizare alfabetică. Ca să fie mai ușor, lui Bănel i-am oferit una cu inițiala B, lui Costel cu C și așa mai departe. (Evident, lista era una de memorat, nu scrisă, așa cum și-ar putea închipui un cititor naiv sau neatent.) După care i-am trimis din nou pe sectoare să-și desăvârșească munca organizatorică, nu înainte de a-i anunța că eu o să fac o inspecție solitară prin biroul lui Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
al lui Ilf și Petrov, fiecare are bucata lui de lucrare pe care o scrie, în deplină cunoștință de cauză. Aici nu-i cazul. Nu că n-aș fi conștient de ce fac, așa cum ar comenta un răuvoitor sau un cititor neatent. Nu, categoric nu! E vorba pur și simplu de faptul că sunt doar unul și că trebuie, cum-necum, să mă descurc și în această situație. Sigur, pentru orice lucrare serioasă există tot felul de izvoare colaterale care pot furniza detaliile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gură și nea Petrică. Privi cu o față prea vinovată ca să oglindească un regret sincer și adăugă, făcând trei cruci mari: " Da' chiar, bre, că aici parcă umblă ăla mai abitir să te bage-n belea, zău!". "Umblă, da", făcu neatent Tăsică în timp ce sălta ușor în pumn punga de plastic cu mucuri de lumânări și ceară, socotind că s-a strâns de vreun kilogram, hai, un kilogram și jumătate. Cantitate care, vorba aia, că pășisem în al treilea mileniu, se putea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]